Ciupercile iubitoare de radiaţii pot elimina deşeurile toxice

Când oamenii de ştiinţă ruşi au trimis un robot la uzina nucleară de la Cernobâl în 2007 ultimul lucru pe care se aşteptau sa îl găsească era viaţa. În interiorul zonelor celor mai radioactive ale nucleului s-a descoperit un grup de ciuperci obişnuite, denumite colectiv "mucegaiul negru", care creşteau pe pereţii reactorului.

Aceste ciuperci au crescut într-unul din mediile cele mai ostile de pe planetă, cu niveluri ridicate de radiaţii, suficient pentru a oferi o doză letală în câteva minute. Dar aceste ciuperci nu doar creşteau, ci erau şi înfloritoare.

Arturo Casadevall, un cercetător de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, a investigat aceste ciuperci rezistente şi a ajutat la identificarea mai multe specii distincte.

Ele au în comun o caracteristică foarte interesantă - toate conţineau pigmentul pielii melanina.

Poate cea mai interesantă a fost o specie comună de mucegai negru, Crytococcus neoformans. Această ciupercă nu conţine în mod normal melanină, dar atunci când este expusă la radiaţii de 500 de ori mai mari decât radiaţia de fond, aceasta începe producţia de melanină în 20-40 minute.

Crytococcus şi alte specii cresc mai repede în medii cu radiaţii ridicate decât o fac celelalte specii de ciuperci în zone cu cantităţi normale de radiaţii. Studiul lui Casadevall a condus la descoperirea faptului că ciupercile folosesc melanina pentru a capta energia emanată de radiaţiile ionizante, după cum plantele folosesc clorofila pentru a capta lumina soarelui.

Nivelurile de radiaţii de pe Pământ au fost de-a lungul istoriei mult mai mari decât sunt astăzi. Cantităţi mari de spori de ciuperci foarte melaninizati au fost găsiţi în depozitele de la începutul perioadei cretacice, moment în care au dispărut masiv plante şi animale la nivel mondial.

S-a sugerat că o cauză a acestei extincţii în masă a fost faptul că a fost slăbit sau nimicit câmpul magnetic de protecţie al Pământului. Acest lucru a permis ca pătrunderea de radiaţii cosmice şi solare excesive în atmosfera noastră, astfel încât cele mai multe forme de viaţă nu au putut supravieţui.

Dar ceea ce ar fi fost o nenorocire pentru majoritatea vieţii pe Pământ a fost o binefacere pentru melanina pe care o conţin ciupercile.

Ciupercile iubitoare de radiaţii, ştiinţific numite "ciuperci radiotrofice", au multe aplicaţii potenţiale. În 1987, la locul catastrofei de la Cernobîl, grafitul extrem de contaminat utilizat pentru răcirea reactorului a fost observat ca fiind descompus de o specie încă necunoscută de ciuperci.

Diverse specii de ciuperci sunt, de asemenea, capabile să concentreze diferite metale grele. După prăbuşirea de la Cernobîl, culegătorii de ciuperci din toată Europa au fost sfătuiţi să nu caute şi să nu mănânce anumite specii de ciuperci, deoarece acestea ar putea conţine cantităţi mari de reziduuri radioactive.

Gomphidius glutinosus este o ciupercă obişnuită de pădure care concentrează cesiu-137 radioactiv la niveluri de peste 10.000 de ori faţă de nivelurile de fond. O zonă care a fost contaminată cu cesiu mortale, cum ar fi zona din jurul centralei nucleare de la Fukushima din Japonia, ar putea avea spori ai acestei specii de ciuperci răspândiţi acolo, iar mai târziu, când ciupercile radioactive vor fi apărut, ele vor putea fi colectate şi eliminate în mod corespunzător.

Utilizarea de ciuperci pentru a curăţa deşeurile radioactive sau de alt tip este o tehnică în curs de dezvoltare, cunoscută sub numele de micoremediere, şi promite să fie mult mai puţin costisitoare decât alte metode concurente.