Ce se va întâmpla cu Rusia după ce Putin va pierde războiul din Ucraina? [Analiză]

Rapoartele despre trupele ruse care fug ca nişte "sprinteri olimpici" lăsând în urmă arme, năvălind cu tancurile în copaci şi predau Ucrainei peste 3.000 de kilometri pătraţi de teritoriu deţinut anterior ne fac să ne întrebăm: Cât de rău poate fi pentru Rusia?, afirmă autorul unui articol-analiză publicat de The Daily Beast.

In contextul în care preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a făcut comentarii video emoţionante în acest weekend, în care şi-a întărit angajamentul de a-i învinge complet pe invadatori, de a-i împinge afară dintre graniţele Ucrainei, sursa citată afirmă că nu putem şti dacă acest obiectiv va fi atins, sau dacă va fi, cât timp va dura.

Dar ceea ce putem vedea, încă o dată, este că decizia lui Vladimir Putin de a lansa o invazie mai amplă în Ucraina în februarie anul trecut a fost o eroare de calcul devastatoare.

Semnatarul articolului adaugă că toţi experţii cu care a vorbit au fost de acord asupra faptului că războiul va avea implicaţii de lungă durată pentru Rusia şi, în consecinţă, pentru geopolitică. Cel puţin, pentru viitorul apropiat, pune capăt ideii lui Putin de a superviza renaşterea măreţiei ruseşti, a unui nou imperiu rusesc. În cel mai rău caz, înseamnă că alunecarea de decenii a Rusiei, care a dus la prăbuşirea ei în timpul Războiului Rece (şi la luptele sale de atunci), va fi accelerată, iar ţara va fi trimisă de dictatorul său în criză într-o perioadă de influenţă globală mult diminuată.

"Rusia a încetat de mult timp să mai fie o mare putere. Nu şi-a revenit niciodată cu adevărat după prăbuşirea Uniunii Sovietice, ea însăşi produsul unei ideologii şi al unui sistem în descompunere", a descris tranşant miza fostul ambasador al SUA la NATO Ivo Daalder.

Fostul diplomat a spus că Putin a venit la putere când "Rusia se afla într-o stare de disfuncţionalitate profundă" şi că, ulterior, "a pornit să construiască un sistem profund cleptocratic, de care au beneficiat el şi acoliţii săi în detrimentul întregii societăţi". Acest lucru, potrivit lui Daalder, s-a manifestat cu "o armată care nu este capabilă să se angajeze într-un război modern de manevră, care după şase luni încă nu a stabilit superioritatea aeriană".

Daalder a adăugat: "John McCain a numit odată Rusia 'o benzinărie cu arme nucleare'. Pe măsură ce sancţiunile încep să aibă un impact asupra capacităţii sale de a produce petrol şi gaze, nici măcar nu este clar dacă Rusia va mai fi o benzinărie pentru mult timp".

Rusia este în continuare cea mai mare ţară din lume, cu mai multe arme nucleare decât oricine altcineva. Şi totuşi, în mod remarcabil, în ciuda tuturor acestora, dezastrul lui Putin în Ucraina ar putea lăsa Rusia ca fiind puţin mai mult decât o putere periculoasă de categorie mijlocie - Belgia cu atitudine.

Stephen Sestanovici, care în timpul administraţiei Clinton a fost ambasador general pentru noile state independente din fosta URSS şi care în prezent este profesor la Universitatea Columbia, a oferit o analogie diferită, ca un stat european de rangul doi.

"Pretenţia Rusiei de a fi o mare putere a fost mult timp fragilă, bazându-se pe arme nucleare, suprafaţa de pământ şi drept de veto la ONU. Relansarea creşterii economice în primul deceniu al lui Putin a ajutat la redarea unui pic de strălucire acestei pretenţii. Dar el a fost în mare parte în corzi din 2014, iar această campanie absurdă de 'denazificare' a Ucrainei a pus în pericol întregul său efort. El a vrut să se facă egalul Ecaterinei şi al lui Petru. Acum va fi nevoie de o adevărată revenire pentru a fi mai mult decât [fostul preşedinte sârb Slobodan] Milosevic cu rachete", a subliniat Sestanovici.

Angela Stent, biograf al lui Putin şi consilier senior la Centrul pentru Studii Eurasiatice, Ruse şi Est-Europene de la Georgetown School of Foreign Service, a reluat această analiză.

"După ce războiul se va termina, Rusia va fi în continuare cea mai mare ţară din lume (presupunând că nu se va dezintegra) şi va avea în continuare arme nucleare, petrol şi gaze. Dar se deglobalizează şi se întoarce la o mai mare autarhie", afirma aceasta.

Stent a afirmat că, în ciuda menţinerii unor legături puternice cu multe ţări din sudul global, "relaţiile cu Occidentul colectiv, care reprezintă cea mai mare parte a PIB-ului global, s-au prăbuşit în mare parte".

"Putin a venit la putere dorind să restabilească rolul Rusiei ca mare putere şi să aibă un loc în consiliul de administraţie global. Acum a pierdut acest lucru. Rusia va ieşi din această situaţie demodernizată şi diminuată în ceea ce priveşte statutul global", a adăugat Stent.

Cu toate acestea, biograful lui Putin oferă o avertizare importantă, menţionând că, în ciuda daunelor pe care le-au făcut Putin şi generalii săi incompetenţi şi clica lui de consilieri 'yes-men', Rusia va avea în continuare "capacitatea de a acţiona ca un distugător al intereselor occidentale".

Putin şi Rusia au încercat în mod activ să trimită un mesaj că sunt încă o forţă de care trebuie să se ţină cont.

În timp ce vizita lui Putin la inaugurarea unei roţi Ferris într-un parc de distracţii - care s-a stricat destul de repede - nu a reuşit acest lucru, călătoria sa din această săptămână la reuniunea "Shanghai Summit" din Uzbekistan, unde se va întâlni cu aliaţii regionali (mai ales cu China), este menită să trimită un mesaj mai eficient în această privinţă.

China şi Rusia vor face, aproape sigur, o demonstraţie de promisiuni că vor colabora strâns, ajutându-l astfel pe Putin să transmită că este încă cineva care trebuie să conteze. Cel puţin în teorie.

China a fost reticentă în a oferi ajutor militar direct pentru a sprijini invazia Rusiei în Ucraina şi, din când în când, a părut destul de neconfortabil să aibă un "bun prieten" care se pare că se angajează în mod regulat să îşi demonstreze incompetenţa. Declaraţiile divergente ale Rusiei şi Chinei în perioada premergătoare summitului din această săptămână subliniază şi mai mult acest lucru.

Hal Brands, profesor la Centrul Henry A. Kissinger pentru afaceri globale la Johns Hopkins School of Advanced Internaţional Studies, avertizează totuşi că ar fi "o greşeală să se renunţe la o ţară care se întinde pe zece fuse orare, care are mii de arme nucleare, deţine câteva forţe armate convenţionale puternice şi are o capacitate nelimitată de a crea probleme ca o mare putere. În mod tradiţional, Rusia s-a dovedit mult mai rezistentă decât îşi imaginează mulţi analişti - la urma urmei, şi-a revenit după catastrofa totală care a urmat sfârşitului Războiului Rece, chiar dacă Putin pune în pericol o mare parte din acest lucru astăzi".

Cu toate acestea, Brands recunoaşte că "acest lucru este de fapt oarecum normal pentru Rusia - este o mare putere care nu a fost niciodată atât de mare pe cât crede că este. Aşa că încearcă în mod constant să fie mai presus de "greutatea" sa în afacerile internaţionale (purtând un Război Rece împotriva întregii lumi occidentale, de exemplu). Acest lucru duce la eşecuri, ceea ce produce contracţii dramatice ale puterii şi influenţei ruseşti, şi după o perioadă revine din nou. Rusia va fi la pământ o vreme dacă lucrurile continuă să meargă în această direcţie, dar nu o excludeţi."

Jill Dougherty, care predă, de asemenea, la Georgetown's School of Foreign Service şi este bursieră globală la Institutul Kennan al Wilson Center, observă că adâncimea declinului Rusiei ar putea declanşa o instabilitate periculoasă atât pentru Putin, cât şi pentru lume.

"Acasă, în Rusia, în mod ameninţător, preţurile bunurilor cresc şi, deşi majoritatea ruşilor susţin războiul, există semne mici, dar semnificative, de frustrare internă şi chiar critici la adresa lui Putin. Exodul masiv al creierelor scoate cei mai buni şi mai străluciţi specialişti de înaltă tehnologie din Rusia.

Perspectiva unei înfrângeri în Ucraina poartă ameninţări potenţial grave la adresa domniei lui Vladimir Putin. Cu cât se apropie mai mult de înfrângere, cu atât mai disperat ar putea deveni, cu atât mai puţin îl poate opri cineva să lovească într-o răzbunare sălbatică. Posibila utilizare a armelor nucleare tactice în Ucraina nu poate fi exclusă.

Kremlinul poate încerca să redefinească 'victoria' şi 'înfrângerea', dar va trebui să fie învinuit cineva şi, deja, Putin îşi denunţă 'duşmanii' interni şi 'trădătorii din Coloana a V-a', lăsând Rusia o ţară furioasă, plină de resentimente şi izolată", a afirmat Jill Dougherty.

Fostul comandant al armatei americane în Europa, generalul Mark Hertling (în retragere) remarcă faptul că unele ţări au reuşit să se refacă destul de repede după daunele provocate de lideri căzuţi în dizgraţie, precum Saddam Hussein, Nicolae Ceauşescu şi Adolf Hitler. Dar, spune generalul Hertling, "Rusia este diferită".

"Poate aristocraţia rusă să-l înlocuiască pe Putin cu un lider care să ajute cultura rusă să se refacă după mai mult de un secol de opresiune, secrete, războaie, cleptocraţie, diviziune de clasă şi o conducere cu adevărat slabă care s-a infiltrat în fiecare element al societăţii? Mai ales în forţele lor de securitate şi în comunitatea de informaţii.

A avea voinţa de a executa o transformare pozitivă a unei armate într-o forţă de luptă eficientă a secolului XXI după o înfrângere dezastruoasă precum cea care a avut loc în Ucraina va fi extrem de dificil. Nu poţi începe să schimbi modul de luptă al unei armate dacă conducerea politică pe care o reprezintă este disfuncţională, deoarece armatele eficiente reprezintă valorile unei naţiuni pe care o apără", a continuat Hertling.

În mod specific, notează el cu exactitate, "armata Rusiei a eşuat din cauza corupţiei, a escrocheriei, a echipamentului slab, a eşecului de a urma o doctrină deconectată de capacitate sau de pregătire, a lipsei de pregătire atât individuală, cât şi de echipă pentru cerinţele câmpului de luptă modern... dar mai ales a unei conduceri extrem de slabe la toate nivelurile. Dar iată care este cea mai importantă lecţie: nu poţi repara nimic din toate acestea, în nicio perioadă de timp sau cu nicio sumă de bani, atâta timp cât guvernul pe care îl reprezintă armata este disfuncţional şi corupt."

Din aceste motive, prerspectiva pentru viitorul Rusiei este, în ochii fiecărui expert chestionat cu privire la viitorul Rusiei după infrângerea suferită în Ucraina, întunecată şi din ce în ce mai întunecată.

După cum concluzionează Tom Nichols, fost profesor la Naval War College, specialist în domeniul Rusia şi actual colaborator la The Atlantic:

"Indiferent cum se va termina acest război, Rusia post-sovietică ca mare putere este terminată pentru o lungă perioadă de timp. Putin a distrus 30 de ani de dezvoltare socială şi economică, crezând cumva că poate susţine statutul de mare putere pe baza războaielor de agresiune, vânzând resurse naturale şi păstrând un arsenal nuclear. (Marile puteri nu trebuie să meargă la cumpărături de arme în Coreea de Nord.)

Chiar dacă Putin moare sau este înlăturat, pata morală a războiului din Ucraina şi a numeroaselor sale crime va dura generaţii întregi, iar o Rusie post-Putin nu va avea parte de aceleaşi circumstanţe atenuante din partea restului lumii aşa cum a avut după prăbuşirea sovietică. Va lăsa ţara mai săracă, mai urâtă şi mai izolată decât oricând de la moartea lui Stalin încoace".

Există o ironie în acest lucru. Putin a evitat înmormântarea lui Mihail Gorbaciov pentru că a considerat căderea Uniunii Sovietice şi dizolvarea imperiului său drept cea mai mare catastrofă a secolului trecut. Cu toate acestea, iată că el agravează paşii greşiţi care au dus la acel eveniment.

Într-adevăr, cel mai bun caz pentru Rusia post-sovietică ar putea fi acela de a deveni, în raport cu China, ceea ce au fost foştii membri ai Pactului de la Varşovia, un satelit al unei puteri mult mai mari, în cel mai bun caz, partenerul junior într-o relaţie cu o naţiune care are şansa de a dobândi o influenţă mai mare în următoarele decenii.

Pentru ţări precum Ucraina - care se luptă pentru a-şi continua existenţa - toate acestea sunt, desigur, secundare. Ceea ce contează este că ei sunt capabili să îşi continue victoriile recente, că Occidentul le oferă echipamentul şi resursele financiare pentru a putea valorifica aceste succese şi că, în cele din urmă, îşi îndeplinesc promisiunea din discursul lui Zelenski şi îl împing pe invadator afară din ţara lor. În cazul în care vor face acest lucru, vor face un mare serviciu lumii. Şi, din fericire, ei sunt ajutaţi în acest sens nu doar de angajamentele unor lideri precum preşedintele Joe Biden şi omologii săi din NATO şi UE, ci şi de inepţia uluitoare a lui Putin şi a armatei sale.

După cum a spus un soldat ucrainean: "Suntem foarte norocoşi că sunt atât de proşti".