Criza nucleară de la Fukushima şi economia marchează campania electorală în Japonia
alte articole
La 16 decembrie, în Japonia au loc primele alegeri după devastatorul tsunami de anul trecut şi dezastrul de la Fukushima, cel mai grav accident nuclear de la Cernobâl din 1986. Criza nucleară a rămas deschisă concentrând o mare parte a dezbaterii naţionale, de aceea candidaţii principalelor două partide şi-au lansat marţi campania electorală la prefectura din Fukushima, afectată de scurgerile radioactive din centrala avariată, notează miercuri ziarul ABC.
În timp ce primul ministru şi candidat al Partidului Democrat din Japonia (PDJ), Yoshihiko Noda, alegea Iwaki, al doilea oraş ca populaţie al prefecturii, rivalul său de la Partidul Liberal Democrat (PLD), Shinzo Abe, susţinea un miting în capitala Fukushima, unde a promis că 'va proteja securitatea copiilor, populaţia, teritoriul şi apele noastre'. Deşi PLD, de ideologie conservatoare, este partidul care a promovat expansiunea energiei atomice timp de jumătate de secol de guvernare (1955-2009), sondajele îl dau totuşi ca favorit al alegerilor, din cauza proastei gestionări a actualului executiv.
PDJ a obţinut în 2009 o victorie istorică, punând capăt hegemoniei conservatoare, graţie spiritului schimbării întruchipat de candidatul său, Yukio Hatoyama. Dar nu a rezistat niciun an ca prim-ministru şi s-a văzut obligat să demisioneze, neputând să-şi respecte promisiunea de a închide baza americană de la Okinawa. În iunie 2010, el a fost înlocuit de Naoto Kan, care s-a confruntat cu cea mai gravă criză suferită de Japonia, după cel de-al doilea război mondial, prin devastatorul tsunami din martie 2011, soldat cu 19.000 de morţi, evacuarea a 160.000 de persoane şi avarierea a trei din cele şase reactoare ale centralei Fukushima 1. De atunci circa 80.000 de localnici care trăiau în perimetrul de 20 de kilometri din jurul centralei au fost nevoiţi să-şi abandoneze casele, din cauza a radiaţiilor, fără să ştie când se vor putea întoarce.
În august anul trecut, Yoshihiko Noda l-a înlocuit pe Naoto Kan ca prim-ministru în ideea de a încheia legislatura, care expira în vara anului viitor. Dar a fost nevoit să convoace alegeri anticipate în urma valului de nemulţumire provocat de decizia de a majora cu 5 la sută TVA în vigoare, care până la urmă a fost aprobată de Dietă (Parlament). Deşi Noda a supravieţuit unei moţiuni de cenzură s-a angajat să convoace, cât mai 'repede' alegerile, iar la 16 noiembrie a dizolvat Parlamentul fixând data scrutinului înainte de sfârşitul anului. O decizie care a divizat partidul, de teamă să nu piardă doar puterea, ci şi oportunitatea istorică de a realiza o adevărată schimbare în politica tradiţională niponă.
În timp ce social-democraţii propun să se renunţe la energia atomică, până în 2030, prin închiderea celor 54 de reactoare nucleare existente în ţară şi fără să construiască altele, conservatorii mizează pe rebranşarea celor declarate sigure şi care au fost închise după accidentul de la Fukushima. Dacă vor câştiga, ei vor decide pentru următorii zece ani ce combinaţie de energie, fără să renunţe la cea nucleară, este potrivită pentru ţara lor. Cum sondajele dau ca favorit PLD, din cauza uzurii politice a actualului guvern, Greenpeace a criticat deja ca un partid pro-nuclear să poată câştiga alegerile după dezastrul de la Fukushima, în condiţiile în care ţări precum Germania şi Italia au renunţat la energia atomică.
Pentru a revigora economia intrată în a patra recesiune din 2000, conservatorii mizează pe relaxarea politicii monetare şi creşterea cheltuielilor publice. O măsură considerată sinucigaşă de social-democraţi: datoria publică este deja de două ori mai mare decât PIB Japoniei, al treia din lume după SUA şi China. Pentru a face faţă presiunii Chinei, cu care Japonia menţine dispute teritoriale legate de mici insule bogate în resurse naturale, liberalii au promis creşterea cheltuielilor militare şi relaxarea pacifismului prevăzut de Constituţie. Cum procentul celor indecişi este de 40 la sută, oricare partid va câştiga va fi nevoit să formeze un guvern de coaliţie, ceea ce va atrage şi mai multă instabilitate pe convulsionata scenă politică a ţării, care a avut trei prim-miniştrii după 2006.