Cum a perfecţionat Rusia arta de blocare a candidaţilor independenţi de la alegeri

Chiar şi în contextul războiului, al fraudei electorale flagrante şi al excluderii candidaţilor independenţi, am salutat faptul că ruşii au continuat să participe la alegeri, scrie Elena Kotionocikina via Moscow Times.

În condiţii de represiune dură, alegerile rămân probabil singura modalitate legală şi relativ sigură pentru societatea civilă rusă de a-şi face auzită vocea. Protestul împotriva războiului este imposibil şi pedepsit penal, iar autorităţile au clasificat drept „extremiste” aproape toate activităţile societăţii civile, cum ar fi protestele şi mitingurile ecologice.

În timpul campaniei electorale, o persoană se poate adresa deschis unui public numeros, poate critica oficialii şi chiar promova un program paşnic, aşa cum face partidul Yabloko.

Este ceea ce au făcut Ekaterina Dunţova şi Boris Nadejdin înainte de alegerile prezidenţiale din martie. În timp ce Duntsova a fost blocată într-un stadiu incipient, lui Nadejdin i s-a permis să strângă semnături pentru candidatura sa. El le-a oferit ruşilor democraţi anti-război şansa de a se strânge împreună, stând la coadă pentru a semna în sprijinul campaniei sale. În ziua alegerilor, după ce i s-a interzis să candideze, aceşti oameni s-au aliniat la secţiile de votare în cadrul demonstraţiei „Amiază împotriva lui Putin”.

După alegerile prezidenţiale, a fost esenţial ca entuziasmul din societatea civilă rusă să nu scadă. Forţele opoziţiei pro-democratice care s-au reunit în jurul lui Duntsova şi Nadejdin s-au pregătit să participe la alegerile parlamentare din septembrie.

Peste 4.000 de alegeri de diferite niveluri, care implică zeci de mii de mandate, au loc în Rusia în acest weekend. Alegerile din acest an stabilesc un nou record pentru numărul de candidaţi neînregistraţi.

Yabloko, considerat cel mai vechi partid democratic supravieţuitor din Rusia, a reuşit să înregistreze 73 de candidaţi în 31 de regiuni sub sloganul „Pentru pace şi libertate! Pentru un acord de încetare a focului!” - cea mai anti-război declaraţie pe care o poate face cineva în zilele noastre.

Dar acesta este un număr minuscul în comparaţie cu numărul de candidaţi ai Rusiei Unite şi ai partidelor „opoziţiei sistemice” LDPR, CPRF, O Rusie Justă, Poporul Nou, Comuniştii din Rusia şi Partidul Pensionarilor.

În plus, rezultatele Yabloko din acest an au fost mai slabe decât la alegerile anterioare. Partidul nu a reuşit să se înscrie pe buletinul de vot în niciun scrutin major. Patru reprezentanţi ai Yabloko (inclusiv un candidat independent) au încercat să se înscrie drept candidaţi în unele dintre cele 21 de alegeri pentru guvernare. Niciunul nu a fost admis pe buletinul de vot.

În regiunile Novgorod şi Pskov, unde partidul a avut în mod tradiţional o prezenţă puternică, a fost înregistrat un număr semnificativ de candidaţi Iabloko, atât candidaţi uninominali, cât şi candidaţi pe liste de partid. Cu toate acestea, nu cred că aceştia vor fi aleşi în consiliile municipale şi raionale, din motive care variază de la frauda electorală la popularitatea lor scăzută în rândul alegătorilor. Anul trecut, un singur candidat Yabloko a fost ales şi a devenit deputat în consiliul oraşului Veliki Novgorod.

La Moscova, alegerile pentru Duma municipală vor avea loc pentru desemnarea deputaţilor municipali în cartiere precum noile districte municipale ale aşa-numitei Noi Moscove şi vechiul district Kurkino.

Întrucât Duma municipală din Moscova guvernează capitala naţiunii, nu mă aşteptam la nicio surpriză, afirmă Elena Kotionocikina. Candidaţilor democraţi nu li se va permite să participe la alegeri, fie că sunt autopropuşi, fie că fac parte din partidele Yabloko, Iniţiativa Civică a lui Nadejdin sau Rassvet al lui Duntsova. După ce opoziţia a obţinut unele succese în alegerile municipale din 2017, Kremlinul şi Primăria Moscovei au decis să cureţe câmpul politic al capitalei de deputaţii opoziţiei.

În 2019, datorită unor examinări frauduloase ale scrisului de mână, aliaţii lui Alexei Navalnîi inclusiv Liubov Sobol, Ivan Jdanov şi Ilia Iaşin, precum şi Alexander Soloviov de la Open Russia au fost împiedicaţi să candideze. Multe dintre semnăturile strânse de aceşti candidaţi au fost ulterior declarate invalide.

Descalificarea din cauza semnăturilor invalidate a avut loc şi de această dată, toţi cei 23 de candidaţi ai partidului Yabloko nereuşind să se înscrie în cursa pentru Duma oraşului Moscova. Prin comparaţie, 23 din cei 25 de candidaţi desemnaţi de nepopularul partid Comuniştii Rusiei au fost înregistraţi.

Între timp, un număr semnificativ de candidaţi pro-democraţi au fost înregistraţi pentru alegerile municipale anticipate din districtul Kurkino din Moscova: şase din partea Yabloko şi unul nominalizat de sediul candidatului care a lucrat la campania prezidenţială a lui Nadejdin.

În 2022, consiliile municipale ale Moscovei au fost, de asemenea, curăţate de opoziţie. Candidaţii independenţi, inclusiv deputaţii din precedenta convocare democratică, au fost eliminaţi din alegeri pentru că au afişat aşa-numitele „simboluri extremiste”, cum ar fi logo-ul pentru Smart Voting - o strategie de vot inventată de Alexei Navalnîi, al cărui sediu a fost interzis ca organizaţie „extremistă”.

Aceşti candidaţi au fost acuzaţi de infracţiunea minoră de afişare de simboluri „extremiste”. Oricine este condamnat pentru această infracţiune are interdicţia de a candida la o funcţie publică.

S-a ajuns până în punctul în care persoane necunoscute l-au sabotat pe candidatul Yabloko Andrei Morev (pe atunci şeful districtului municipal Yakimanka din Moscova) prin lipirea unui autocolant Smart Voting pe maşina sa. Morev a fost tras la răspundere şi eliminat din alegeri. În cele din urmă, unul din cinci dintre cei 179 de candidaţi Yabloko la alegerile municipale din Moscova a fost descalificat.

Cerinţa de a strânge un număr mare de semnături în două sau trei săptămâni nu este o barieră pentru politicienii nepopulari, ci pentru candidaţii democraţi pe care regimul nu îi doreşte şi se teme să îi vadă la putere. În schimb, candidaţii din Rusia Unită dispun de resurse administrative pentru a-şi strânge semnăturile fără filtre sau termene limită.

Liudmila Vasilieva, o supravieţuitoare a asediului de la Leningrad, în vârstă de 83 de ani, din Sankt Petersburg, se numără printre cei care s-au confruntat cu aceste provocări. A fost fizic imposibil pentru Vasilieva, care a cerut în mod deschis încetarea războiului împotriva Ucrainei, să strângă cele 73.000 de semnături necesare pentru a deveni candidat la funcţia de guvernator în doar două săptămâni. Chiar dacă ar fi reuşit să le strângă, este evident că nu ar fi trecut de aşa-numitul „filtru municipal” menit să împiedice candidaţii neaprobaţi de Kremlin să candideze la guvernarea unui oraş federal precum Sankt Petersburg.

În multe cartiere din Sankt Petersburg, este fizic imposibil să se obţină sprijin din partea deputaţilor municipali democraţi care au fost aleşi în 2019. Mulţi dintre aceştia şi-au pierdut mandatele după ce s-au opus public războiului şi au cerut demisia lui Putin, iar ulterior au emigrat, temându-se de urmărirea penală.

Sankt Petersburg va organiza, de asemenea, alegeri pentru deputaţi municipali în acest weekend. În pregătire, partidul Rassvet al lui Duntsova şi mişcarea democratică europeană Petersburg - printre alte iniţiative politice - şi-au unit forţele pentru a ajuta candidaţii independenţi. Dar, şi aici, doar câţiva dintre aceşti candidaţi au fost înregistraţi.

Sankt Petersburg are propriile sale mecanisme unice de excludere a candidaţilor din alegeri. Pentru a depune documentele de înregistrare la comisia electorală, trebuie să stai la coadă la ora 8 dimineaţa, moment în care există deja o coadă de 20 de persoane. Aceste persoane stau la coadă nu în calitate de candidaţi adevăraţi, ci doar pentru a-i împiedica pe candidaţii adevăraţi să îşi depună documentele la timp.

O altă metodă de descalificare a apărut recent. În iunie, preşedintele Putin a semnat amendamentele la legea electorală care îi privează pe ruşi de dreptul de a fi aleşi - şi pe politicienii în funcţie de puterile lor - dacă sunt etichetaţi drept „agenţi străini”. Acesta este un instrument de excludere din procesul electoral atât a candidaţilor proeminenţi din opoziţie, cât şi a concurenţilor simpli. Ministerul Justiţiei se grăbeşte să numească persoane drept agenţi străini. Nu mai trebuie să dovedească faptul că o persoană a primit fonduri de la o entitate străină, aşa cum prevedea iniţial legea. Acum, este suficient să se spună că au căzut sub „influenţă” străină. Au existat deja mai multe cazuri de persoane care au fost etichetate ca „agenţi străini” chiar înainte de a fi înregistrate drept candidaţi.

Mulţi s-au întrebat de ce a fost necesară, în primul rând, crearea unui mecanism de excludere a candidaţilor independenţi din alegeri prin numirea lor drept „agenţi străini”. Nu este suficient să se invalideze pur şi simplu semnăturile lor de la alegători?

Ideea este că simplul refuz de a înregistra un candidat prin invalidarea semnăturilor sale nu are nicio consecinţă juridică pentru acesta. În plus, candidaţii vor încerca să conteste în instanţă examinările grafologice, aducând drept martori alegătorii care au semnat pentru candidatura lor. Este ceea ce a făcut Ilia Iaşin după ce comisia electorală i-a invalidat semnăturile în 2019, după care alegătorii au protestat în faţa birourilor comisiilor şi au scris declaraţii că au lăsat într-adevăr semnături pentru el.

A fi recunoscut ca agent străin, prin comparaţie, înseamnă interzicerea unor profesii precum cea de profesor, rapoarte financiare trimestriale şi chiar sancţiuni penale pentru nerespectarea cerinţelor pentru agenţii străini. Teama de astfel de consecinţe descurajează oamenii să candideze. Prin urmare, numărul persoanelor dispuse să candideze la alegeri a scăzut brusc, în special în rândul celor cu opinii pro-democraţie.

Astfel, doar câţiva candidaţi susţinuţi de Congresul Zemski, o mişcare naţională a deputaţilor municipali, au fost înregistraţi drept candidaţi. În timp ce unii nu au reuşit să strângă suficiente semnături sau li s-a refuzat înregistrarea, majoritatea s-au temut pur şi simplu să devină agenţi străini.

De ce are nevoie regimul de instrumente atât de sofisticate pentru a-şi ţine adversarii departe de alegeri? La urma urmei, maşinăria fraudei electorale totale a fost deja adoptată în întreaga Rusie, inclusiv votul electronic la distanţă pe parcursul mai multor zile, distrugerea comunităţii observatorilor electorali, modificarea legilor pentru a complica observarea alegerilor şi tacticile tradiţionale de fraudă, cum ar fi umflarea prezenţei la vot şi a voturilor pro-guvernamentale.

În plus, Moscova oferă metode şi mai noi de fraudare: nu mai este suficient să solicitaţi un buletin de vot pe hârtie la secţia de votare pentru a depune un vot de protest prin invalidarea buletinului de vot. Acum trebuie să depuneţi în prealabil o cerere la comisia electorală locală pentru a obţine acest buletin de hârtie în ziua votării. În caz contrar, va trebui să votaţi la un terminal electronic la secţia de votare, unde votul dumneavoastră va intra în baza de date a votului electronic la distanţă din oraş, unde se va pierde în masa de date falsificate şi nimic nu va împiedica schimbarea votului dumneavoastră.

Există câteva răspunsuri pentru această situaţie. Regimul are pur şi simplu nevoie ca buletinele de vot să fie lipsite de candidaţi independenţi - în special de cei democraţi şi anti-război. În ochii Kremlinului, buletinul de vot ar trebui să demonstreze unitatea poporului cu guvernul său, astfel încât alegătorii nemulţumiţi de regim, care nu găsesc niciun candidat al opoziţiei pe buletinul de vot, să se simtă neputincioşi şi singuri şi nici măcar să nu se deranjeze să iasă la vot.

Imaginaţi-vă doar dacă acei candidaţi înscrişi pe buletinul de vot ar începe să facă o campanie şi să adune oamenii în jurul sloganului „Pentru pace şi libertate!”, aşa cum face Yabloko. Sau dacă Gleb Babici - care a fost nominalizat de mişcarea de stânga pentru Duma oraşului Moscova - şi-ar promova campania „Trei cuvinte: Pace, egalitate, viitor!”, slogan de campanie? Un regim totalitar nu poate permite acest lucru.

Prin natura lor, candidaţii opoziţiei ridică probleme de tensiune socio-economică, care devine din ce în ce mai acută cu fiecare zi de război care trece. Printre acestea se numără creşterea bruscă a inflaţiei de consum, care a ajuns la 71%, potrivit serviciului sociologic Ramir; anularea ipotecilor preferenţiale; scăderea calităţii şi a disponibilităţii bunurilor; creşterea tarifelor la utilităţi pe fondul scăderii calităţii serviciilor.

Dacă oponenţii guvernului ar putea candida la alegeri, publicul ar dori să voteze pentru ei, cerând buletine de hârtie pentru a-şi trimite voturile de protest. Acest lucru ar permite candidaţilor independenţi să trimită observatori la secţiile de votare. Iar după alegeri, aceştia ar încerca să apere voturile exprimate în favoarea lor în instanţă şi la mitinguri.

Nu. Dictatura lui Putin nu poate permite un astfel de scenariu. În ceea ce priveşte păstrarea puterii, regimul a ales strategia corectă: să excludă complet oamenii din procesul electoral. Sunt obligată să recunosc că, înainte de ziua votului unic din 2024, regimul a perfecţionat această tehnologie, scrie Elena Kotionocikina.