Cu zece luni înainte de ridicarea restricţiilor pentru români şi bulgari, emoţiile sunt deja maxime

Potrivit cotidianul Daily Express, faptul că guvernul refuză să ofere o estimare a numărului de imigranţi care ar putea veni în Marea Britanie după ridicarea restricţiilor nu reprezintă un impediment prea mare, deoarece oricine poate veni cu propriile cifre.

În consecinţă, atunci când deputatul conservator Philip Hollobone a declarat că numărul de români şi bulgari din Marea Britanie se va tripla, ajungând la 425.000 de persoane, nu l-a contestat nimeni.

Între timp, grupul de lobby anti-imigraţie Migration Watch a estimat că 250.000 de persoane vor ajunge în Marea Britanie în primii cinci ani de la ridicarea restricţiilor - o estimare mult mai precaută, dar încă alarmantă, dat fiind că acest număr este echivalent cu întreaga populaţie din Nottingham sau Plymouth.

Este însă de mirare atunci când aceeaşi organizaţie susţine că oricărui cetăţean din România şi Bulgaria - cele mai sărace două naţiuni din Uniunea Europeană - i-ar fi de până la nouă ori mai bine dacă ar veni să locuiască şi să lucreze în Marea Britanie? Este greu de argumentat împotriva unor cifre de acest fel, comentează publicaţia britanică.

În Bucureşti, cel puţin o agenţie care oferă locuri de muncă şi transport către Marea Britanie a închis deja listele de aşteptare pentru locurile dintr-un autocar spre Marea Britanie.

'Există mai multe posibilităţi la Londra', explică studenta la economie, Diana Duiţescu (20 de ani). Ca mulţi tineri români, Diana vorbeşte deja bine limba engleză, învăţată atât din şcoală cât şi din muzică şi filme.

Pe de altă parte, notează Daily Express, Marea Britanie este obişnuită atât cu migraţia în masă, cât şi cu guvernele care oferă previziuni greşite.

Atunci când opt naţiuni est-europene au aderat la UE în 2004, guvernul laburist din acel moment a prezis un aflux de 13.000 de persoane. Realitatea a dovedit însă că numărul era mai aproape de 1,5 milioane. Nu este de mirare, deci, că guvernul conservator nu vrea să rişte să pară la fel de prostănac, scrie ziarul britanic.

Aproximativ un sfert din noii imigranţi au venit din Polonia, unde standardele de trai erau de patru ori mai mici decât în Marea Britanie. Prin comparaţie, stimulentele economice pentru români şi bulgari sunt chiar mai mari decât au fost pentru polonezi şi pentru imigranţii din statele baltice în 2004.

Calul şi căruţa rămân o privelişte obişnuită în zonele rurale, într-un context în care educaţia nu aduce nicio răsplată importantă în termeni de statut sau salariu. Perspectiva medicilor care acceptă locuri de muncă în agricultură sau în fabricile din Marea Britanie - înrăutăţind astfel condiţiile de trai din ţara lor de origine - este una foarte reală.

Pe de altă parte, românii şi-au crescut şansele de angajare, devenind lideri mondiali în domeniul IT, iar ţara se situează pe primele locuri la nivel mondial în ceea ce priveşte viteza conexiunii broadband.

Iar dacă se vor trezi fără un loc de muncă, imigranţii vor putea solicita alocaţia de şomaj (Jobseeker Allowance, în valoare de 71 de lire pe săptămână pentru o persoană şi de 111 lire pentru un cuplu), un ajutor de venit şi un ajutor social locativ.

Autorităţile locale sunt obligate să îi găzduiască şi să le asigure educaţia copiilor şi accesul la sistemul naţional de sănătate (NHS), indiferent de faptul că sunt angajaţi sau nu.

În 2004, Marea Britanie a fost una dintre cele trei ţări care a decis să îşi deschidă graniţele pentru cetăţenii din noile state membre UE. În 2014, 25 de ţări fac deja aceste lucru.

Pe de altă parte, românii - care vorbesc o limbă de origine latină - s-ar putea foarte bine îndrepta spre Italia, Franţa şi Spania. În ceea ce priveşte Bulgaria, ministrul bulgar de externe, Nikolai Mladenov, consideră că temerile britanice privind o invazie a imigranţilor după ianuarie 2014 sunt nefondate, în condiţiile în care bulgarii ar considera Germania mai atrăgătoare ca destinaţie de muncă.