Colita ulcerativă: Simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Colita ulcerativă (CU) este un tip de boală inflamatorie intestinală (BII) care afectează aproape 2 milioane de americani şi alte milioane de persoane din întreaga lume. Această afecţiune cronică provoacă inflamaţii şi ulcere la nivelul colonului (intestinul gros) şi al rectului, sistemul imunitar atacând în mod eronat mucoasa acestor organe. Majoritatea persoanelor cu CU au crize imprevizibile care pot fi dificil de gestionat, urmate de perioade de remisie fără simptome. Alţii nu ajung niciodată la remisie.

Colita ulcerativă poate afecta foarte mult calitatea vieţii, provocând oboseală şi stres. Cazurile severe pot necesita intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea colonului.

Care sunt simptomele şi semnele timpurii ale colitei ulcerative?

Cunoaşterea simptomelor în CU este importantă pentru a putea fi diagnosticat şi tratat din timp. Ignorarea simptomelor poate agrava afecţiunea şi poate necesita un tratament mai agresiv.

Simptome comune

În CU, simptomele sunt strâns legate de nivelul inflamaţiei din organism. Simptomele clasice ale CU includ de obicei:

• Diaree cu sânge sau mucus
• Scaune frecvente, adesea mai mult de patru pe zi
• Nevoie constantă şi urgentă de a avea un scaun sau senzaţia de golire incompletă după ce a avut unul
• Durere abdominală

Alte semne şi simptome

În plus faţă de acestea, alte semne şi simptome care pot fi experimentate sunt:

• Constipaţie
• Anemie
• Pierdere în greutate
• Febră
• Oboseală
• Crampe abdominale
• Greaţă
• Pierderea poftei de mâncare

Semnele timpurii de inflamaţie

Având în vedere că CU este o boală sistemică, cu o inflamaţie care se răspândeşte în tot corpul, simptomele se pot extinde dincolo de tractul intestinal. Acestea sunt cunoscute sub numele de manifestări extraintestinale (EIMS). Acestea pot apărea la până la 24% dintre persoanele cu BII înainte de apariţia simptomelor intestinale şi sunt frecvente în cazul CU. În cele din urmă, peste 40 la sută dintre pacienţi vor dezvolta EIMs pe parcursul vieţii bolii lor. Câteva dintre aceste manifestări includ:

• Dureri articulare şi artrită
• Afecţiuni inflamatorii ale ochilor
• Anumite erupţii cutanate şi leziuni ale pielii
• Ulceraţii bucale

Care sunt cauzele colitei ulcerative?

Deşi cauza exactă a CU este complicată şi nu este bine înţeleasă, cercetătorii cred, în principal, că genetica unui individ susceptibil interacţionează cu diverse expuneri de mediu pentru a declanşa boala. Se crede că până în prezent au fost descoperite doar aproximativ 8,2 la sută din aceste variaţii genetice specifice.

Factorii de mediu, problemele legate de bariera intestinală şi de sistemul imunitar, precum şi bacteriile intestinale interacţionează pentru a provoca şi susţine inflamaţia observată în CU.

1. Autoimunitatea şi mediul înconjurător

În CU, sistemul imunitar atacă în mod eronat ţesuturile sănătoase ale colonului, provocând inflamaţii de lungă durată şi ulcere. Alături de acest răspuns autoimunitar, alţi factori pot afecta bariera de protecţie a intestinului, creând un "intestin permeabil" şi o grosime redusă a stratului de mucus.

Unii dintre cei mai comuni factori care contribuie la dezvoltarea iniţială a CU includ:

• Somnul slab
• Disbioza (număr de bacterii intestinale dezechilibrat)
• Deficienţa de vitamina D
• Toxine, inclusiv poluarea aerului
• Medicamente, inclusiv unele medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
• Alergeni alimentari şi gluten
• Infecţii

Stresul şi dieta joacă, de asemenea, un rol semnificativ în sănătatea intestinală, iar oricare dintre aceşti factori poate avea un impact asupra expresiei genelor, a sistemului imunitar, a sănătăţii intestinale şi a inflamaţiei. Aceştia pot, de asemenea, să declanşeze o acutizare sau o recidivă. Expunerea la virusuri, infecţii, aditivi alimentari sau antibiotice la începutul vieţii poate influenţa, de asemenea, dezvoltarea CU.

O barieră deteriorată poate permite bacteriilor dăunătoare să pătrundă în alte părţi ale intestinului şi chiar în fluxul sanguin. Acest lucru declanşează sistemul imunitar, provocând inflamaţii peste tot şi înrăutăţind simptomele şi EIM.

În plus, o barieră deteriorată poate afecta absorbţia nutrienţilor esenţiali, cum ar fi vitaminele şi mineralele. La rândul său, această lipsă de nutrienţi poate înrăutăţi simptomele CU şi poate face organismul mai predispus la infecţii, continuând ciclul de deteriorare a intestinului şi de reacţii imune.

2. Microbiomul intestinal

Microbiomul intestinal, care include diverse bacterii, interacţionează cu bariera de mucus din intestine pentru a menţine un echilibru sănătos între bacteriile dăunătoare şi cele benefice. Un dezechilibru, cunoscut sub numele de disbioză, poate declanşa inflamaţii şi poate deteriora mucoasa intestinală.

Cercetătorii au descoperit că persoanele cu CU au o compoziţie diferită a microbiomului intestinal faţă de persoanele sănătoase. Mai exact, pacienţii cu CU au mai mulţi agenţi patogeni oportunişti şi specii mai puţin benefice, cum ar fi speciile Bacteroides, Akkermansia muciniphila şi Faecalibacterium prausnitzii. Această disbioză poate duce la inflamaţie şi la deteriorarea mucoasei intestinale, contribuind la apariţia CU şi, eventual, a cancerului colorectal.

Ce se întâmplă în organism?

Colonul joacă un rol vital în absorbţia apei şi în eliminarea deşeurilor. În cazul CU, acesta devine inflamat, ceea ce duce la apariţia de ulcere în mucoasa sa. De obicei, inflamaţia începe în rect înainte de a se răspândi în sus prin diferite secţiuni ale colonului.

Atunci când inflamaţia interferează cu funcţionarea normală a colonului, apa rămâne în colon şi provoacă diaree. Ulcerele pot sângera şi produce puroi, provocând dureri abdominale şi sângerare rectală.

În plus, inflamaţia poate interfera cu contracţiile musculare regulate care deplasează scaunul prin colon. Acest lucru poate provoca nevoia frecventă şi bruscă de a elimina scaunul, chiar şi atunci când rectul nu este plin, şi senzaţia că încă mai trebuie să mergi după ce ai avut scaun.

Care sunt tipurile de colită ulcerativă?

Colita ulcerativă se caracterizează prin inflamarea cronică a colonului şi a rectului şi este de obicei împărţită în patru tipuri, în funcţie de gravitatea şi localizarea inflamaţiei.

Aceste tipuri influenţează abordarea tratamentului şi includ:

1. Proctită ulcerativă: limitată la nivelul rectului
2. Proctosigmoidita: care afectează rectul şi colonul rectosigmoidian
3. Colita stângă: care se extinde de la rect până în partea superioară stângă a abdomenului în apropierea splinei, numită flexura splenică a colonului
4. Pancolita: cunoscută şi sub numele de colită extinsă, care afectează întregul colon

Colita ulcerativă acută severă poate fi considerată un tip suplimentar sau o complicaţie a colitei ulcerative. Ca şi pancolita, afectează întregul colon, dar implică dureri mai severe, diaree abundentă, sângerări şi febră. Poate pune în pericol viaţa, necesitând un tratament prompt.

Cine este mai predispus să dezvolte colită ulcerativă?

În plus faţă de factorii care pot afecta bariera intestinală, s-a constatat că alţi factori fac ca o persoană să fie mai predispusă la dezvoltarea CU, printre care se numără:

• Vârsta: CU poate apărea la orice vârstă, dar de obicei începe între 15 şi 30 de ani, cu un alt vârf între 50 şi 70 de ani.
• Etnia: Deşi oricine poate face CU, etnia joacă un rol în ceea ce priveşte riscul. Majoritatea pacienţilor cu CU sunt persoane albe cu ascendenţă europeană. Populaţia evreiască Ashkenazi are cel mai mare risc înnăscut de CU. În Statele Unite, americanii care nu sunt de culoare albă, în special persoanele de culoare, înregistrează o creştere semnificativă a prevalenţei cazurilor de CU cu rezultate mai grave, posibil din cauza diagnosticării şi tratamentului întârziate. Asiaticii au cea mai mică prevalenţă a CU în SUA.
• Antecedente familiale: Faptul de a avea un membru de familie de gradul întâi cu CU creşte de patru ori probabilitatea.
• Dietă: Dietele bogate în alimente procesate, prăjite sau zaharoase pot declanşa inflamaţia şi exacerba simptomele. De asemenea, cercetătorii au legat nivelurile mai ridicate de carne roşie şi procesată, ouă, proteine, băuturi răcoritoare şi consumul de alcool de un risc mai mare de recidivă în CU.
• Stilul de viaţă: Faptul de a locui într-o zonă urbană, de a folosi contraceptive orale şi de a se confrunta cu obezitatea ridică riscul.

Factorii de protecţie împotriva apariţiei CU includ alăptarea la sân, de a trăi în apropierea animalelor de fermă, de a avea acces la apă caldă şi la o toaletă personală şi de a avea un nivel ridicat de folat.

Cum se diagnostichează colita ulcerativă?

Diagnosticul colitei ulcerative (CU) implică de obicei mai multe etape, începând cu o evaluare iniţială.

Dacă prezentaţi simptome de CU, medicul dumneavoastră vă poate trimite la un gastroenterolog. Medicul va efectua un examen fizic, vă întreba despre simptomele dumneavoastră şi va analiza istoricul medical şi familial înainte de a proceda la teste de diagnosticare.

CU poate avea simptome similare cu boala Crohn, un alt tip de boală inflamatorie intestinală. În timp ce CU afectează colonul şi rectul, boala Crohn poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal.

În plus, este important să se facă distincţia între boala inflamatorie intestinală (BII) şi sindromul colonului iritabil (SCI). Acestea au în comun unele simptome, cum ar fi durerea abdominală şi modificări ale obiceiurilor intestinale, dar BII implică o inflamaţie cronică a tractului digestiv, în timp ce SCI nu. Acest lucru înseamnă că tratamentele diferă pentru fiecare dintre ele, aşa că obţinerea diagnosticului corect este esenţială.

Teste de diagnosticare

• Teste de sânge: Acestea pot arăta dacă aveţi anemie, ceea ce ar putea însemna sângerare în colon sau rect. O rată de sedimentare a eritrocitelor (ESR) şi o proteină C-reactivă (CRP) ridicată ar putea indica o CU severă. Anumiţi autoanticorpi asociaţi cu CU nu sunt de încredere pentru diagnostic. Nivelurile scăzute de albumină (un tip de proteină) pot semnala cât de gravă este boala şi pot prezice necesitatea unei colectomii sau un răspuns limitat la anumite medicamente biologice.
• Probele de scaun: Testele pe probe de scaun verifică infecţiile, inflamaţiile şi markerii specifici CU, cum ar fi calprotectina din materiile fecale. Un nivel scăzut de lactoferină în scaun poate exclude CU. Testarea scaunului pentru lactoferrină poate fi o opţiune mai puţin invazivă decât imagistica sau colonoscopia pentru copii şi femeile însărcinate.
• Colonoscopie cu biopsii: O colonoscopie le permite medicilor să vadă întregul colon, să preleveze mostre de ţesut pentru biopsii, să verifice dacă există inflamaţie şi să determine cât de severă este boala. De asemenea, poate ajuta la excluderea altor afecţiuni, cum ar fi boala Crohn şi cancerul colorectal, precum şi la depistarea oricăror complicaţii.
• Sigmoidoscopia: Similară colonoscopiei, dar concentrându-se asupra părţii inferioare a colonului sigmoid (sau colonul pelvin) şi a rectului, această procedură este mai puţin invazivă şi este preferată pentru cazurile uşoare sau pentru monitorizarea vindecării.
• Teste imagistice: Deşi nu sunt folosite pentru diagnosticare, tomografia computerizată (CT) şi imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) pot evalua cât de severă este boala, pot verifica dacă există complicaţii şi EIM şi pot exclude alte afecţiuni.

În unele cazuri, pot fi utilizate şi raze X specializate, precum clismele cu bariu, pentru a detecta inflamaţia sau complicaţiile. Aceste teste oferă informaţii importante pentru a ghida alegerile de tratament şi pentru a urmări evoluţia bolii.

Care sunt complicaţiile colitei ulcerative?

Complicaţiile CU pot apărea la nivelul intestinului sau în altă parte a corpului şi includ:

• Anemie: Sângerarea severă din colon în CU poate duce la anemie din cauza numărului redus de globule roşii din sânge.
• Osteoporoză: Atât CU, cât şi corticosteroizii utilizaţi în tratamentul acesteia pot avea un impact asupra sănătăţii oaselor. Steroizii, chiar şi în doze mici, pot reduce absorbţia calciului şi a hormonilor sexuali, cruciali pentru rezistenţa oaselor, şi pot induce moartea celulelor osoase. Aceste efecte pot duce la osteopenie, osteoporoză şi la un risc de fracturi.
• Probleme de creştere şi dezvoltare la copii: Copiii cu CU pot avea probleme de creştere şi dezvoltare din cauza malabsorbţiei nutrienţilor esenţiali şi a inflamaţiei cronice.
• Colangita sclerozantă primară: Această complicaţie rară implică inflamarea şi cicatrizarea canalelor biliare, care poate afecta ficatul.
• Spondilită anchilozantă şi artrită: Inflamaţia cauzată de CU poate afecta articulaţiile, ducând la afecţiuni precum spondilita anchilozantă (inflamaţia articulaţiilor coloanei vertebrale) şi artrita altor articulaţii, provocând durere şi rigiditate.
• Uveită: CU poate provoca inflamarea ochilor, ducând la afecţiuni precum uveita, care poate duce la dureri oculare, roşeaţă şi probleme grave de vedere, inclusiv orbire.
• Cancer colorectal: Inflamaţia cronică şi modificările celulare din CU care afectează o mare parte a colonului cresc riscul de cancer colorectal.
• Incontinenţă sau disfuncţie sexuală: În afară de efectele psihologice şi emoţionale, incontinenţa şi disfuncţia sexuală pot apărea din motive fizice sau ca efecte secundare ale tratamentelor, cum ar fi corticosteroizii.
• Bolile perianale: Fisurile anale, abcesele şi, rareori, fistulele, pot fi însoţite de durere, umflături, secreţii şi dificultăţi la defecaţie. Sângerarea asociată cu aceste complicaţii ar putea fi confundată cu o acutizare a CU, ceea ce ar putea duce la un tratament incorect atunci când este necesară o intervenţie chirurgicală urgentă.
• Infecţia cu Clostridium difficile: Infecţia cu Clostridium difficile este o complicaţie frecventă, adesea declanşată de utilizarea antibioticelor şi care duce la diaree severă şi dureri abdominale.
• Complicaţii de urgenţă: Este nevoie de asistenţă medicală imediată pentru sângerare rectală severă, cheaguri de sânge, deshidratare, colită fulminantă, dilatarea colonului (megacolon toxic) şi perforarea colonului.

Care sunt tratamentele pentru colita ulcerativă?

Tratamentul pentru colita ulcerativă variază în funcţie de gravitatea şi extinderea bolii. Afecţiunile uşoare sau moderate sunt tratate de obicei la domiciliu, dar crizele mai severe pot necesita spitalizare. Opţiunile de tratament sunt adaptate la starea pacientului, cu scopul de a induce şi menţine remisia, împreună cu optimizarea nutriţiei şi a calităţii vieţii. Tratamentele pot varia de la terapia nutriţională la medicamente, intervenţii chirurgicale sau terapii mai noi.

Terapia nutriţională

Terapia nutriţională, inclusiv dieta elementară, poate fi necesară în cazurile severe pentru a susţine sănătatea digestivă şi a preveni malnutriţia. Dieta elementară este o terapie lichidă care oferă nutrienţi esenţiali uşor de absorbit, în timp ce colonul se vindecă. Această dietă este furnizată fie pe cale orală, fie cu nutriţie enterală prin intermediul unui tub de alimentare direct în tractul digestiv. În timp ce alte diete sunt în curs de explorare, sunt necesare mai multe cercetări înainte ca acestea să fie adoptate pe scară largă ca tratamente standard.

Tratament medicamentos

• 5-ASA (Aminosalicilaţi): Aminosalicilaţii (mesalamină şi sulfasalazină) sunt utilizaţi în mod obişnuit pentru cazurile uşoare de colită ulcerativă pentru a viza inflamaţia din tractul gastrointestinal şi a induce remisiunea. Acestea sunt cel mai eficiente atunci când sunt administrate pe cale rectală sub formă de supozitoare sau clisme, dar pot fi administrate şi pe cale orală.
• Antibiotice: Antibioticele, cum ar fi fluorochinolonele sau metronidazolul, pot fi prescrise dacă este prezentă o infecţie sau anumite complicaţii. Este important să aveţi o discuţie cu medicul care vă prescrie medicamentele despre potenţialele efecte secundare grave şi despre opţiunile alternative de tratament.
• Steroizi: Steroizii (prednison şi budesonidă) sunt utilizaţi de obicei pentru cazurile moderate până la severe de CU pentru a suprima răspunsul imunitar, obţinând rapid controlul bolii. Cu toate acestea, din cauza efectelor secundare potenţiale, nu sunt recomandaţi pentru utilizarea pe termen lung.
• Imunomodulatoare: Aceste medicamente, inclusiv azatioprina, acţionează prin suprimarea activităţii sistemului imunitar pentru a preveni inflamaţia şi daunele. Ele sunt luate în considerare atunci când alte medicamente sunt ineficiente sau nu sunt tolerate, dar pot dura câteva luni pentru a acţiona.
• Produse biologice: Produsele biologice, cum ar fi infliximab, adalimumab şi vedolizumab, sunt anticorpi pe bază de proteine administraţi prin perfuzie sau injecţie care vizează proteine specifice pentru a reduce inflamaţia. Acestea sunt deosebit de benefice pentru cazurile moderate până la severe de CU.
• Molecule mici sintetice cu ţintă precisă: Această clasă relativ nouă de medicamente orale vizează părţi specifice ale sistemului imunitar prin inhibareakinazei Janus (JAK), oprind astfel inflamaţia din interiorul celulelor. Printre exemple se numără tofacitinib şi upadacitinib. FDA a aprobat, de asemenea, utilizarea ozanimod, un modulator al receptorului de fingosină-1-fosfat (S1PR) care vizează inflamaţia, pentru tratamentul CU moderate până la severe.

Suprimarea activităţii sistemului imunitar poate fi necesară în anumite circumstanţe, dar este important de ştiut că, procedând astfel, creşte riscul de infecţii, osteoporoză şi anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de colon, de col uterin şi de piele.

Intervenţie chirurgicală

Intervenţia chirurgicală devine necesară atunci când medicamentele nu reuşesc să controleze simptomele. O colectomie pentru a îndepărta tot sau o parte din colon va fi necesară pentru până la 15 la sută dintre cei cu CU, în special pentru cei sub 40 de ani şi pentru cei cu simptome severe, CRP ridicat sau niveluri scăzute de albumină.

În colita ulcerativă, s-ar putea simţi ca şi cum colonul lucrează împotriva ta, dar îndepărtarea lui este o decizie serioasă. Fără colon, organismul se poate lupta să absoarbă apa şi electroliţii în mod corespunzător. În plus, lipsa bacteriilor intestinale ar putea afecta funcţia imunitară şi ar putea reduce nivelurile de nutrienţi importanţi, cum ar fi vitamina K, vitaminele B şi acizii graşi cu lanţ scurt (SCFA), care sunt cruciali pentru sănătatea intestinală şi metabolism.

În timp ce o colectomie poate să vindece CU prin îndepărtarea ţesutului inflamat care cauzează simptomele, există o rată ridicată de complicaţii după o intervenţie chirurgicală colorectală, aproape 30 la sută dintre aceştia confruntându-se cu probleme postoperatorii.

Complicaţiile includ:

• Septicemie sau infecţie pelviană
• Scurgeri de sânge
• Obstrucţia intestinului subţire
• Disfuncţie sexuală
• Pouchită cu potenţiale dureri abdominale, diaree sau urgenţe
• Incontinenţă urinară sau fecală

Unele dintre aceste simptome pot fi pe termen lung şi necesită un tratament medical.

În plus, lipsa colonului necesită găsirea unei noi căi de eliminare a deşeurilor din organism. Intestinul subţire este apoi conectat fie la o stomă cu o pungă externă, fie la o pungă internă în formă de J, realizată dintr-o parte a intestinului subţire, conectată la anus. Gestionarea unui sac de colostomie cu o stomă afectează opţiunile vestimentare, în timp ce un J-pouch permite trecerea naturală a scaunelor, dar poate avea ca rezultat scaune mai frecvente şi mai lejere. Schimbările stilului de viaţă, imaginea corporală şi rutina zilnică trebuie să fie luate în considerare în această decizie.

Nu există un tratament unic pentru toate tipurile de CU, iar la pacienţii cu boală severă, cele mai noi tratamente avansate funcţionează doar în 50 la sută din cazuri, în cel mai bun caz, necesitând colectomia. Acest lucru subliniază necesitatea unor terapii mai eficiente. Cercetările în curs de desfăşurare explorează în mod activ noi terapii şi ţinte în cadrul microbiomului şi al sistemului imunitar pentru a răspunde nevoilor nesatisfăcute. Tratamentele emergente oferă căi promiţătoare pentru îmbunătăţirea gestionării şi a rezultatelor CU.

Transplantul de microbiotă fecală

Legătura dintre dezechilibrul microbian intestinal şi BII a condus la cercetări privind transplantul de microbiotă fecală (FMT). Folosit iniţial pentru infecţiile recurente cu Clostridioides difficile, FMT se arată promiţător în tratarea BII, a obezităţii şi a bolilor alergice. FMT implică transferul de scaun de la un donator sănătos în tractul gastrointestinal al unui primitor pentru a restabili un echilibru sănătos al bacteriilor intestinale.

Naltrexona cu doză mică (LDN)

Naltrexona în doze mici (LDN) este o potenţială opţiune terapeutică în managementul colitei ulcerative. Deşi nu există studii de specialitate privind LDN pentru CU, au existat unele studii de caz privind posibila eficacitate în diverse boli gastrointestinale şi autoimune, inclusiv boala Crohn, diabetul de tip 1 şi scleroza multiplă, precum şi afecţiuni precum fibromialgia, SIDA şi cancerul.

LDN ajută la reglarea sistemului imunitar prin promovarea funcţiei celulelor de reglementare T şi prin blocarea temporară a receptorilor opioizi din creier. Această acţiune poate ajuta la reducerea inflamaţiei şi la echilibrarea răspunsurilor imune. Deşi nu este un tratament convenţional standard, practicienii de medicină funcţională prescriu LDN pentru efectele sale imunomodulatoare în gestionarea CU şi a altor afecţiuni autoimune.

O abordare de medicină funcţională a colitei ulcerative

Medicina funcţională (MF) investighează cauzele care stau la baza disfuncţiilor corporale şi personalizează tratamentele în funcţie de fiecare pacient în parte, ceea ce i-a adus numele de "medicină personalizată". Este o abordare holistică axată pe identificarea cauzelor şi conexiunilor şi pe restabilirea echilibrului.

Practicienii MF folosesc diverse metode pentru a aborda inflamaţia, sănătatea intestinelor şi problemele sistemului imunitar. Acestea pot include medicamente, suplimente şi ajustări ale dietei şi ale stilului de viaţă. Aceştia urmează cei 5R ai medicinei funcţionale: eliminaţi, înlocuiţi, reinoculaţi, reparaţi şi reechilibraţi.

Iată cum ar putea fi aplicată abordarea 5R pentru a trata CU:

1. Îndepărtaţi: Identificaţi şi eliminaţi factorii care contribuie la inflamaţie, intestin permeabil şi disbioza, cum ar fi sensibilităţile alimentare specifice, factorii de stres sau toxinele din mediu. Utilizaţi medicamente sau plante pentru a trata orice infecţii subiacente.
2. Înlocuiţi: Refaceţi elementele esenţiale, cum ar fi enzimele digestive sau acizii biliari necesari pentru digestie şi absorbţie.
3. Reinoculaţi: Introduceţi bacterii benefice prin probiotice şi alimente fermentate pentru a restabili o microbiotă intestinală sănătoasă, crucială pentru funcţia imunitară.
4. Reparaţi: Sprijiniţi vindecarea intestinelor prin furnizarea de nutrienţi precum l-glutamina, zincul şi quercetina, cunoscute pentru reducerea scurgerilor intestinale şi promovarea reparaţiei intestinale.
5. Reechilibrare: Optimizaţi nutriţia, gestionaţi stresul şi promovaţi obiceiuri de viaţă sănătoase pentru a reechilibra organismul şi a ţine inflamaţia la distanţă pentru a preveni reapariţia bolilor.

Există cercetări limitate privind MF din cauza noutăţii şi a naturii personalizate a abordării. Cu toate acestea, într-un raport de caz, o femeie în vârstă de 23 de ani cu CU a văzut simptomele sale dispărând după ce a urmat programul 5Rs:

Faza de eliminare a vizat paraziţii, toxinele, infecţiile şi alimentele inflamatorii care ar putea afecta mucoasa intestinală.

Suplimente precum enzimele digestive, acizii biliari şi vitaminele au înlocuit ceea ce îi lipsea şi au ajutat la repararea mucoasei intestinale.

Probioticele au ajutat la reinocularea şi reechilibrarea microbiomului ei.

Reducerea stresului a ajutat la scăderea inflamaţiei şi la reechilibrarea stilului ei de viaţă, cu scopul de a preveni recidiva.

Cum influenţează mentalitatea colita ulcerativă?

A trăi cu colită ulcerativă (CU) prezintă diverse provocări, inclusiv natura imprevizibilă a crizelor, simptome precum diareea, durerile abdominale şi oboseala, precum şi nevoia de îngrijire medicală continuă. Tratamentul poate fi, de asemenea, dificil din cauza efectelor secundare şi a potenţialului de intervenţie chirurgicală cu schimbări de durată în viaţă. În afară de provocările fizice, gândurile şi atitudinile legate de boală, dizabilitatea şi limitările sociale au un impact semnificativ asupra bunăstării.

Persoanele cu CU se confruntă adesea cu anxietate şi depresie, ceea ce, potrivit studiilor, poate agrava activitatea bolii şi poate contribui la crize. Legătura intestin-creier evidenţiază modul în care microbiomul şi neurotransmiţătorii influenţează starea de spirit şi sănătatea fizică. Abordarea aspectelor fizice, mentale şi emoţionale ale CU este vitală pentru a rupe acest ciclu.

Practici precum mindfulness, meditaţia, terapia, exerciţiile fizice, yoga şi sprijinul social s-au dovedit eficiente pentru a ajuta persoanele cu CU să gestioneze stresul şi să îmbunătăţească bunăstarea mentală. Abordarea managementului colitei ulcerative în mod proactiv şi pozitiv poate da posibilitatea persoanelor să urmeze cu sârguinţă planurile de tratament şi să adopte schimbări ale stilului de viaţă care stimulează sănătatea generală.

Care sunt abordările naturale ale colitei ulcerative?

Atunci când abordaţi CU în mod natural, există câteva opţiuni de luat în considerare pentru a vă ajuta intestinul să se vindece şi pentru a reduce inflamaţia. Deşi aceste metode sunt susţinute de ştiinţă, fiecare persoană răspunde diferit, aşa că este important să lucraţi cu un profesionist în domeniul sănătăţii.

Nutriţie

Atunci când vă ocupaţi de inflamaţie, ceea ce mâncaţi contează. O dietă antiinflamatorie poate ajuta la ameliorarea inflamaţiei care provoacă crize. Cu toate acestea, ceea ce declanşează inflamaţia poate fi diferit pentru fiecare persoană din cauza sensibilităţilor alimentare. Urmărirea a ceea ce mâncaţi într-un jurnal alimentar sau colaborarea cu un nutriţionist vă poate ajuta să identificaţi alimentele care cauzează probleme. Iată câteva abordări dietetice cu dovezi care le susţin eficienţa:

• Dieta antiinflamatoare: O dietă bogată în fructe decojite, legume gătite, grăsimi sănătoase şi proteine slabe şi săracă în produse lactate şi alimente procesate, precum dieta mediteraneană, poate ajuta la reducerea inflamaţiei şi la promovarea sănătăţii intestinelor. Lactoza din produsele lactate poate declanşa simptome precum balonarea, gazele şi diareea la aproximativ 40 la sută dintre cei cu CU care au malabsorbţie de lactoză.
• Alimente bogate în fibre: O dietă bogată în fibre ajută digestia, promovează creşterea numărului de bacterii intestinale benefice şi poate reduce riscul de cancer colorectal. Încercaţi să obţineţi 14 grame de fibre pentru fiecare 1.000 de calorii pe care le consumaţi.
• Alimente prebiotice şi SCFA-uri: Alimente precum usturoiul gătit, ceapa gătită şi bananele promovează creşterea numărului de bacterii intestinale benefice şi producţia de SCFA, cum ar fi butiratul. Aceste SCFA sunt esenţiale pentru menţinerea unei mucoase intestinale sănătoase, gestionarea CU şi reglarea sistemului imunitar. Legumele fermentate, cum ar fi varza creaţă, oferă probiotice, precum şi prebiotice pentru a hrăni bacteriile benefice.
• Acizi graşi omega-3: Dieta occidentală tipică de astăzi oferă un raport omega-3/omega-6 de aproximativ 1:20, ceea ce poate contribui la creşterea inflamaţiei în organism şi la creşterea riscului de boli cronice. Cercetările indică faptul că obţinerea unui raport echilibrat mai apropiat de 1:1 poate spori şansele de remisiune în colita ulcerativă (CU). Într-un studiu, pacienţii cu CU care au consumat aproape 600 de grame de somon de Atlantic pe săptămână au avut o activitate a bolii şi o inflamaţie mai scăzută în comparaţie cu cei cu o dietă bogată în acizi graşi omega-6.

Alte diete, inclusiv o dietă bazată pe plante şi diete restrictive, cum ar fi dieta cu conţinut scăzut de FODMAP, dieta specifică de carbohidraţi şi dieta autoimună, se arată promiţătoare în reducerea inflamaţiei şi ameliorarea simptomelor în CU. Cu toate acestea, există o lipsă de studii la scară largă cu privire la eficacitatea acestora. Este important de reţinut că dietele restrictive nu sunt destinate utilizării pe termen lung, deoarece au potenţialul de a perturba echilibrul bacterian intestinal şi de a provoca deficienţe nutriţionale.

Suplimente

• Vitamina D: Un nivel adecvat de vitamina D va susţine funcţia imunitară, reduce inflamaţia şi ar putea reduce şansele de recidivă a CU. Puteţi obţine vitamina D din lumina soarelui, peşte gras şi suplimente.
• Ulei de peşte: Suplimentele de ulei de peşte conţin acizi graşi omega-3 importanţi, cum ar fi acidul eicosapentaenoic (EPA) şi acidul docosahexaenoic (DHA). Acestea pot completa dieta dumneavoastră, mai ales dacă nu mâncaţi mult peşte. Studiile privind uleiul de peşte pentru CU arată rezultate mixte, care ar putea depinde de factori precum designul studiului, dozajul şi calitatea uleiului. Cu toate acestea, aceste suplimente pot ajuta la echilibrarea acizilor graşi pentru a preveni UC şi pentru a uşura inflamaţia.
• Omega-3 din alge marine pentru vegani: Algele marine oferă o alternativă vegetală de omega-3 pe bază de plante pentru suplimentele de DHA şi EPA.
• Probiotice: Efectele probioticelor sunt specifice unei tulpini şi nu pot fi generalizate la alte tulpini din cadrul aceleiaşi specii. În mod specific, Escherichia coli Nissle 1917 şi Lactobacillus rhamnosus GG sunt două tulpini studiate pentru potenţialul lor de a modula inflamaţia intestinală şi de a îmbunătăţi simptomele la pacienţii cu CU.
• Curcumină: Studiile au constatat că curcumină inhibă inflamaţia în UC şi ajută la inducerea remisiunii.
• Acid boswellic: Acidul boswellic se arată promiţător în reducerea ulcerelor şi a inflamaţiei CU.
• Canabis: Unele studii mici sugerează că, de asemenea, canabisul ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor şi la remisiune în CU, dar analizele unor studii mai mari cu doze, formulări şi metode de utilizare a canabisului diferite arată rezultate incerte. De menţionat că unele persoane din populaţia generală pot dezvolta sindromul de hiperemeză cu canabis în cazul consumului cronic de canabis, cu potenţial de agravare a durerilor abdominale şi a vărsăturilor la pacienţii susceptibili.
• Aloe vera: Cunoscută pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antioxidante, aloe vera este utilizată pe scară largă pentru BII. Într-un mic studiu efectuat pe pacienţi cu UC uşoară până la moderat activă, aloe vera a redus semnificativ activitatea bolii şi a îmbunătăţit sănătatea ţesuturilor. Studiile pe şobolani au demonstrat, de asemenea, un efect protector şi terapeutic asupra CU. Cu toate acestea, dovezile nu sunt încă suficiente pentru a recomanda aloe vera ca terapie alternativă.
• Coaja de psyllium: Coaja sau seminţele de psyllium pot ajuta la ameliorarea constipaţiei.
• Bromelaina: Administrată între mese, această combinaţie de enzime din ananas acţionează ca un antiinflamator şi s-a demonstrat că îmbunătăţeşte inflamaţia intestinală şi disfuncţia de barieră în CU.

Stilul de viaţă

• Exerciţii fizice regulate: Exerciţiile fizice vă pot ajuta să gestionaţi stresul, să vă simţiţi mai puţin obosit şi să vă menţineţi oasele sănătoase. S-a demonstrat că exerciţiile fizice au ca rezultat o reducere generală a proceselor inflamatorii din organism. De asemenea, poate ajuta la motilitatea intestinală normală.
• Somn odihnitor: Tulburările de somn sunt frecvente în cazul CU, în special în timpul unei crize. Dar având un program de somn regulat, evitând cofeina pe timp de noapte şi creând o rutină şi un spaţiu relaxant înainte de culcare vă poate ajuta să dormiţi mai bine.

Cum pot să previn colita ulcerativă?

Deşi nu vă puteţi schimba vârsta şi genetica, aveţi mult control asupra factorilor de mediu şi a lucrurilor care afectează sănătatea intestinului şi contribuie la apariţia intestinului permeabil. Concentrându-vă asupra a ceea ce puteţi controla vă împuterniceşte să luaţi măsuri proactive în prevenirea CU, a crizelor şi a complicaţiilor.

În timp ce unii oameni pot experimenta CU doar o singură dată şi nu se mai confruntă niciodată cu ea, alţii pot suferi complicaţii severe. Pe măsură ce boala progresează, poate afecta intestinul gros, crescând riscul de cancer de colon. Depistarea timpurie şi îndepărtarea la timp a colonului pot îmbunătăţi considerabil ratele de supravieţuire.

Sfaturi de prevenire

• Urmaţi o dietă antiinflamatoare, cum ar fi dieta mediteraneană sau una care funcţionează pentru dumneavoastră.
• Luaţi în considerare încorporarea în dieta dumneavoastră a alimentelor bogate în omega-3, cum ar fi anşoa şi sardine, reducând în acelaşi timp aportul de uleiuri bogate în omega-6 care se găsesc în uleiurile vegetale rafinate.
• Evitaţi sau limitaţi alimentele care cresc riscul de cancer colorectal, inclusiv carnea roşie, carnea procesată şi alimentele procesate.
• Efectuaţi un screening regulat pentru cancer colorectal.
• Menţineţi o greutate sănătoasă.
• Faceţi exerciţii fizice în mod regulat, inclusiv exerciţii cu greutăţi, pentru a preveni osteoporoza şi luaţi în considerare scanările DEXA regulate pentru a monitoriza sănătatea oaselor.
• Hidrataţi-vă pentru a contracara pierderea de lichide din cauza diareei şi pentru a preveni deshidratarea.
• Limitaţi semnificativ consumul de alcool.
• Întreţineţi un intestin sănătos prin rezolvarea problemelor legate de permeabilitatea intestinală şi prin promovarea unui microbiom echilibrat.

Revizuit din punct de vedere medical de Dr. Beverly Timerding