Corupţia din Bulgaria este un „cancer” în corpul politic al UE (presă)

Experienţa Bulgariei dezvăluie minciuna din spatele afirmaţiilor Uniunii Europene privind efectul transformator şi purificator pe care aderarea l-a avut asupra politicilor noilor state membre, susţine vineri The Independent.

Autoincendierile din Bulgaria au reuşit să realizeze ceea ce ani de control complicat şi costisitor din partea UE înainte de aderare nu au reuşit: au aruncat o lumină dură asupra putreziciunii politicii din Bulgaria şi au obligat-o să se schimbe.

Bulgaria şi România au renunţat la comunism după căderea Zidului Berlinului, însă reformele întreprinse de atunci au fost de faţadă, iar o mare parte din nomenclatura comunistă a reuşit să reziste. De la căderea comunismului nu s-a schimbat nimic substanţial, iar azi această elită bine înrădăcinată şi putredă domină parlamentul şi economia (la fel ca în vremurile rele), intimidează mass-media şi este suspectată de legături cu crima organizată.

Toate acestea constituie o problemă serioasă pentru UE - un 'cancer' în corpul politic al Uniunii, care se va accentua odată cu trecerea timpului, consideră The Independent. Şi chiar dacă una dintre cele mai puternice afirmaţii de propagandă ale UE se referă la efectul transformator al aderării asupra unui stat membru, experienţa Bulgariei ne demonstrează că acestă pretenţie este uzată.

Euroscepticii britanici dau vina pe Uniune că se amestecă în afacerile interne ale Marii Britanii, însă chiar şi atunci când o astfel interferenţă este importantă - atunci când un stat solicitant este la uşă, iar Bruxellesul dispune într-adevăr de unele pârghii - Uniunea nu a reuşit să impună efectuarea de reforme radicale, aşa cum s-a întâmplat în cazul Bulgariei şi României.

Prietenii lui Plamen Goranov (36 de ani), unul dintre bulgarii care şi-au dat foc recent, leagă numele său de cel al lui Jan Palach, eroul ceh din 1969 care şi-a dat foc după invazia tancurilor sovietice, şi de cel al Mohamed Bouazizi, tunisianul a cărui autoincendiere în staţiunea Sidi Bouzid a declanşat Primăvara Arabă. Aceştia ar trebui, de asemenea, să îşi amintească, de Thupten Ngodup, primul tibetan care s-a autoincendiat în 1998, anticipând cu mai mult de un deceniu cei peste 100 de tibetani care au ales acelaşi sfârşit. Moartea lui Ngodup nu a fost mai eficace împotriva gigantului chinez decât cea a lui Palach împotriva sovieticilor.

Pe de altă parte, fiecare grevă a foamei hotărâtă şi fiecare auto-incendiere reprezintă un semn evident al eşecului politic, iar în ţările civilizate nicio confruntare nu ar trebui să ajungă la o astfel de situaţie, subliniază publicaţia britanică. Din acest motiv, adaugă The Independent, demisia primarului din Varna şi cea a premierului bulgar Boiko Borisov au reprezentat răspunsul corect la moartea celor care au ales să se autoincendieze.