Cum îşi recrutează Mossad-ul agenţii secreţi: Metodele riguroase nu au putut evita câteva eşecuri răsunătoare

Metodele riguroase de selectare a candidaţilor, puse în aplicare de serviciile secrete israeliene, nu au putut împiedica şi unele eşecuri răsunătoare. Câţiva dintre agenţii recrutaţi s-au dovedit 'problematici'. O captivantă anchetă pe marginea subiectului a fost publicată de Jerusalem Post şi preluată de Courrier International.

Interesul susţinut, suscitat atât în Israel cât şi în străinătate de afacerea Ben Zygier (evreu australian recrutat de Mossad, s-a sinucis într-o închisoare israeliană în decembrie 2010), a întors 'proiectoarele' spre fascinanta problemă a metodelor de selecţie a potenţialilor candidaţi pentru meseria de agent secret.

Pe site-ul său de pe internet, Mossad-ul se defineşte ca 'serviciul secret de informaţii al Israelului' (Israel Secret Intelligence Service: ISIS), prezentându-şi misiunea drept 'colectare şi analiză a informaţiilor şi desfăşurarea de operaţiuni secrete speciale în afara frontierelor Israelului'. Site-ul încurajează publicul, atât din Israel cât şi din străinătate, să-şi depună candidatura pentru un loc de muncă în specializări variate: grafician, informatician, specialist în logistică, dar şi în limbi străine, în special în persană şi arabă.

Pare clar că etapa crucială a recrutării constă într-o selectare judicioasă a potenţialilor candidaţi. O primă examinare aprofundată a candidaţilor vizează să se stabilească dacă aceştia convin pentru misiunile ce le vor fi trasate şi, mai ales, dacă nu există riscul ca ei să-şi saboteze activitatea sau să comită gafe susceptibile să aducă atingere intereselor naţionale ale Israelului. Obiectivul ultim ar fi cel de a obţine asigurări în legătură cu loialitatea lor faţă de organizaţie.

Locurile de muncă propuse sunt prezentate la superlativ: 'Un post care vă va schimba viaţa' sau 'Locul de muncă la care aţi visat'. De exemplu, o postare în domeniul 'misiuni speciale' subliniază că cel care va activa în cadrul lui 'va avea oportunitatea de a crea o realitate în care el va juca rolul central'. Mulţi s-ar putea crede în 'Micuţa toboşăreasă', romanul de spionaj al lui John le Carre, în care autorul compară spionajul cu arta dramatică. În realitate, prezentarea respectivă corespunde descrierii unui job de 'katsa', acronim ebraic pentru 'agent de colectare' (a informaţiilor). Este ceea ce se numeşte 'agent de contact' în alte servicii de informaţii.

În pofida imaginii sale în străinătate, potrivit căreia organizaţia asigură mai ales lichidarea de duşmani ai statului evreu, Mossad-ul este departe de a se limita la această activitate. De-a lungul celor peste 60 de ani de existenţă, el nu a fost implicat decât în vreo 40 de asasinate având drept ţintă terorişti, specialişti în domeniul nuclear sau criminali fascişti de război.

Activitatea sa constă în special în strângerea şi analizarea de informaţii, subliniază Jerusalem Post. Katsa joacă un rol esenţial în cadrul Mossad-ului. El este indispensabil, fiind 'capul de pod' al agenţiei pe teren. Cu ajutorul unor specialişti aflaţi în cartierul general, katsa este însărcinat cu reperarea, apropierea, recrutarea, antrenarea, apărarea şi asistarea, zi de zi, a agentului însărcinat cu procurarea informaţiilor. Katsa ţine de departamentul numit Tsomet ('răscruce'),

Alt departament al Mossad-ului, Keshet ('arc') are ca sarcină supravegherea ţintelor, precum şi infiltrarea în locurile care interesează agenţia.

Al treilea departament, Cesarea, este responsabil de siguranţa favoriţilor Mossad-ului: agenţii de teren. Aceştia din urmă sunt cei care se infiltrează în ţările inamice, precum Siria, Liban sau, şi mai periculos, Iran. Una dintre unităţile acestui departament este Kidon, care desfăşoară operaţiunile cele mai delicate, ce necesită recursul la violenţă.

Una dintre principalele meniri ale site-ului de pe internet este să extindă reţeaua de potenţiali candidaţi pentru Mossad. Înainte de înfiinţarea acestui site, pur şi simplu era explorată 'reţeaua foştilor': se căutau candidaţi printre foştii militari sau în comunitatea de informatori, prin utilizarea sistemului de recomandări personale.

De atunci, modul de recrutare s-a îmbunătăţit considerabil. Cu toate acestea, rămâne o problemă majoră pentru departamentul de resurse umane: cum să te asiguri că noul recrut nu suferă de tulburări de personalitate ascunse sau tendinţe sinucigaşe latente? Analele Mossad-ului şi ale altor agenţii de informaţii abundă de exemple când candidaţi care altfel ar fi convenit au fost descalificaţi din acest motiv.

În schimb, cazurile cunoscute de recrutare a unor indivizi cu tulburări de personalitate sunt foarte rare, subliniază Jerusalem Post. Există, totuşi, cel puţin patru asemenea 'accidente'.

În primul rând, cel al lui Avri Elad, maior în Tsahal. În 1954 el a fost trimis în Egipt, sub identitatea unui fost ofiţer SS, pentru a conduce un grup de studenţi evrei egipteni în scopul destabilizării regimului. Elad va sfârşi prin a trăda. Chiar dacă Avri Elad a respins acuzaţiile, el va face zece ani de închisoare.

Apoi este cazul lui Mordechai Kedar, spărgător de bănci suspectat de crimă. Recrutat în 1956, el a fost format şi apoi trimis în Argentina, unde trebuia să-şi creeze o acoperire înainte de a fi expediat în Egipt. În timp ce se afla la Buenos Aires, Kedar l-a asasinat pe omul său local de contact şi i-a furat banii. Declarat vinovat de un tribunal militar, Mordechai Kedar a stat timp de 20 de ani la închisoare.

Cu trei decenii mai târziu, iese la lumină cazul Victor Ostrovsky. Acesta deţinea un paşaport canadian şi avea trăsăturile unui playboy profesionist. El este recrutat în pofida a numeroase 'cusururi' recunoscute . Ostrovsky se va face vinovat de fraudă financiară. După 18 luni de formare, 'contactele' lui îşi dau seama că el îi înşeală pe alţi elevi spioni. Îndepărtat din Mossad, Ostrovsky îşi va lua revanşa scriind o carte despre operaţiunile organizaţiei, carte în care nu ezită să dea nume. Înainte de publicarea cărţii, Mossad-ul a încercat fără succes să împiedice apariţia ei. Cartea a devenit bestseller şi a făcut din fostul spion un om bogat.

Nu în ultimul rând, a fost cazul Yehouda Gil. Un katsa legendar, acest om de afaceri italian a legat, în anii 1970, prietenie cu un general sirian pe care avea misiunea să-l recruteze. Însă generalul nu era dispus să-şi trădeze ţara. Ezitând să-şi raporteze eşecul superiorilor săi, Gil a făcut să se creadă, timp de 20 de ani, că faimosul general îi furnizează regulat informaţii valide. De-a lungul acestei perioade, el a fabricat în amănunt rapoarte şi a ascuns banii pe care ar fi trebuit să-i dea generalului, sub saltelele apartamentului său situat în sudul Tel Avivului. La mijlocul anilor 1990, unul dintre rapoartele inventate de Gil a fost cât pe ce să provoace un conflict între Israel şi Siria.