Conflictul din Gaza: acelaşi lucru, dar diferit

În timp ce lumea aşteaptă să se pronunţe o încetare a focului între Israel şi Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică), confirmând zvonurile care au circulat în ultimele zile, israelienii au lansat noi atacuri asupra Gazei cerând evacuarea capitalei, fapt ce poate indica declanşarea unei mari operaţiuni terestre. Totuşi nimeni, nici măcar Tel Aviv-ul, nu consideră probabilă o nouă invazie, similară celei din ianuarie 2009 (operaţiunea Plumb Topit), din simplul motiv că nu ar duce la înfrângerea militară a Hamas şi nici nu ar reprezenta un succes politic, dimpotrivă, ar suscita o reacţie negativă internaţională faţă de moartea civililor, notează miercuri ziarul Las Provincias.

De fapt o asemenea reacţie a început deja prin vehicularea cifrei oficiale de 116 morţi palestinieni, din care peste jumătate ar fi civili, printre care mulţi copii, faţă de trei morţi israelieni. Operaţiunea intitulată, mai discret 'Pilonul de Apărare', nu a recurs până acum la trupele de infanterie, cu excepţia mobilizării lor şi a pregătirii lor de un eventual atac ca element de presiune în cadrul unui conflict politic, care nu poate fi separat de scenariul regional, înţeles ca un întreg.

În acest registru, potrivit lui Elliott Abrams - fost consilier pe probleme de securitate al preşedintelui Bush şi pro-israelian - relevant este de a şti care sunt intenţiile reale ale Hamas, de ce a provocat criza printr-o folosire progresivă dar hotărâtă a rachetelor, făcând inevitabil un răspuns israelian. În opinia sa, explicaţiile au la bază răspunsuri politice, care fac parte dintr-un plan minuţios şi un comportament deliberat, care nu este atât de misterios precum pare. În primul rând, este legat de recenta ascensiune a islamismului politic în lumea arabă (cu noi guverne islamiste alese şi stabile în Tunisia, Egipt şi în oarecare măsură în Libia).

Elementul crucial şi marea schimbare regională este însă Egiptul. Guvernul preşedintelui Morsi - având relaţii bune cu Barack Obama, care l-a sunat de trei ori la telefon - nu a schimbat prea mult gestionarea de fond a crizei faţă de parametrii invariabili urmaţi de predecesorul său, Hosni Mubarak. Ceea ce s-a schimbat evident este forma: el l-a trimis sâmbătă în Gaza pe premierul său, s-a aliniat crizei de agresiune israeliană, a ordonat transferarea în spitalele egiptene a palestinienilor răniţi grav şi trimiterea de medicamente celor asediaţi şi, mai ales, a organizat ceva fără precedent: o vizită în Gaza a miniştrilor arabi de externe, în frunte cu liderul Ligii Arabe. Lucru nemaivăzut....

În vremea lui Mubarak fâşia, zăvorâtă de obicei cu lacătul, era fieful generalului Omar Suleiman, intangibilul şef al Direcţiei naţionale de securitate, sufletul serviciilor secrete şi al dimensiunii diplomatice al acestora, care s-a aflat în funcţie timp de 18 ani. Militarii care au guvernat Egiptul, după revoluţia din 2011, l-au înlocuit cu general Murad Muwafi, pe care preşedintele Morsi l-a schimbat apoi cu general Rafaat Shehata. În realitate toţi au făcut acelaşi lucru: au negociat un armistiţiu vorbind direct cu israelienii (există relaţii diplomatice între ambele părţi) şi exercitând presiuni asupra părţii palestiniene. Între timp însă preşedintele Morsi l-a sunat pe ambasadorul Israelului, a cărui reîntoarcere la Cairo probabil va mai întârzia, a mobilizat opinia publică arabă şi a organizat expediţii diplomatice ministeriale în Fâşie.

Morsi a acţionat în conformitate cu sentimentele naţionale ale egiptenilor, dar având grijă şi de sentimentele marelui său partener american, care se poartă bine cu el şi care, pe deasupra, i-a promis asistenţă economică şi militară, dar care mizează totuşi pe el pentru a face ordine pe scena regională, inclusiv în Siria. Prin urmare Hamas şi-a asumat un risc bine calculat: va rezista sub ploaia de bombe israelieni, dar cu poziţiile întărite după câştigarea ultimelor alegeri legislative, alături de braţul său militar şi luptător... Spre deosebire de Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP) care sub conducerea paşnicului şi moderatului, Mahmud Abbas, îşi pierde ponderea.