Criza umanitară prelungită va afecta foarte tare Siria

Nu au rămas prea multe informaţii despre Războaiele Siriene dintre Imperiul Seleucid şi Regatul Ptolemeic al Egiptului, care au avut loc între 274 î.Hr. şi 168 î.Hr. Totuşi, se cunoaşte faptul că acele războaie au afectat puternic infrastructura şi forţa de muncă din ambele părţi încât acest lucru a dus la distrugerea şi cucerirea lor ulterioară de către Roma şi Parthia.

La doi ani după ce a început, conflictul de astăzi din Siria ameninţă să cauzeze nu doar distrugeri materiale, ci, asemenea Războaielor Siriene, o pierdere imensă a forţei de muncă şi distrugerea sistemului social al ţării.

Potrivit cifrelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, conflictul a provocat peste 70.000 de decese, dintre care aproximativ jumătate sunt estimate a fi civili, mulţi dintre ei femei şi copii. Cu toate acestea, impactul conflictului merge dincolo de cei ucişi şi mutilaţi.

Se estimează că peste 1 milion de sirieni au părăsit ţara şi au devenit refugiaţi în ţările vecine Liban, Iordania, Irak, Turcia şi, din ce în ce mai mult, Africa de Nord, plasând o povară grea asupra serviciilor medicale şi sociale din aceste ţări. În plus, 2 milioane de sirieni au fost strămutaţi în propria ţară.

Cum poate cineva măsura impactul acestor strămutări asupra familiilor, în special asupra copiilor? Cum am putea evalua pierderea proprietăţii, a locului de muncă, a educaţiei, a legăturii cu familia şi vecinii?

O parte din efecte sunt descrise în declaraţiile supravieţuitorilor, adunate de organizaţiile pentru drepturile omului. O evaluare remarcabilă a fost efectuată de Human Rights Watch (HRW) şi Comitetul Internaţional de Salvare (IRC), ultima dintr-un raport publicat în ianuarie 2013 cu denumirea "Siria: O criză regională."

Situaţia femeilor şi fetelor refugiate este deosebit de supărătoare. Refugiatele chestionate de IRC citează violul ca principalul motiv pentru care au fugit din casele lor. Cu toate acestea, în ciuda numărului mare de femei şi fete care şi-au abandonat casele, există o lipsă remarcabilă de servicii medicale şi de consiliere pentru supravieţuitoare, în scopul ajutării lor să înceapă o nouă viaţă în noile lor ţări. În plus, ele se confruntă cu condiţii nesigure în taberele de refugiaţi şi cu niveluri ridicate de violenţă internă.

George Rupp, preşedinte şi director executiv al IRC a declarat:"Siria se auto-divizează. Medicii sunt vizaţi deoarece tratează răniţii. Femeile şi fetele sunt violate şi brutalizate, provocând prejudicii majore familiilor lor. Casele, şcolile şi spitalele sunt distruse. Întreaga comunitate internaţională va trebui să acţioneze cu tărie pentru a ajuta la reconstruirea unei ţări distruse complet."

Sunt deosebit de descurajat de o mărturie a unei femei din Homs din raportul HRW. Ea a auzit cum forţele de securitate şi miliţiile "shabiha" (forţele paramilitare formate din bărbaţi îmbrăcaţi în haine civile, care susţin Partidul Ba'ath) au violat vecinele sale în timp ce ea s-a ascuns în apartamentul ei. "Am putut auzi una din fete cum se lupta cu unul dintre bărbaţi. ... Ea l-a împins, iar el a împuşcat-o în cap."

Femeia a relatat apoi că trei fete, cea mai tânără având 12 ani, au fost violate. Când aceştia au plecat, femeia a mers la vecinii ei. "Scena din interior era ireală. Fetiţa de 12 de ani era întinsă pe pământ, plină de sânge pe genunchi. ... Mai mulţi bărbaţi au violat fetiţa de 12 ani. ... Eu nu mă mai întorc acolo. Imaginea aceea mă bântuie. O visez şi mă apucă pur si simplu plânsul."

Acestea sunt fiinţe umane care se comportă în cel mai crud şi mai detestabil mod cu putinţă. Iar conflictul nu oferă niciun indiciu că se va încheia în curând, ci, mai degrabă, că se va extinde în ţările vecine.

După cum se menţionează în raport, "O catastrofă umanitară se agravează cu fiecare zi care trece şi este probabil să continue mult timp după ce războiul civil se va termina. ... Sfârşitul războiului civil nu va încheia neapărat şi violenţa sectară; violenţa ar putea creşte. Revenirea, reconcilierea şi tranziţia politică va fi marcată de numeroase provocări şi ar putea dura ani de zile."

Mă cutremur când mă gândesc că aceasta este ţara unora dintre strămoşii mei, ţara pe care am visat să o vizitez într-o zi.

Dr. César Chelala este scriitor pe probleme legate de drepturile omului şi co-câştigător al premiului Clubului de Presă al Americii din Străinătate.