Cercetătorii se întreabă de ce COVID-ul nu afectează copii: "unul dintre marile mistere ale pandemiei"

Bali Pulendran, profesor de microbiologie, imunologie şi patologie la Universitatea Stanford, a cercetat timp de doi ani un mister al bolii COVID-19 produse de virusul Wuhan.

"Pentru aproape toate bolile infecţioase, populaţiile cele mai vulnerabile se află la extremele vârstei - cei foarte tineri şi cei foarte bătrâni", a spus el odată. "Dar în cazul COVID-19, tinerii sunt cruţaţi".

Tabloul care înconjoară această enigmă este încă incomplet, dar răspunsurile sunt pe cale să apară.

Copiii sunt diferiţi

Copiii nu sunt mini-adulţi. În funcţie de vârsta lor, ei pot avea răspunsuri similare sau foarte diferite la bolile infecţioase. În cazul COVID-19, copiii se confrunta în general cu o formă mai uşoară a bolii.

"Este o întrebare interesantă la care nimeni nu a răspuns pe deplin", a declarat Dr. Cody Meissner, profesor de pediatrie la Şcoala de Medicină Geisel de la Colegiul Dartmouth, într-un interviu acordat The Epoch Times. "Au fost avansate mai multe teorii pentru a explica acest lucru". Principalul motiv este că, în comparaţie cu adulţii, copiii au un sistem imunitar înnăscut mai rapid, adesea denumit prima linie de apărare, în comparaţie cu adulţii. Acest lucru le permite să îşi organizeze mai repede o apărare solidă împotriva infecţiilor respiratorii.

O altă explicaţie este că cei mici sunt mai susceptibili la infecţii respiratorii, iar unele dintre aceste infecţii anterioare le pot oferi un anumit grad de protecţie imunitară împotriva COVID-19.

Din punct de vedere anatomic, copiii sunt dezavantajaţi atunci când sunt expuşi la boli respiratorii. Aceştia au diametrul căilor respiratorii mai mic, ceea ce înseamnă simptome mai severe atunci când căile respiratorii se inflamează sau au acumulări de mucus.

De asemenea, au o capacitate pulmonară mai mică, ceea ce îi face mai predispuşi la hipoxie în cazul unei infecţii respiratorii, a declarat pentru The Epoch Times profesorul de imunologie Kenneth Rosenthal, phd.

Cu toate acestea, în comparaţie cu adulţii, s-a constatat că cei mici au niveluri mai ridicate de celule imunitare înnăscute în nas, care pot ajuta la eliminarea timpurie a viruşilor.

"SARS-cov-2 vizează ACE-2 şi TMPRSS, iar acestea sunt prezente la adulţii mai mari", a declarat pentru The Epoch Times Dr. Lael Yonker, pneumolog pediatru şi co-director al clinicii de genetică pulmonară de la Massachusetts General Hospital. Copiii, în comparaţie, au mai puţini din ambii receptori, ceea ce poate reduce numărul de invazii virale.

Imunitate înnăscută puternică

În timp ce copiii tind să aibă un răspuns imunitar înnăscut rapid şi robust, studiile au constatat că majoritatea adulţilor care se confrunta cu COVID-19 sever tind să aibă un răspuns imunitar înnăscut afectat.

Răspunsul imunitar înnăscut este sistemul imunitar pe care îl moştenim atunci când ne naştem.

"[Răspunsul imunitar este] întotdeauna acolo şi este gata să răspundă la microbi şi la factori declanşatori din mers", a explicat dr Rosenthal. În schimb, sistemul imunitar adaptativ, care este mai dezvoltat la adulţi, poate genera o imunitate mai memorată şi mai ţintită. Cu toate acestea, răspunde mai lent şi activarea sa poate dura zile întregi.

Acest lucru nu înseamnă că copiii nu au un răspuns imunitar adaptiv. Dar, deoarece acest tip de imunitate este construit prin experienţe cu viruşi şi alţi agenţi patogeni, copiii tind să fi acumulat mai puţină memorie imunologică decât adulţii.

Vaccinarea este folosită în principal pentru a consolida imunitatea adaptivă cât timp copiii sunt mici.

Cea mai frecventă deficienţă de protecţie înnăscută pe care cercetătorii au observat-o la adulţii cu COVID-19 severă a fost un deficit de interferoni de tip 1 şi 3. Studiile au arătat că cei mici prezintă cele mai puternice răspunsuri de interferoni de tip 1 şi 3 la COVID-19, iar acest răspuns se diminuează pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.

"O mare parte dintre bărbaţii adulţi predispuşi la COVID-19 mai grav au anticorpi la interferon", a spus dr Rosenthal. În consecinţă, ei nu pot efectua răspunsul iniţial înnăscut, deşi oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce unii adulţi formează, totuşi, aceşti anticorpi.

Infecţia progresează nestingherită în timp ce sistemul imunitar încearcă să limiteze extinderea, ceea ce ar putea "duce la rezultate problematice", a adăugat el.

Acest lucru poate provoca răspunsuri inflamatorii masive.

Celulele imunitare înnăscute responsabile de uciderea cancerului şi a celulelor infectate, sunt, de asemenea, mai active la copii, în special la copiii prepuberi. Celula "se disipează în anii adolescenţei", a spus dr Rosenthal.

Mai puţin predispuşi la furtuna inflamatorie "de citokine"

Un factor de risc semnificativ pentru COVID-19 sever este furtuna inflamatorie cauzată de nivelurile excesive de citokine din organism.

În timpul unei infecţii, celulele imunitare eliberează citokine pentru a ajuta la activarea şi coordonarea altor celule imunitare. Întotdeauna există o anumită prezenţă a acestora în organism.

Atunci când sistemul imunitar nu reuşeşte să controleze infecţia, iar viruşii se replică masiv, celulele imunitare expediază mai multe citokine ca avertisment. Aceste citokine activează apoi mai multe celule imunitare, provocând o inflamaţie intensă, care poate duce la deteriorarea ţesuturilor, la insuficienţa organelor şi, în cele din urmă, la deces.

Adulţii sunt mai predispuşi la furtuni de citokine, deoarece tind să aibă mai multe citokine în sânge, menite să le protejeze organismul împotriva atacurilor zilnice. Printre acestea se numără fumul, particulele toxice, alimentele toxice şi anumite bacterii care trăiesc în intestin, pe piele sau în altă parte, a spus dr Rosenthal. Răspunsurile de protecţie necesare produc citokine inflamatorii "în fiecare zi, în mod obişnuit".

Cu toate acestea, copiii au niveluri de bază mai scăzute de citokine din cauza expunerii mai puţine la agresiuni de mediu şi patogene. În plus, ei au, în general, constituţii mai sănătoase, cu mai puţine boli cronice şi obiceiuri nesănătoase.

Chiar şi în cazul rar al copiilor care dezvoltă COVID-19 sever, care se prezintă adesea sub forma unui sindrom inflamator multisistemic la copii (MIS-C), majoritatea copiilor se recuperează rapid, fără simptome persistente.

"[Copiii] au fost mai uşor de tratat decât adulţii. Nu am pierdut niciun caz [pediatric], în timp ce pe adulţi îi pierdeam destul de mult", a declarat pentru The Epoch Times Dr. Joseph Varon, pneumolog specialist în terapie critică şi profesor de medicină clinică la Universitatea din Houston.

Enigma simptomelor COVID uşoare la sugari

În timp ce COVID-19 uşoară la copii şi adolescenţi poate fi explicată prin sistemul lor imunitar înnăscut rapid şi prin constituţii în general mai sănătoase, această explicaţie eşuează în ceea ce priveşte sugarii şi copiii mici.
"Este unul dintre marile mistere ale imunologiei umane", a declarat dl Pulendran pentru The Epoch Times.

Bebeluşii se nasc de obicei cu sisteme imunitare înnăscute şi adaptative imature şi cu constituţii mai slabe, ceea ce îi face mai sensibili la infecţii. Bebeluşii prematuri sunt şi mai vulnerabili.

Copiii cu vârsta sub 2 ani au şanse mult mai mari de a muri din cauza bolilor respiratorii, cum ar fi virusul respirator sincitial (VSR) şi gripa, decât copiii mai mari şi adulţii cu vârsta sub 50 de ani.

În general, sugarii "nu au niciun istoric imunitar anterior şi, prin urmare, nu au anticorpi sau memorie de celule T pentru a răspunde rapid la provocare", a spus dr Rosenthal. De asemenea, aceştia au foarte puţine celule imune înnăscute la naştere. Până în a doua lună de viaţă, ei ar trebui să acumuleze suficiente celule imune înnăscute pentru a depăşi această vulnerabilitate.

Maturizarea completă a sistemului imunitar are loc în primii şapte-opt ani de viaţă.

Deshidratarea este, de asemenea, un factor mortal la copiii şi sugarii infectaţi, din cauza ratelor metabolice mai mari şi a rezervelor reduse de apă în comparaţie cu adulţii.

Totuşi, spre uimirea cercetătorilor, sugarii au fost în mare parte nevătămaţi în timpul pandemiei virusului Wuhan.

"Căutam disperaţi sugari cu simptome severe [pentru studiul nostru]", a spus dr Pulendran. "I-am rugat pe colaboratorii noştri de la Cincinnati Children's să ne trimită mostre de copii cu boli grave. Oricât de mult au încercat, nu au putut găsi mostre de copii cu infecţii severe în toţi cei patru ani în care le-au colectat."

Echipa de cercetare a dr. Pulendran de la Universitatea Stanford a descoperit că bebeluşii ar putea, de fapt, să dea răspunsuri imune robuste împotriva COVID-19.

După o infecţie naturală, adulţii au avut tendinţa de a aduna anticorpi rapizi, dar de scurtă durată, împotriva COVID-19, nivelul anticorpilor scăzând de 10 ori în şase luni.

Pe de altă parte, sugarii au avut un răspuns mai lent, dar mai stabil al anticorpilor. Nivelurile lor de anticorpi nu au scăzut niciodată şi fie s-au stabilizat, fie au continuat să crească pe parcursul celor 300 de zile ale studiului, ajungând în cele din urmă sa rivalizeze cu cele ale adulţilor la apogeu.

În timp ce adulţii au avut tendinţa de a observa o creştere a proteinelor care favorizează inflamaţia în sânge chiar şi după o infecţie uşoară cu COVID-19, această creştere nu a fost observată la sugari. Infecţiile şi markerii inflamatori din sânge pot fi grave, deoarece pot duce la reacţii inflamatorii sistemice.

În schimb, cercetătorii au constatat că în nasul sugarilor şi al copiilor "am observat o mulţime de asemenea proteine care promovează foarte mult inflamaţia", a spus dr Pulendran. Spre deosebire de sistemul circulator general, nasul este o zonă relativ mai localizată, iar faptul de a avea mai multe proteine care promovează inflamaţia poate ajuta la reducerea încărcăturii virale pe măsură ce aceasta invadează.

"Este posibil ca virusul să fie tăiat din faşă în tractul nazal", a spus dr Pulendran.

"Deci [copiii] activează sistemul imunitar în nas pentru a conţine acel virus, iar apoi corpul lor nu este la fel de reactiv, ceea ce este o modalitate bună de a răspunde la virus fără a provoca mai multe boli sistemice", a spus Dr. Yonker.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au un răspuns bun cu privire la motivul pentru care acest lucru se întâmplă doar ca răspuns la COVID-19 şi nu la alte boli respiratorii, cum ar fi VSR şi gripa.

Au copiii un avantaj faţă de adulţi?

Acest lucru depinde de intervalul de vârstă, dar copiii tind să aibă un avantaj de supravieţuire în comparaţie cu adulţii în ceea ce priveşte bolile virale nou întâlnite.

"Este adevărat pentru o mulţime de infecţii virale, cum ar fi rujeola şi varicela", a explicat Dr. Meissner. "De aceea, copiii obişnuiau să facă petreceri cu varicelă înainte de a exista un vaccin". Părinţii organizau petreceri şi invitau copii neinfectaţi, asigurându-se ca cei mici vor contracta varicela când sunt copii, ştiind că boala este mai gravă dacă este contractată la vârsta adultă. Acum înţelegem că aceste petreceri nu sunt o decizie înţeleaptă, deoarece vaccinurile sunt un mijloc mult mai sigur de a induce imunitate protectoare, a spus el.

O excepţie de la această tendinţă este virusul Epstein-Barr (EBV), care poate provoca un sindrom debilitant la adolescenţi şi adulţi. Cu toate acestea, la copiii infectaţi, EBV provoacă în principal dureri de gât.

Cu toate acestea, dr Rosenthal a subliniat că sistemul imunitar adaptiv, care este mai dezvoltat la adulţi, ajută la controlul infecţiilor care eludează imunitatea înnăscută.

"Progresând spre vârsta adultă, ne confruntăm cu tuberculoza, ciupercile, infecţiile virale şi cancerele care necesită un control imunitar specific antigenului ... Dacă există memorie imunitară după prima expunere, aceasta favorizează o protecţie rapidă."

Tendinţa obişnuită este că adulţii sunt mai puţin capabili să răspundă prompt la noile infecţii după pubertate, dar au răspunsuri imune robuste împotriva infecţiilor întâlnite anterior.

"Dezvoltăm în mod constant acest răspuns de protecţie care ne serveşte mai târziu, aşa că, probabil, aceasta este o parte a compromisului. Cea mai mare problemă ar fi să avem un virus nou, apărut de nicăieri, la care nu am avut şansa de a dezvolta cu adevărat un răspuns", a declarat Dr. Yonker.

Studiile estimează că sistemul imunitar al unei persoane este cel mai puternic din punct de vedere funcţional înainte sau în jurul pubertăţii. După aceea, sistemul imunitar se schimbă treptat ajungând la un declin al imunităţii legat de vârstă, sau imunosenescenţă.

"Există o perioadă de aur a sistemului imunitar, care se află undeva între cele două extreme ale vârstei", a spus dr Pulendran.

"Nu sunt atât de sigur că am putea fi atât de precişi încât să spunem că sistemul imunitar este la apogeu la pubertate, dar există o vârstă de mijloc undeva, şi aş spune că este în jur de, poate 12 sau 13 ani, şi care creşte până la aproximativ 30 de ani, în care într-adevăr sistemul imunitar ar putea fi descris ca fiind ceea ce aţi putea spune că este la apogeu."

În timpul imunosenescenţei, timusul, care produce celulele T adaptative, devine mai puţin activ şi începe să se micşoreze.

Este, de asemenea, legată de o creştere a celulelor imune înnăscute imunosupresoare. Celulele imune adaptative sunt afectate în mod similar. Celulele de memorie imunitară cresc odată cu vârsta, furnizând protecţie pe termen lung împotriva agenţilor patogeni pe care persoana i-a întâlnit deja. Cu toate acestea, celulele T şi B naive scad, ceea ce înseamnă că sunt mai puţine în rezervă pentru formarea de noi celule de memorie atunci când o persoană este expusă la agenţi patogeni mai noi.

Bolile cronice şi obiceiurile de viaţă proaste pot accelera îmbătrânirea sistemului imunitar, iar rezistenţa acumulată în tinereţe se diminuează treptat până în jurul vârstei de 50 de ani, când riscul de infecţie şi de rezultate mai grave devine din ce în ce mai evident. Cu toate acestea, numeroase studii sugerează că exerciţiile fizice regulate, o dietă nutritivă şi o mentalitate sănătoasă pot contribui la prevenirea inflamaţiei şi a imunosenescenţei.