Puterea recunoştinţei: schimbările pe care le produce în creier

Recunoştinţa îi ajută pe oameni să înţeleagă că, chiar şi atunci când viaţa este grea, există totuşi lucruri care merită apreciate.
Recunoştinţa schimbă creierul (Ilustraţie Liumi Liu/ The Epoch Times)
Arsh Sarao
16.11.2026
Recunoştinţa schimbă creierul (Ilustraţie Liumi Liu/ The Epoch Times)
Arsh Sarao
16.11.2026

Treizeci şi două de persoane s-au expus în aparate de RMN şi şi-au exprimat în tăcere recunoştinţa faţă de mamele lor. Apoi şi-au amintit de cineva faţă de care nutreau resentimente.

Cercetătorii au descoperit că exprimarea recunoştinţei a încetinit ritmul cardiac al participanţilor, o reacţie fizică asociată cu o stare de calm mai profundă şi o comunicare sporită între zonele creierului responsabile de reglarea emoţională. Însă s-a întâmplat exact invers atunci când şi-au amintit de resentimente.

Cuvântul „recunoştinţă” provine din latinescul „gratitudo”.

Este o „atitudine de respect faţă de ceea ce este bun în viaţă sau faţă de bunătatea din lume”, a declarat pentru The Epoch Times Emiliana Simon-Thomas, directoarea ştiinţifică a Greater Good Science Center de la Universitatea din California–Berkeley.

Recunoştinţa este o emoţie morală. Ştiinţa a demonstrat că a fi cu adevărat recunoscător stimulează creierul în moduri concrete.

În interiorul creierului recunoscător

Recunoştinţa nu înseamnă să le spui oamenilor să rămână pozitivi, a declarat pentru The Epoch Times dr. Tatiana Denning, medic de familie.

„Recunoştinţa înseamnă să-i ajuţi pe oameni să vadă că, chiar şi atunci când viaţa este dificilă, există totuşi lucruri care merită apreciate”, a spus ea.

În creierul tău, două regiuni se află adesea în competiţie: amigdala, care percepe ameninţările şi stimulează agresivitatea, şi cortexul prefrontal, care te ajută să rămâi raţional şi să contracarezi reacţiile emoţionale impulsive.

Recunoştinţa creşte activitatea cortexului prefrontal şi reduce activitatea amigdalei. Această schimbare ajută creierul să intre într-o stare calmă şi raţională. Într-un studiu realizat pe 363 de adulţi, cei care practicau mai multă recunoştinţă prezentau o activitate mai intensă a cortexului prefrontal şi, de asemenea, o stare de bine afectivă mai bună — ceea ce înseamnă că simţeau că au parte de mai multe lucruri bune în viaţa lor.

Capacitatea de a vedea partea bună a vieţii ne ajută să menţinem o perspectivă mai largă, mai ales în perioadele dificile.
Denning a spus că observă adesea recunoştinţă la pacienţii ei care se simt bine.„Nu era faptul că nu aveau probleme, dar aveau un mod de a aprecia viaţa aşa cum se prezenta, în loc să permită ca orice lucru care mersese prost să eclipseze tot restul”, a spus ea.

Recunoştinţa este o abilitate pe care o poţi dobândi prin antrenarea creierului.

În momentele de recunoştinţă, mai multe reţele din creierul tău se activează, a declarat pentru The Epoch Times dr. Roland Zahn, profesor de tulburări de dispoziţie şi ştiinţe cognitive la King’s College London.

Cu cât aceşti neuroni se activează mai mult, cu atât este mai probabil ca creierul tău să simtă o recunoştinţă autentică.

Recunoştinţa declanşează, de asemenea, eliberarea de dopamină şi serotonină, făcându-te să simţi aceeaşi bucurie pe care o simţi când câştigi un joc video sau când mănânci o dulceaţă. Sentimentul de recompensă generat de recunoştinţă antrenează căile neuronale ale creierului să observe mai multe lucruri bune.

Cu timpul, recunoştinţa reconfigurează creierul.

„Creierul procesează informaţiile în tipare. Ce îţi vine în minte mai des este ceea ce ajung să anticipeze căile neuronale”, a spus Simon-Thomas. Aceasta înseamnă că, cu cât observi mai multe lucruri bune, cu atât vei vedea mai multe lucruri bune.

Într-un studiu publicat în Journal of Personality and Social Psychology, participanţii au fost repartizaţi aleatoriu să enumere fie lucruri pentru care se simţeau recunoscători, fie neplăceri, fie evenimente neutre din viaţă. Cei cărora li s-a cerut să enumere lucruri pentru care se simţeau recunoscători s-au simţit mai plini de speranţă în privinţa săptămânii următoare.

Multitudinea de faţete ale recunoştinţei

La prima vedere, putem înţelege recunoştinţa ca fiind mulţumirea faţă de cineva care ne ajută, dar la un nivel mai profund, recunoştinţa înseamnă rezilienţă, creativitate şi un mod de viaţă.

La fel cum banii sunt o resursă financiară şi mâncarea este o resursă nutriţională, emoţiile pozitive şi virtuţile sunt resurse pentru energia noastră mentală. Poţi continua să cultivi recunoştinţa şi să laşi energia sa pozitivă să se acumuleze.

„Acestea se acumulează în timp”, a declarat pentru The Epoch Times Smarika Dalal, profesor asistent de psihologie la Universitatea Amity din Mohali, care a studiat efectele recunoştinţei asupra sănătăţii mentale.

Cultivarea recunoştinţei îţi permite să fii mai puţin definit de circumstanţele tale.

Aceasta nu încurajează evitarea sau suprimarea emoţiilor negative. Dimpotrivă, te ajută să priveşti momentele dificile ca pe nişte oportunităţi de a învăţa şi de a creşte, a spus Simon-Thomas.

Modul în care reacţionezi la o situaţie „face o diferenţă enormă” în felul în care o trăieşti, a afirmat Denning. Circumstanţele contează, desigur, dar felul în care percepi o situaţie poate influenţa dacă te simţi total copleşit sau dacă poţi aborda problema pas cu pas.

Un studiu realizat după pandemia de COVID-19 a stabilit o legătură între practicarea recunoştinţei şi capacitatea de a depăşi momentele dificile. Participanţii care au participat la un program de recunoştinţă de patru săptămâni au raportat o satisfacţie mai mare faţă de viaţă şi un sentiment mai puternic de dezvoltare personală după experienţe dificile. Aceste descoperiri sugerează că recunoştinţa poate ajuta oamenii să-şi revină din incertitudinea pe care o poate aduce o criză şi să găsească un nou echilibru în viaţă.

Capacitatea unei persoane de a alterna între acceptarea greutăţilor vieţii şi aprecierea lucrurilor bune este esenţială pentru flexibilitatea cognitivă, un instrument cheie care dezvoltă creativitatea, a declarat pentru The Epoch Times Laura Kauffman, psiholog din California.
„Acest lucru îi ajută pe oameni să facă faţă inevitabilelor suişuri şi coborâşuri ale vieţii. Nu înseamnă să ignori furtuna, ci să observi că ai un adăpost sau pe cineva cu care să treci împreună prin ploaie”, a spus ea.

Când o persoană dragă a trecut în nefiinţă, Denning îşi reaminteşte cât de norocoasă a fost să petreacă acei ani alături de acea persoană şi cât de diferită ar fi fost viaţa ei dacă drumurile lor nu s-ar fi încrucişat niciodată.

„E cam ca în filmul «It’s a Wonderful Life»”, a spus Denning. Deşi încă jeleşte pierderea, aprecierea timpului petrecut împreună o ajută să aprecieze binecuvântările şi impactul pe care persoana iubită l-a avut asupra ei.

Recunoştinţa te face umil. Te face conştient de punctele tale forte şi de slăbiciunile tale şi te face să-i respecţi pe ceilalţi. Acest lucru îţi schimbă perspectiva, îndreptându-ţi atenţia spre aprecierea faptului că eşti în viaţă şi că faci parte din ceva mai mare decât tine însuţi.

Într-un studiu publicat în revista „Social Psychological and Personality Science”, participanţii au scris fie scrisori de recunoştinţă, fie au descris ce au făcut în ultimele două ore. Apoi au completat un test de umilinţă.

Cei care au scris scrisori de recunoştinţă au dat dovadă de un nivel mai ridicat de umilinţă decât grupul care a scris texte neutre. Scrierea scrisorilor de recunoştinţă a îndreptat atenţia oamenilor departe de ei înşişi, mutând accentul de la egocentrism către modestie.
În a treia zi a sarcinii de scriere a jurnalului, s-a observat o spirală ascendentă: recunoştinţa de astăzi prezicea modestia de mâine, iar modestia de astăzi prezicea recunoştinţa de mâine. Relaţia dintre recunoştinţă şi modestie se întărea reciproc — modestia nu doar urma recunoştinţei; ea amplifica efectul recunoştinţei.

Beneficii concrete

În ştiinţă, vorbim despre modul în care forţele le pozitive atrag pe cele negative; recunoştinţa atrage recunoştinţa, favorizând „disponibilitatea de a experimenta emoţii pozitive”, a spus Simon-Thomas.

Într-un studiu, persoanele care au practicat recunoştinţa în cadrul unui program de cinci săptămâni au raportat diminuarea gândurilor negative obsesive, cu efecte care au durat mai mult de trei luni, precum şi reducerea anxietăţii şi a depresiei.

Nivelurile mai ridicate de recunoştinţă au fost asociate cu o funcţie cognitivă mai bună la persoanele în vârstă.

Cei care şi-au exprimat mai des recunoştinţa aveau adesea un volum mai mare al girusului fusiform al creierului, o zonă implicată în procesarea a ceea ce vedem. Aceasta se micşorează adesea în cazul bolii Alzheimer.

Dincolo de minte, recunoştinţa aduce beneficii şi corpului prin activarea sistemului nervos parasimpatic, ajutând inima să-şi revină mai repede după stres.

Într-un studiu realizat pe persoane cu insuficienţă cardiacă în stadiu incipient, cei care au ţinut un jurnal al recunoştinţei timp de opt săptămâni au prezentat o activitate a sistemuului nervos parasimpatic mai intensă şi un nivel mai scăzut al inflamaţiei decât cei care au beneficiat doar de îngrijirea obişnuită. Un alt studiu a constatat că persoanele care enumerau până la cinci lucruri pentru care erau recunoscătoare în fiecare zi au raportat mai puţine simptome fizice decât cele care nu făceau acest lucru.

Recunoştinţa poate facilita, de asemenea, relaxarea înainte de culcare. Persoanele mai recunoscătoare au un somn mai bun, ceea ce înseamnă că dorm mai mult, adorm mai repede şi se confruntă cu mai puţine dificultăţi în timpul zilei. În rândul persoanelor cu afecţiuni neuromusculare preexistente, cele care enumerau lucrurile pentru care erau recunoscătoare au dormit cu 30 de minute mai mult.

Moduri de a practica recunoştinţa

Puterea mai profundă a recunoştinţei constă într-o schimbare de perspectivă, a spus Kauffman.

Ea sugerează să verifici mai întâi cât de deschis eşti să „laşi să intre” lucrurile bune. Oamenii se blochează adesea în rezolvarea problemelor şi în sintetizarea lecţiilor învăţate, în speranţa de a se proteja împotriva suferinţei data viitoare. Dar a fi excesiv de protectiv faţă de sine te împiedică, de asemenea, să te conectezi cu „momentele calde şi frumoase”.

Kauffman se conectează cu recunoştinţa prin natură şi interacţiuni semnificative. Ea şi-a amintit un moment din tinereţe, când lucra ca stagiară în psihologie, ajutând părinţii la secţia de oncologie pediatrică a spitalului său; s-a simţit copleşită şi a ieşit afară să ia prânzul sub un copac.

În timp ce mânca, a ridicat privirea.

„Am observat lumina care se strecură printre frunze, nuanţele de verde ale diferitelor frunze, şi am rămas fascinată”, a spus ea. „Era atât de frumos, şi am simţit un val intens de uimire şi apreciere pentru copac.”

În acel moment, recunoştinţa a scos-o pe Kauffman din starea de depresie.

Simon-Thomas practică recunoştinţa mulţumind celorlalţi pentru trei lucruri.

„Îi mulţumesc unei persoane şi descriu ce a făcut acea persoană care a dus la ceva bun, şi recunosc efortul pe care l-a depus pentru a face ceea ce a făcut – sau chiar ceea ce ar fi putut să renunţe să facă, care a dus la ceva bun pentru mine”, a spus ea. „Şi explic binele la care au dus acţiunile sale. Eu numesc asta «Recunoştinţa 1-2-3».”

Cercetările susţin importanţa de a fi cât mai specific posibil în mulţumirile tale.

Când mulţumeşti cuiva, personal sau printr-un mesaj, menţionează efortul său şi adaugă câteva detalii specifice. Acest lucru face ca recunoştinţa ta să pară mai sinceră, indiferent de rezultat.

Într-un studiu, cercetătorii au examinat conversaţiile de recunoştinţă dintre cupluri. Ei au descoperit că expresiile care lăudau acţiunile sau calităţile celeilalte persoane erau asociate cu faptul că destinatarii se simţeau mai înţeleşi, mai îngrijiţi şi mai iubitori faţă de partenerul lor.

A scrie o scrisoare de recunoştinţă oferă o altă modalitate dovedită de a îmbunătăţi sănătatea mentală.

Într-un studiu realizat pe adulţi care urmau psihoterapie, participanţii au fost împărţiţi în trei grupuri: doar consiliere, consiliere plus scrierea unor experienţe stresante sau consiliere plus scrierea de scrisori de recunoştinţă. Cei care au scris scrisori de recunoştinţă au raportat o sănătate mentală mai bună la câteva săptămâni după încheierea exerciţiului de scriere.

Scriind o scrisoare de recunoştinţă reflectă probabil experienţa de a mulţumi cuiva în mod direct, spre deosebire de simpla enumerare a lucrurilor pentru care eşti recunoscător. Cu alte cuvinte, a scrie pentru a-ţi exprima recunoştinţa poate fi mai puternic decât simpla ţinere a unui jurnal al recunoştinţei, a declarat pentru The Epoch Times Joshua W. Brown, profesor de ştiinţe psihologice şi ale creierului la Universitatea din Indiana şi coautor al studiului privind psihoterapia.

Pentru cei care încă se luptă să simtă recunoştinţă, este în regulă să-ţi lingi rănile, a spus Denning.

„Intenţia mea nu este niciodată să forţez pe cineva să se afle într-o situaţie în care nu se simte confortabil sau să-l fac să creadă că face faţă situaţiei în mod greşit. Dimpotrivă, vreau să-i ajut să găsească puţină pace interioară şi să dezvolte nişte mecanisme de adaptare care să-i ajute să treacă prin momentele dificile”, a spus ea.

Nu există o singură modalitate corectă de a face asta; fiecare dintre noi trebuie să găsească ceea ce funcţionează cel mai bine pentru el.”

Oamenii pot face ceva foarte mic, a spus Denning — să găsească un lucru pentru care să fie recunoscători: „Chiar şi prin tot ce trec, există ceva în viaţa mea care este încă bun?”

Poate fi un gest mic de bunătate pe care l-a arătat cineva, un loc liber în tren sau o floare care înfloreşte în curte.

„Uneori, nu putem schimba imediat ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar putem să ne lărgim uşor perspectiva pentru a face loc şi altor lucruri pe lângă cele dificile”, a spus aceasta.

Rezultatele se acumulează unele peste altele în timp, a spus Dalal. „Este un ciclu virtuos pozitiv.”

Sursa: Epoch Times SUA

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos