Cea mai mare pepită de aur descoperită vreodată. Cântărea cât un om. Unde şi cine a găsit-o?
Cea mai mare pepită de aur descoperită vreodată cântărea cât un adult. Exploratorii John Deason şi Richard Oates au găsit această bucată impresionantă de aur în Australia, transformându-se peste noapte din simpli muncitori în oameni extrem de bogaţi.
Începând cu 1851, vastele câmpuri aurifere din vestul Australiei au atras sute de mii de oameni, declanşând ceea ce avea să devină celebra goană după aur din această regiune. Deşi majoritatea căutătorilor au descoperit doar cantităţi modeste de metal preţios, doi mineri umili aveau să trăiască momentul vieţii lor – descoperind cea mai mare pepită de aur din toate timpurile.
Descoperirea lor incredibil de faimoasă a avut loc pe 5 februarie 1869. Deason, un miner de staniu englez care îşi pierduse tatăl pe mare în copilărie, plecase spre Victoria cu 16 ani înainte, în 1853, cu speranţa de a face avere acolo. Un an mai târziu, Deason, fiu de pescar, originar din Cornwall, a fost însoţit de prietenul său Oates, un coleg miner.
Potrivit ziarului local Bendigo Advertiser, cei doi bărbaţi se confruntau cu dificultăţi financiare majore înainte de descoperirea aurului. Cu doar o săptămână înainte, li se refuzase un credit pentru a cumpăra un sac de făină. În 15 ani de muncă grea, reuşiseră să găsească doar bucăţi mici de aur. Însă, într-o zi norocoasă din februarie, în timp ce Deason lucra la suprafaţă, în zona Bulldog Gully, lângă satul Moliagul din Victoria, târnăcopul său a lovit ceea ce părea a fi o simplă piatră.
Într-un manuscris din 1905, Deason descria o întâmplare surprinzătoare. Într-o dimineaţă, pe când lucra în jurul rădăcinilor unui copac, a simţit ceva la aproximativ un centimetru sub pământ. „Am zgâriat uşor pământul cu târnăcopul şi am văzut aur. Curăţând cu grijă, am început să sap în jurul pepitei”, relata el.
Deason a încercat să scoată pepita, dar a rupt mânerul târnăcopului. Aşa că a folosit o rangă şi a reuşit să o ridice. Învelită în cuarţ, pepita măsura aproximativ 60 de centimetri în lungime şi aproape aceeaşi dimensiune în lăţime şi adâncime. Fiul său, entuziasmat de descoperire, a plecat imediat şi l-a chemat pe Oates, care lucra la o mică distanţă. Împreună, au transportat pepita pe o căruţă până la coliba lui Deason.
Rapoartele au menţionat că soţia lui Deason, Catherine, era acasă atunci când acesta s-a întors şi i-a spus că avea ceva deosebit să-i arate.
Obişnuită cu obiceiul lui de a aduce oameni acasă pentru a-i invita la masă, ea a spus: „Sper că nu este un alt străin nepoftit.”
„Nu, este un străin binevenit”, a răspuns el zâmbind.
Grupul a aşezat povara grea în şemineu, a aprins focul şi a lăsat flăcările să lucreze aproximativ zece ore. După ce s-a răcit complet, au petrecut toată noaptea treji, cioplind cuarţul pentru a dezvălui aurul ascuns. Din blocul de piatră s-au desprins câteva bucăţi mici, iar descoperitorii au oferit prietenilor aproximativ 140 de grame, potrivit estimărilor lui Deason.
La început, descoperitorii au subestimat considerabil valoarea pepitei. „Când a venit prietenul meu,” a scris Deason, „l-am întrebat: «Ce părere ai despre ea, Dick? Crezi că valorează 5.000 de lire?»”
„Oh”, a răspuns el, „poate mai degrabă 2.000 de lire.”
O evaluare oficială a stabilit că greutatea totală a aurului era de aproximativ 65 de kilograme. O bancă locală l-a cumpărat pentru suma de 9.563 de lire sterline, echivalentă astăzi cu aproximativ 3-4 milioane de dolari. Însoţiţi de prieteni care serveau drept gărzi de corp, cei doi parteneri au ales să încheie tranzacţia la London Chartered Bank din oraşul Dunolly, aflat la 16 km distanţă, evitând o călătorie până la Melbourne de teama unui posibil jaf pe drum.
Un public numeros şi entuziasmat s-a adunat la London Bank pentru a admira pepita de aur, în timp ce un contingent important de poliţişti asigura ordinea. Pepita, cunoscută sub numele de Welcome Stranger, era atât de mare încât nu încăpea pe cântarul băncii, fiind necesar să fie spartă pe o nicovală. După ce a fost cântărită, s-a constatat că era cu 3 kilograme mai grea şi din aur mai pur decât recordul anterior, Welcome Nugget, descoperit cu mai bine de un deceniu înainte în Victoria.
Înainte ca Welcome Stranger să poată fi fotografiată corespunzător şi înainte de sfârşitul lunii, pepita fusese topită, iar aurul trimis în Anglia, lăsând posterităţii doar câteva desene din care să-şi poată imagina povestea.
Un secol şi jumătate s-a scurs de la descoperirea incredibilă a pepitei. În 2019, John Tully, preşedintele Goldfields Historical and Arts Society din Dunolly, a rememorat această descoperire uimitoare: „Este o descoperire deosebită. Este cea mai mare pepită găsită vreodată în lume”, a spus el. „Nu există multe lucruri care să poată păstra un record 150 de ani.”
Este demn de menţionat că, după ce frenezia descoperirii s-a stins, foştii mineri de staniu, recent îmbogăţiţi, s-au întors cu umilinţă la munca lor, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Un ziar local, Dunolly & Bet Shire Express, care a discutat cu descoperitorii în acel februarie norocos, a notat: «Ne bucurăm că uriaşa comoară a ajuns în mâinile unor oameni atât de serioşi şi harnici».
