Criza medicamentelor din România. Un lider al farmaciştilor dezvăluie amploarea fenomenului şi cauzele din spate

Lipsa medicamentelor din farmaciile din România nu se limitează la Lyrica, medicamentul devenit recent subiect de dezbatere publică după schimbul de replici dintre jurnalista Liliana Ruse (Digi24) şi ministrul PSD al Sănătăţii, Alexandru Rogobete.
Preşedinta Asociaţiei Farmaciilor Tradiţionale şi a Practicienilor, Beatrice Speteanu, a atras atenţia, marţi, într-un interviu acordat Epoch Times, că în acest moment sute de medicamente sunt greu de găsit sau au dispărut temporar de pe piaţă, inclusiv tratamente pentru epilepsie, afecţiuni psihice, diabet, boli cardiovasculare şi glaucom.
Beatrice Speteanu a explicat de ce stocurile raportate oficial nu reflectă întotdeauna realitatea din farmacii, cum contribuie exportul paralel la criza medicamentelor şi ce măsuri ar putea lua autorităţile pentru a preveni astfel de situaţii.
Redăm mai jos integral interviul:
Reporter: Am înţeles din declaraţiile dvs. anterioare că medicamentul Lyrica lipseşte din farmacii, inclusiv din cele pe care le reprezentaţi dumneavoastră. De cât timp lipseşte?
Beatrice Speteanu: Pe ţară, cam peste tot a existat o cerere mai mare pentru concentraţiile de 75 mg şi de 150 mg. Sunt anumite zone din România unde mergeau doar genericele, dar cam de trei săptămâni au dispărut peste tot. Ce au mai rămas sunt nişte forme de 300 mg, care oricum sunt mult mai rar cerute, fiind o concentraţie mare. Sau fracţii, la propriu câteva pastiluţe din fiecare cutie, unde ne-am împărţit şi noi câteva mii de capsule, doar în aceste condiţii. Câteva fracţii rămase din cutiile de 75 şi de 150 mg.
Reporter: Înţeleg că nu este vorba doar despre medicamentul respectiv, care a ajuns acum cunoscut fiindcă a avut doamna Lili Ruse nevoie de el şi nu l-a găsit, ci de mai multe medicamente. Îmi puteţi da câteva exemple? În primul rând, cam câte sunt în situaţia aceasta, să fie deficitare sau într-o criză uriaşă? Şi dacă îmi puteţi da câteva exemple de medicamente mai cunoscute sau de care bolnavii au foarte mare nevoie şi le este foarte greu fără ele?
Beatrice Speteanu: Momentan, toată lumea sună şi avem coadă şi afară când primim Quetiapină de 50 mg, Levetiracetam de 1.000 mg, Levetiracetam de 500 mg capsule. Antiepileptice, antipsihotice, antidepresive, Fluoxetina – nu găsim.
Foarte multe medicamente din clasa tratamentelor psihiatrice. Pentru bolnavii de Alzheimer, plasturii cu Exelon. A lipsit o perioadă Depakine, care este un anticonvulsivant, dar merge şi pe liniştire. De asemenea, Rivotrilul, care este antiepileptic, anxiolitic, se eliberează strict pe reţetă verde şi tot aşa, pacienţii având probleme mai ales că le expiră mult mai repede reţetele.
Pentru tratamentul ADHD-ului a lipsit şi încă lipseşte... am terminat astăzi din nou şi nu ştiu când mai găsim Concerta, pentru tratarea acestei boli. De la clasa glaucomului, Duotrav şi Azopt, sună toată lumea. Fixanpost picături de ochi lipseşte, Ikervis, la fel. Nu sunt pentru glaucom, dar şi acestea lipsesc.
Pentru post-transplant sună încontinuu persoanele să ne spună cantităţile, dacă avem sau nu L-arginina perfuzabilă.
Medicamentele pentru diabet şi pentru bolile cardiovasculare sunt, de asemenea, deficitare. Au scris şi pe Facebook toţi pacienţii: Jardiance, Forxiga, care se foloseşte şi în diabet, şi în bolile cardiovasculare, Inspra de 25 de miligrame, pentru boli cardiovasculare. Gutronul, care creşte tensiunea, nu-l avem de câteva luni de zile.
Reporter: În linii mari, ce înseamnă „extraordinar de multe”, ca ordin de mărime? Aveţi idee? Cam unde ne aflăm?
Beatrice Speteanu: Sigur sunt sute, dar au foarte multe medicamente şi generice echivalente. Acolo n-ar fi nicio problemă. Doar în cazul medicamentelor cum sunt produsele biosimilare... acum lipsesc destul de multe pentru bolnavii cu poliartrite reumatoide. Produsele biologice se prescriu doar pe denumire comercială, nu pot fi înlocuite chiar dacă au aceeaşi substanţă activă. Kineret lipseşte, Yuflyma din aceeaşi clasă, deci sunt foarte multe inclusiv aici.
Reporter: Mă iertaţi, fac o paranteză. La primele pe care mi le-aţi menţionat, lunga listă, inclusiv pentru antidepresive, diabet, post-transplant, lipseşte numai un medicament anume, dar se găsesc medicamente similare din categoria substanţelor generice sau este penurie pe toată linia?
Beatrice Speteanu: La unele vă pot spune da, la altele nu. Forxiga şi Jardiance nu au generic şi ele sunt folosite şi pentru diabet, şi pentru bolile cardiovasculare. A dispărut unul, e ca şi cum ar fi dispărut tot ce este pe piaţă în România. În cazul Fluoxetinei, care este antidepresiv, varianta originală s-a retras oficial din România, iar alte două generice au dispărut complet de câteva săptămâni.
Reporter: Ştiţi că a fost o întreagă polemică în spaţiul public între jurnalista Liliana Ruse şi ministrul Sănătăţii, care spunea că medicamentele apar în tabele, apar în evidenţe. Cum se explică diferenţa între realitatea scriptică a domnului Rogobete şi realitatea dumneavoastră şi a pacienţilor din farmacii?
Beatrice Speteanu: Acel tabel posibil să fie real, cum l-am văzut şi noi, că fiecare a verificat acel SER (sistemul electronic de monitorizare a stocurilor - n.r.) şi noi l-am văzut. Dar le mai verific în fiecare zi şi văd sute şi mii de doze într-un depozit undeva în Ilfov, iar în farmacie nu există. Acel SER reprezintă un total pe ţară, care poate să fie şi raportat greşit. Sunt depozite care raportează greşit, cu întârzieri. Agenţia oricum vede cu două zile întârziere acel stoc, care se poate epuiza într-o zi sau două, deci nu este neapărat real.
Partea a doua este că inclusiv fabricile din România raportează stocuri existente, dar acea fabrică poate produce şi pentru ţări din Uniunea Europeană. Deci ele nu sunt de la început destinate pentru consumul propriu. Sunt depozite care fac export paralel şi apare, până pleacă la export, ca stoc fizic în ţară.
O raportare corectă, sau, ca să putem preîntâmpina aceste probleme, este să se poată face de la nivelul farmaciei o sesizare. În momentul în care farmacia nu primeşte medicamentele de la trei-patru depozite, să poată face direct sesizare către ANMDMR: nu găsim medicamentul, depozitul nu îl dă. Atunci fie intervine ministerul să oprească temporar acel export paralel pentru medicament, doar temporar, până când nu mai există alerte, sau să fie ca acum, printr-un ordin de ministru, o intervenţie prin care să se aducă în plus în ţară fix medicamentul care este sesizat ca de negăsit de către farmacie. Pentru că acolo este problemă reală. Nu trebuie să ajungă pacientul să fie cel care reclamă că nu găseşte medicamentul.
Ministerul vede şi depozitul. Farmacia este singura legătură prin care putem să spunem că nu găsim şi avem un timp de o lună până când se epuizează depozitele şi ne epuizăm şi noi stocurile, astfel încât să nu ajungă această problemă la pacient.
Reporter: OK, deci aţi avea luna aceea tampon. Nu e că dumneavoastră n-aţi mai rămas cu nimic pe stoc, sunaţi şi nu mai sunt, iar pacientul nu le găseşte.
Beatrice Speteanu: Oarecum ne dăm seama când creşte o cerere clar este o problemă. Primul lucru, când creşte cererea pe un produs, în alte părţi s-a terminat. Nu sunt prevăzute aceste creşteri.
Reporter: În afară de această comunicare cu farmaciile, comunicare directă şi mult mai bună, ce alte soluţii ar fi ca să nu se mai ajungă aici? Pentru că ne trezim periodic în situaţii de genul acesta. Acum a scos în evidenţă doamna Ruse problema cu Lyrica. Înţeleg de la dumneavoastră că există mult mai multe. Acum ceva vreme a fost Euthyroxul, mereu. Ne trezim într-o eternă criză, în care oamenii au de suferit, pentru că, evident, ai de suferit dacă nu găseşti medicamentul care îţi alină suferinţa. Ce s-ar mai putea face, în afară de linia aceasta de comunicare despre care mi-aţi vorbit?
Beatrice Speteanu: Nu e criză doar la noi. Crizele există la nivel european. Nu sunt doar la noi în ţară, doar că noi o resimţim atât de tare. În primul rând, sunt mecanismele de a institui un necesar pe ţară, un necesar real de consum în ţară. Nu un necesar de consum care să includă şi exportul, pentru că aici este problema. Ele intră suficiente în România, ca număr de doze. Doar că şi pleacă.
Deci ar trebui să se facă un necesar real pe consum, pe medicamente. Ceea ce, teoretic, se poate face şi cu reţetele raportate în SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat - n.r.) sau să vedem câte reţete neonorate, neridicate în SIUI există, să vedem exact câte s-au pierdut. Sunt destul de multe variante. Prin oprirea exportului, prin încurajarea producătorilor români, prin anumite subvenţii, tocmai pentru a putea face faţă şi să nu fim atât de dependenţi de alte ţări.
Şi, nu în ultimul rând, prin creşterea preţului. Chiar dacă este o problemă, pentru că orice creştere de preţ al unui medicament duce tot ca statul să plătească mai mult, acele medicamente vor rămâne în România mai mult.
Reporter: Deci se contracarează astfel fenomenul exportului paralel, să înţeleg.
Beatrice Speteanu: Noi, în România, avem preţurile reglementate de Ministerul Sănătăţii. Fiecare medicament pe bază de reţetă are un preţ impus şi fix, fixat de către Minister. Inclusiv adaosul pe medicamente în România este fix. Dacă e medicament cost-volum peste 3.000 de lei, adaosul este fix de 35 de lei. Nu este mai mult sau mai puţin. Dacă nu e cost-volum este doar 1%, chiar dacă costă 3.000 de lei, chiar dacă costă 100.000 de lei. Pentru un producător, distribuitor, clar este mult mai rentabil să fie trimis în afară decât aici, cu acel 1%.
Şi faptul că el este trimis în afară se datorează faptului că avem cel mai mic preţ din Europa şi suntem cea mai atractivă piaţă pentru alte ţări să cumpere. Dacă s-ar mai ajusta aceste preţuri, nici România n-ar mai fi atât de competitivă, încât să cumpere toată lumea de la noi medicamentele, şi ar mai rămâne în România mai multe pentru pacienţi.