Numărul tot mai mare de bogaţi din Asia alimentează braconajul

BANGKOK – Clasa tot mai mare de profesionişti bogaţi din Asia ajută la alimentarea comerţului ilegal cu specii africane aflate în pericol de dispariţie, un comerţ despre care experţii spun că atrage sindicate de braconieri din cadrul crimei organizate şi contrabandişti ce speră să beneficieze de pe urma acestei industrii lucrative.

În valoare de 8 până la 10 miliarde de dolari anual, o mare parte din acest comerţ satisface cererile unei mari pieţe asiatice care valorifică diverse părţi ale animalelor pentru medicina tradiţională şi, tot mai mult, ca simboluri ale statului.

Deşi nu are beneficii dovedite în sănătate, praful din corn de rinocer se crede a fi un afrodiziac care vindecă de asemenea şi cancerul. Penisul de tigru se crede că ar ajuta la nevoile sexuale, în timp ce oasele animalului ar putea vindeca, conform unor păreri, artrita şi reumatismul. Şi animalele precum pangolinul, un animal cu solzi ce mănâncă furnici, sunt căutate pentru medicamente şi carne.

Dar Steve Galster, director al Fundaţiei Freeland din Bangkok, o organizaţie împotriva traficului, susţine că a avut loc o schimbare recentă în cererea de consum. Fildeşul elefanţilor şi cornul de rinocer în special sunt cumpărate pentru etalare şi nu pentru consum.

“Conform sondajelor noastre, [în mod predominant] bărbaţii cu vârste între 25 şi 45 de ani gândesc că [a avea astfel de bunuri] este ceva prestigios”, a declarat el. “De fapt, ei vor să se laude: ‘Am acest corn de rinocer; Eu am acest fildeş; Eu am acest os de tigru’ şi aşa mai departe.”

Cererea crescută de trofee face ca braconierii să măcelărească la rate fara precedent unele dintre speciile expuse cel mai mult riscului de dispariţie. Acest lucru a îngrijorat mulţi apărători ai mediului şi vieţii sălbatice, ei susţinând că elefanţii şi rinocerii ar putea dispărea aşa cum a făcut-o populaţia de tigri sălbatici din Asia, care s-a diminuat de la aproximativ 100.000 de exemplare la câteva mii în ultimul secol. Tigrii înfruntă o posibilă dispariţie în deceniul viitor.

De asemenea, rinocerii sălbatici din Africa numărau câteva sute de mii dar acum sunt mai puţin de 30.000. Aşa cum indică un mare număr de rapoarte, mii de elefanţi africani sunt vânaţi anual pentru fildeşul lor.

Unele ţări întăresc legile împotriva braconajului, dar legislaţia multor ţări africane rămâne tolerantă şi, pentru mulţi dintre cei implicaţi în comerţ, beneficiile cântăresc mai mult ca şi costurile.

Cu fildeşul ajungând până la 2.000 de dolari pe kilogram şi cantităţi comparabile de corn de rinocer valorând până la 50.000 de dolari, piaţa neagră a Chinei singură oferă sindicatelor criminale globale profituri foarte mari care implică un risc foarte scăzut pentru aducerea în faţa justiţiei.

Acest lucru a transformat comerţul într-un joc periculos.

Numai în bazinul Congo, grupurile de braconieri au ucis aproape 100 de paznici în deceniul trecut, conform lui Doug Goessman, consilier pentru aplicarea legii la Fundaţia Freeland.

“Când cumpăraţi un mic bibelou din fildeş vă puteţi gândi că provine de la un elefant bătrân sau pe cale legală, dar nu este aşa ci provine de la elefanţii africani”, a declarat el. “Cineva s-ar putea să fi murit pentru ca acea mică piesă de bibelou să fi ajuns în Asia de Sud-Est sau în China sau în Statele Unite.”

Deşi legile împotriva braconajului devin mai restrictive pe cuprinsul Asiei, Galster a declarat că ele nu sunt suficiente pentru a împiedica contrabandiştii.

“Lipsurile şi legile trebuie să fie închise, în special în Tailanda. Vietnamul are de asemenea de făcut câte ceva”, a declarat el.

Deşi autorităţile pentru trafic spun că statul chinez a făcut unii paşi pentru a împiedica contrabandiştii, economia robustă a ţării, cuplată cu o populaţie de 1,3 miliarde de oameni, înseamnă că până şi o mică cerere contează foarte mult. Aşadar, abordarea bazei de consumatori într-un mod direct este critică, spune Galster.

“Trebuie să schimbăm comportamentele şi acest lucru durează”, a declarat el. “Între timp, sincer, trebuie să prindem contrabandiştii care profită de această situaţie.”

Pe moment, o soluţie perfectă la această problema este neclară. Deşi reproducerea în captivitate poate fi eficientă în satisfacerea cererii fără a se ucide populaţiile sălbatice, acest lucru rămâne controversat şi unii critici spun că de fapt, duce la o creştere a cererii prin permiterea vânzărilor legale de părţi provenite de la animale rare.