Cinci lucruri pentru care nu trebuie să-ţi faci griji în criza euro (editorialist FT)

Atunci când lucrurile devin complexe, gândirea devine confuză. Există încă o mulţime de lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji în criza zonei euro. Dar este la fel de important să înţelegi şi lucrurile pentru care nu trebuie să-ţi faci griji. Editorialistul Wolfgang Münchau de la Financial Times îşi expune încercarea de a aduce puţină simplitate şi claritate crizei în curs din zona euro.

Lista de lucruri pentru care nu trebuie să-ţi faci griji cuprinde cinci elemente, în opinia lui Münchau.

Primul este Franţa. Revista The Economist i-a acordat Franţei, săptămâna trecută, titlul onorific de 'bolnavul Europei'. ''Cred că acest lucru este greşit'', consideră Münchau. Creşterea relativ robustă din cel de-al treilea trimestru este un exemplu potrivit că Franţa este adesea mai elastică decât recunosc previzioniştii şi comentatorii, în general. Economia franceză a avut o criză ''relativ bună'' şi de multe ori a sfidat aşteptările negative, în special de la comentatori care au o viziune doar din perspectiva competitivităţii.

''Bănuiesc că actuala lovire a Franţei, la modă în prezent, este motivată politic - o reacţie de dreapta la un preşedinte socialist. Mă întreb dacă Franţa este cu adevărat un caz pierdut economic de ce atât de puţini comentatori au spus acest lucru atunci când la putere se afla Sarkozy? Ce reforme a făcut el? Apropo, în 1999 The Economist a acordat titlul de 'bolnavul euro' Germaniei'', relevă autorul analizei.

Al doilea element este competitivitatea, în sensul de competitivitate a costurilor. Este adevărat că Germania a câştigat competitivitate în ultimii 10 de ani, atunci când este definită în termeni de cât de multă producţie este generată având în vedere salariul unui lucrător, dar acest proces se inversează deja. Anul acesta, costurile salariale unitare vor creşte cu 3% în Germania şi vor scădea cu 8% în Grecia, potrivit unui înalt oficial european. O ajustare de 11% este o mare realizare. Spania, de asemenea, ajustează.

Al treilea lucru pentru care nu trebuie să-ţi faci griji se referă la partidele politice extremiste. Ele există, desigur, şi au devenit mai populare. Creşterea partidului de extremă-dreapta ''Zori de Aur'' în Grecia este îngrijorătoare. ''Dar nu mă aştept ca partidele extremiste să modifice cursul politicii din zona euro'', relevă Münchau. Recentele alegeri din Olanda au întărit terenul politic de centru, în pofida recesiunii profunde a ţării. În Franţa, Frontul Naţional a avut un rezultat bun în alegerile prezidenţiale, dar liderul său, Marine Le Pen, nu a ajuns în turul doi. În Italia, ''Mişcarea Cinci Stele'', partidul anti-zona euro al comediantului Beppe Grillo, ocupă locul al doilea în sondaje. Dar va fi uşor învăluit în alegerile generale din aprilie. Iar singura inovaţie politică în Germania este ''Partidul Piraţilor'', care este tăcut privind euro.

Al patrulea element din listă este Curtea Constituţională din Germania. Aspectele juridice implicate în gestionarea crizei din zona euro sunt extrem de complexe şi multe propuneri bune nu pot continua din motive juridice. Dar constrângerea reală este de natura politică, nu juridică. Dacă Germania respinge transferurile fiscale, sau ştergerea datoriilor, acest lucru se va datora lipsei unor majorităţi politice, mai degrabă decât Curţii. Ultima decizie a acesteia privind Mecanismul European de Stabilitate, fondul de salvare, arată că este o instanţă care ''latră, dar nu muşcă'', potrivit editorialistului.

În sfârşit, Münchau nu se declară îngrijorat de următoarea tranşă pentru Grecia, sau, de fapt, pentru cea de după aceasta. ''Este adevărat, problema îţi macină nervii'', recunoaşte editorialistul. O prelungire cu doi ani a programului grec costă circa 32 de miliarde de euro şi trebuie totuşi ''să se găsească banii', aşa cum a afirmat un oficial. ''În anii petrecuţi de mine la Bruxelles, am învăţat că nu trebuie să subestimezi niciodată abilitatea tehnocraţilor europeni de a găsi bani'', spune Münchau. Vor întinde creditele, vor reduce rata dobânzii şi vor construi un vehicul cu destinaţie specială, extrem de complicat şi netransparent, dacă va fi nevoie. Dacă nu fac rost de bani, vor găsi jumătate din bani pentru jumătate din timp, iar anul viitor vor căuta restul. ''Eu nu scuz această strategie, dimpotrivă. Spun doar că vor găsi banii'', ţine să sublinieze editorialistul.

Odată precizată această listă de lucruri pentru care nu trebuie să-ţi faci griji, este mai uşor acum să te focalizezi pe lucrurile pentru care trebuie să-ţi faci griji. Primul dintre acestea, şi cel mai important, este impactul austerităţii asupra creşterii. Previziunea că 2013 va fi un an groaznic pentru economia zonei euro, care ar putea deraia mult strategia actuală.

Al doilea element pe lista lui Münchau este eşecul în continuare de a rezolva criza şi de a accepta inevitabilitatea unei implicări a sectorului oficial într-o restructurare viitoare a datoriei Greciei - sau transferurile directe. A împinge soluţionarea dincolo de alegerile germane din luna septembrie a anului viitor frizează nebunia, consideră Münchau.

În sfârşit, uniunea bancară se confruntă cu întârzieri suplimentare şi face în prezent obiectul unei lipse de ambiţie. Acest lucru nu va avea un efect pozitiv asupra crizei, deoarece va separa băncile de datoriile suverane şi nu va include nicio putere de soluţionare şi nicio asigurare a depozitelor. Dezbaterea a degenerat într-o luptă tipică inter-instituţională despre cine ajunge să facă ce.

''După cum puteţi vedea, lista mea de lucruri pentru care nu trebuie să-ţi faci griji este mai lungă. Nu înseamnă o revenire la optimism - niciun pericol în acest sens. Este o pledoarie pentru o focalizare asupra celor câteva lucruri care contează cu adevărat'', scrie în final Wolfgang Münchau.