CEDO aruncă la coş cererea lui Georgescu de a obliga România să reia turul doi al prezidenţialelor

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a anunţat joi că respinge cererea lui Călin Georgescu prin care fostul prezidenţiabil contestă anularea alegerilor prezidenţiale din România.

Printr-un comunicat de presă, CEDO declară ca „inadmisibilă”, cererea lui Georgescu.

Potrivit CEDO, Gorgescu se plânsese că "anularea alegerilor prezidenţiale din România de către Curtea Constituţională s-a bazat pe acuzaţii nefondate şi a fost nelegală şi disproporţionată".

Redăm în continuare comunicatul de presă emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

În decizia sa pronunţată astăzi în cauza Călin Georgescu v. România (cererea nr. 37327/24), într-o formaţiune de Comitet compusă din trei judecători, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Această decizie este definitivă.

Cauza privea anularea de către Curtea Constituţională a României a alegerilor prezidenţiale din 2024 în care dl. Georgescu a fost candidat.

Curtea a constatat, în special, că, dată fiind structura constituţională a României, nu există niciun indiciu că atribuţiile preşedintelui României sunt de natură să fie clasificate ca parte a unui „corp legislativ” al Statului părât, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, „corp legislativ” cu privire la care este garantat dreptul la alegeri libere. Prin urmare, Curtea a respins această parte a cererii formulate în această privinţă.

Curtea a judecat de asemenea că România nu are de ce să răspundă cu privire la capetele de cerere formulate în temeiul articolelor 6 (dreptul la un proces echitabil), 10 (libertatea de exprimare), 11 (libertatea de reuniune şi asociere) şi 13 (dreptul la un recurs efectiv).

Decizia poate fi consultată în Hudoc.

Rezumat al situaţiei de fapt

Reclamantul, Călin Georgescu, este cetăţean român, s-a născut în 1962 şi locuieşte la Mogoşoaia (România).

La 24 noiembrie 2024 a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale în România, al doilea tur de scrutin fiind programat să aibă loc la 8 decembrie 2024. Dl Georgescu a fost candidat şi s-a calificat pentru al doilea tur de scrutin.

La 6 decembrie 2024, printr-o hotărâre pronunţată în unanimitate, Curtea Constituţională a României a anulat întregul proces electoral, în temeiul articolului articolului 146 din Constituţia României (decizia nr. 32 din 6 decembrie 2024). Decizia s-a bazat pe faptul că autoritatea care veghează la respectarea Constituţiei şi supraveghează alegerile prezidenţiale României a identificat grave nereguli privind respectarea Consiliului Suprem de Apărare al Ţării şi descalificarea indirectă a unor candidaţi prin acte administrative neconstituţionale. Hotărârea Curţii Constituţionale a fost urmată de o decizie guvernamentală care prevedea organizarea unui nou proces electoral caracterizat liber al votului cetăţenilor, dar fără stabilirea unui calendar precis. Dl Georgescu a contestat anularea alegerilor prezidenţiale atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional, susţinând că măsurile luate au încălcat drepturile fundamentale garantate prin Convenţie.

Capete de cerere, procedura şi compunerea Curţii

Cererea sa către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost introdusă la data de 16 decembrie 2024.

În faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dl Georgescu s-a plâns că anularea alegerilor prezidenţiale din România de către Curtea Constituţională s-a bazat pe acuzaţii nefondate şi a fost nelegală şi disproporţionată.

Invocând articolele 6 (dreptul la un proces echitabil) şi 13 (dreptul la un recurs efectiv) ale Convenţiei, dl. Georgescu se plânge de asemenea că decizia a fost adoptată în mod netransparent şi că nu a beneficiat de niciun recurs împotriva acesteia.

In final, învocând articolele 10 (libertatea de exprimare) si 11 (libertatea de reunire si asociere) ale Convenţiei dl. Georgescu susţine că această decizie a fost rezultatul unei ingerinţe politice a << partidului la guvernare >> însărcinat cu procesul electoral şi că a subminat libertatea de a participa la procesul democratic.

La data de 21 ianuarie 2025, Curtea a decis, intr-o formaţiune de Cameră, să respingă cererea de măsuri provizorii pe care dl. Georgescu le solicitase în prezenta cauză.

Prezenta decizie de inadmisibilitate a fost pronunţată astăzi de un Comitet de trei judecători, compus după cum urmează:
Jolien Schukking (Olanda), preşedintă,
Faris Vehabović (Bosnia şi Herţegovina),
Lorraine Schembri Orland (Malta),
şi, de asemenea, Simeon Petrovski, grefier adjunct de secţie.

Decizia Curţii
Articolul 3 al Protocolului nr.1

Curtea a reiterat că obligaţiile impuse statelor contractante prin articolul 3 din Protocolul nr. 1, potrivit căruia statele membre se angajează "să organizeze [...] alegeri libere [...] în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ", nu se aplică în mod normal alegerii unui şef de stat, cu excepţia cazului în care s-a stabilit, în lumina structurii constituţionale a statului în cauză, că şeful de stat are astfel de atribuţii încât să poată fi considerat ca făcând parte din corpul legislativ" - o constatare pe care Curtea nu a făcut-o niciodată până în prezent în vreo cauză anterioară.

Curtea a observat că articolul 61 § 1 din Constituţia României, care stabileşte separarea puterilor, prevede că Parlamentul este singura autoritate legislativă din ţară. De asemenea, Curtea a constatat, pe baza dispoziţiilor de drept intern, că chiar dacă preşedintele este învestit cu anumite atribuţii care pot fi înţelese, într-o măsură limitată, ca o interacţiune instituţională cu corpul legislativ, preşedintele nu face parte din acesta. Curtea consideră asemenea prerogative ale preşedintelui - cum ar fi semnarea legilor adoptate de Parlament sau amânarea temporară a promulgării acestora, în condiţii strict limitate - ca fiind accesorii puterii legislative a Parlamentului şi nu ca atribuţii care ţin de actul propriu-zis de legiferare. Curtea estimează că aceste atribuţii trebuie să fie considerate ca fiind necesare şi strict limitate pentru sistemul inter-instituţional de control şi echilibru, care este comun majorităţii democraţiilor europene.

În absenţa oricărui indiciu că preşedintele este o parte a "corpului legislativ" din România, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, Curtea respinge această parte a cererii ca incompatibilă ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei.

Articolele 6 şi 13

Dreptul în cauză - acela de a candida în alegeri - este un drept politic care nu priveşte "drepturi şi obligaţii cu caracter civil" şi nici vreo decizie privind o "acuzaţie în materie penală", în înţelesul articolului 6. Prin urmare, acest articol nu este aplicabil în prezenta cauză.