Cine va fi "regele junglei urbane"? Alegerile din Bucureşti, prin ochii unor cunoscuţi jurnalişti de investigaţie
Jurnaliştii de investigaţie Ovidiu Vanghele, de la Centrul de Investigaţii Media şi Vlad Stoicescu, co-fondator dela0.ro, au dezbătut, în podcastul "This Îs The Story" realizat de Tudor Muşat, subiectul momentului: alegerile pentru funcţia de primar general al Capitalei. Cu alte cuvinte, cine va fi "regele junglei urbane".
Redăm mai jos schimbul de idei.
Tudor Muşat: Începem ca înainte de orice cursă electorală, cu pronosticurile, cu pariurile. Cine este primar general şi de ce?
Ovidiu Vanghele: Mă gândesc că, fiind Bucureşti, nu văd un alt câştigător, decât cineva din zona asta de dreaptă clasică, să zicem. PNL, Ciucu, USR, Drulă. Acolo văd rezultatul. Sigur că depinde, evident, de prezenţă. Cred că ar trebui să tragem un semnal de alarmă în direcţia asta, prezenţă care cred că va fi infimă.
Vlad Stoicescu: O să plec de la ce a spus Ovidiu mai devreme, nu ştiu de ce eşti tu atât de optimist într-o victorie a dreptei în Bucureşti, pentru că îţi reamintesc de un moment relativ recent, anume momentul electoral 2016, când în Bucureşti a câştigat aproape pe toată linia Partidul Social Democrat, inclusiv primăria Capitalei, Gabriela Firea.
Şi au urmat patru ani de dezastru administrativ, din punctul meu de vedere. Adică ce s-a întâmplat în Bucureşti între 2016 şi 2020 numai administraţie publică nu a fost, ci a fost aşa, o continuă cursă electorală a Gabrielei Firea, într-o atingere a obiectivelor ei personale, de primărie politică. Tot atunci a câştigat mandat la sector şi Daniel Băluţă, în 2016, care e candidat acum la Primăria Bucureşti. Eu nu sunt cumva deloc în direcţia respectivă.
În Bucureşti, nu e sigur că o să câştige dreapta. Dreapta n-are candidatul unic la care visează la fiecare turnir electoral. Asta da, dacă am fi în contextul ăsta, probabil că am merge mai degrabă pe varianta unui candidat de dreaptă care câştigă. Dar în momentul de faţă e foarte fragmentat peisajul acolo. Şi mai e şi acest cal necunoscut, colega noastră Anca Alexandrescu. Numai jurnalist nu a fost vreodată Anca Alexandrescu. Dar e, şi conform sondajelor, e undeva acolo sus. Asta nu înseamnă că pun eu prea mare preţ pe sondaje. Dar totuşi există o tracţiune. Putem să o măsurăm şi pe social media. Există o tracţiune pentru Anca Alexandrescu. Pentru mine, tracţiunea pentru Anca Alexandrescu nu ţine atât de suveranism, cât mai degrabă de filonul firist, Firea. Apetitul bucureştenilor pentru modelul politic Firea o propulsează pe Anca Alexandrescu mai degrabă decât apetitul pentru suveranism. (...)
Ovidiu Vanghele: Nu mai e o chestie de ideologie. Pentru că Anca Alexandrescu şi tot ce înseamnă zona asta, delirul ăsta, demenţa asta suveranistă, izolaţionistă, pe scurt, n-are ideologie. E un fel de… ce vrei tu să auzi. (...)
Vlad Stoicescu: Am văzut cumva curentul ăsta tot pe social media. Uite, trăim în bula asta, ştii, şi ni se pare că e general valabil ce vedem acolo, dar măcar parţial valabil e aspectul ăsta. Am văzut aşteptarea asta a susţinătorilor Ancăi Alexandrescu: se va duce la primărie şi va scoate contractele alea, toate furăciunile, şi vine seara la televizor la Realitatea Plus şi ne prezintă jaful care s-a întâmplat în Bucureşti.
Şi mai e câte un comentator care încearcă să facă apel la raţiune printre comentatorii respectivelor postări şi le spune: „dar ştiţi, contractele pot fi cerute şi de către un cetăţean”. Bun, că nu se respectă legea 544 în general în România e o problemă, dar nu ţine de Anca Alexandrescu sau de altcineva.
Cumva, inclusiv genul ăsta de aşteptare ne arată cum e configurat frontul politic, care de fapt numai despre politică nu e. În societăţile mai aşezate decât societatea noastră, politica e o chestiune legată de planuri, de politici, de soluţii, de direcţii de dezvoltare, mai ales în cazul unui centru urban mare, cum e Bucureşti. Ce facem? O luăm la dreapta? O luăm la stânga? Vrem locuire socială? Nu vrem locuire socială, vrem transport? Vrem maşini? Sunt discuţii pe care noi nu le purtăm, dar ne cantonăm într-o zonă de asta, de tipul „să vină Anca Alexandrescu ca să ne arate jaful”, sau „să vină altcineva ca să ne ascundă jaful”, sau tot felul de… Mi se pare foarte puerilă, de fapt, atmosfera în care trăim.
Tudor Muşat: A fost întotdeauna o componentă foarte politică, nu a votului, chiar şi pentru chestiuni de astea administrative, cum e un primar. Dar ştim chestia asta. De data asta, vi se pare că e mai mult ca oricând povestea asta, adică lumea în plus s-a mai săturat să audă aceleaşi chestii: „rezolv eu cu traficul, am eu pansament pentru poluare, am eu nu ştiu ce”. Şi lumea a zis: „bă, până la urmă ăştia tot nu fac, toţi vorbesc despre aceleaşi probleme, aproape că-s de acord toţi cu toţi ce trebuie făcut, dar nu fac. Şi atunci dă-i naibii cu planurile lor de reducere a traficului şi de reducerea poluării”.
Vlad Stoicescu: Pentru mine nu e un plan doar pentru că vorbeşti de un anumit lucru. Eu nu sunt candidat la Bucureşti, dar pot să mă fac mâine candidat doar zicând: „avem o problemă cu traficul”. Ştiu că avem o problemă, dar care-i soluţia pentru trafic? Şi atunci lumea s-a plictisit să audă, chiar şi soluţiile s-a plictisit să le audă. Toţi candidaţii le spun alegătorilor lucruri deja ştiute de alegători.
Tudor Muşat: Şi chiar şi soluţii deja ştiute, dar care nu se întâmplă niciodată. Dacă mai aud o dată de semaforizare inteligentă, toţi ştim că asta ar fi soluţie sau parte din soluţie. Dar dacă nu se face, lumea zice: „nu-mi mai bat capul să te ascult cu prostiile astea. Mai bine, hai să vedem, Anca, ne scoţi tu contractele, Drulă, dai tu afară 15 directori de companii care iau nu ştiu ce bani de pe acolo”. Adică, probabil că la zona asta se duce, nu?
Ovidiu Vanghele: Ce mă sperie pe mine şi mi se pare că alegerile astea sunt un fel de turnesol aşa pentru povestea asta este că de vreo 8 ani deja şi pare că vom continua en fanfare pe drumul ăsta, locuim într-o realitate paralelă cu ce ar trebui să fie, după minţile noastre, care înţelegem câte ceva. Trăim într-o proiecţie făcută de presa stipendiată din greu de partide, care ajunge să facă această proiecţie şi în care noi ajungem cumva să ne ducem şi noi acolo să dezbatem lucrurile astea.
Cum a zis Vlad, nimeni nu vorbeşte de politică publică pur si simplu. Domnule, totuşi ai nişte spitale, nu? În Bucureşti, o parte importantă de spitale sunt în administrarea primăriei. Mă gândesc să fac ceva cu ele, să fac un complex din ele cumva, să umblu la specializări. Nu mă pricep la construcţie, dar simt nevoia unei discuţii realmente despre construcţie.
Or noi, fiind în bula asta, creaţia ticăloasă a acestui mecanism de care vorbeam, mi se pare că suntem într-o chestie din asta tembelă, în care discutăm despre… uite cum a făcut Băluţă în sectorul 4, „e extraordinar!”, bolovanii ăia, pietrele alea, pe care le-a pus el pe acolo. Adică ne ducem într-o zonă de detalii, de bălării, considerând că ăla e, de fapt, miezul lucrurilor. Ori miezul lucrurilor e undeva foarte departe de unde ne împinge discuţia.
Tudor Muşat: Discuţia e despre să fie frumos, ce frumos arată.
Ovidiu Vanghele: Discuţia este despre lucruri care în final nu contează sau care contează infinit mai puţin decât alea care ar trebui să conteze. Dar, încă o dată, opt ani de zile noi am fost hamsteri în rotiţa asta şi am pedalat acolo şi noi. Pentru că tonul ţi-l dă mainstream media, care, dacă mainstream media îţi vorbeşte doar despre alea, cumva apare aproape o generaţie care se uită doar la alea. Asta e problema cea mai mare pentru mine acum. Adică mi se pare că am ajuns în povestea asta.
Vezi, toate lucrurile se duc într-o… uite, inclusiv despre Drulă, nu? Lucrul pe care îl bănuiesc şi eu, la rândul meu. Drulă nu pare să aibă nişte aspiraţii de primar. Adică nu-l văd pe Drulă luând târnăcopul să zică: „daţi-vă, mă, o să vă arăt eu cum se dă cu târnăcopul, că eu vreau să fac administraţie, deci să dau cu târnăcopul”. Vine şi pluteşte aşa şi zice: „da, mă, hai că facem asta”, în ideea în care, ok, am jumătate de mandat acum, practic un pic peste jumate, şi mai fac un mandat, că na, fac şi eu două-trei lucruri aşa, şi după aia trambulină spre Cotroceni. E un premiu ăsta.
Eu aştept să vină cineva la primărie care vrea să fie primar şi să-mi zică: „bă, uite, hai să vedem relaţia Bucureşti-Ilfov”. Nimeni nu vorbeşte despre asta. Şi mie mi se pare esenţial.
Vlad Stoicescu: Pentru mine o altă temă importantă care mi se pare că e din nou aşa expediată undeva la periferia intereselor e adoptarea acestui nenorocit de plan urbanistic general. Bucureştiul stă de 12 ani cu un contract semnat pentru noul PUG şi niciodată... Voi vă daţi seama că la 12 ani distanţă – s-a semnat în 2013 acest contract cu Universitatea de Arhitectură, care are şi alţi parteneri în proiect – şi nici măcar prima variantă de plan urbanistic general nu e în dezbatere publică în momentul de faţă. Nu este şi suntem la 12 ani distanţă.
Dar discutăm în continuare despre rechini imobiliari, discutăm în continuare despre urbanism prost în Bucureşti şi nu avem câteva direcţii prin acest nou PUG. Şi vine de fiecare dată câte un primar şi spune „eu am o viziune” şi practic reia procesul ăsta de la zero cu PUG-ul. Şi n-apare niciodată. Noi avem acelaşi PUG în Bucureşti de peste 20 de ani. De 12 ani stăm cu un contract semnat pentru un nou PUG care nu ajunge niciodată la un punct măcar intermediar, darăminte final, purtăm discuţii despre nimic şi dezvoltatorii ajung să facă blocuri de 9 etaje, de 10 etaje, cu nişte planuri urbanistice de detaliu.
Cred că Bucureştiul e singura capitală din Europa care face astfel de dezvoltări imobiliare cu PUD. Doar dacă îmi fac casă, nici măcar la casă, dacă e mai mare, dacă e o vilă cu 3 etaje, n-ar trebui să pot să o fac cu PUD.
Ovidiu Vanghele: Gândiţi-vă că Nicuşor Dan a cerut şi a şi obţinut în instanţă anularea unor PUZ-uri de sector. Deci, practic, sursa unor lucruri deja anulate în instanţă, adică PUG-ul e atât de caduc încât lucruri pe care el le-ar fi generat sunt deja anulate în instanţă. Deci e esenţial ce expui tu, Vlad. Apropo, că noi ştim, am înţeles de la Nicuşor că traficul e în principiu generat de această dezvoltare urbanistică cumva haotică, dementă pe alocuri în anumite zone şi aşa mai departe. Şi atunci, vorbeşti de trafic – dacă nu atingi asta, e clar că nu înţelegi despre ce vorbeşti. (...)
Tudor Muşat: S-a mai atins chestia asta, dar toată lumea e blocată în proiect – „până nu rezolvăm problema aia, va fi greu să rezolvăm problema din interiorul oraşului propriu-zis”. Hai să ne asumăm ce facem. (...) Totul pare că depinde de câte un factor, de altul, şi de fapt se stă pe loc.
Ovidiu Vanghele: Gândiţi-vă că am avut un referendum propus de Nicuşor, (...) deci asta înseamnă că ar trebui cumva asumat ca o nouă realitate şi iarăşi… S-a făcut un an şi eu n-am auzit pe nimeni dintre aceşti candidaţi să ia, cum să zic, rezultatul acestui referendum şi să-mi explice cum anume îl aplică, cum îl declină în reglementare.
Eu, ca primar, am totuşi o formă de ascendent, dacă pot să zic chiar aşa, către Consiliu. Şi atunci eu mă duc către Consiliu cu următoarea propunere: „vreau să fac aşa şi după aia trimitem către Parlament asta”. Şi în momentul ăla lucrurile sunt foarte clare. N-am auzit pe nimeni zicând asta.
Vlad Stoicescu: Şi în momentul ăla poţi să te blochezi într-o majoritate din Parlament care îţi este poate nefavorabilă.
