Ce s-a întâmplat cu "iminentul" atac asupra Siriei?
Folosirea armelor chimice a fost 'linia roşie' stabilită de preşedintele SUA, Barack Obama, pentru o intervenţie militară în Siria. Odată depăşită această linie, limbajul faţă de Siria s-a înăsprit, a căpătat accente războinice şi s-a vorbit chiar de un atac 'limitat în timp şi în spaţiu'. De la această iniţiativă au trecut deja două luni; acum nu se mai vorbeşte de o acţiune militară şi se privilegiază calea diplomatică în care protagoniştii sunt acum alţii, notează luni ziarul ABC.
Reacţia lui Obama, după ce au apărut informaţiile privind atacul cu arme chimice la periferia Damascului, a fost determinantă pentru a se face auzite vocile internaţionale privind lansarea unei acţiuni militare. Totuşi, când se părea că este vorba de ceva cu adevărat iminent, preşedintele Obama a făcut un pas inedit: a cerut sprijinul Congresului deşi nu avea nevoie. În schimb, premierul britanic, David Cameron, susţinător ferm al iniţiativei americane, s-a lovit de un 'nu' în Parlament în momentul cererii sprijinului pentru o astfel de acţiune. Iar Franţa aştepta să vadă ce vor decide în final SUA. Până la urmă totul a rămas în aer. Din acel moment, Rusia - care până atunci împiedicase orice concertare a unei poziţii internaţionale - a preluat frâiele diplomatice.
După mai multe reuniuni, secretarul de stat al SUA, John Kerry, şi ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, au anunţat la Geneva, la 14 septembrie, un acord-cadru care presupunea o schimbare de ton şi o relaxare a poziţiei. Bazele erau clare: regimul lui Bashar Al Assad trebuia să distrugă arsenalul chimic, iar SUA să excludă din proiectul de rezoluţie prezentat ONU opţiunea intervenţiei militare în Siria. Preşedintele Assad şi-a dat avizul planului, ceea ce a avut o dublă interpretare. Pentru unii, Rusia şi-a asumat leadershipul, care i-a lipsit lui Obama cu 'suişurile şi coborâşurile' lui în privinţa conflictului sirian. Pentru alţii, răspunsul 'da' al lui Assad s-ar fi datorat conştientizării riscului unui atac american - opţiune pe care şi-o rezervă SUA în cazul în care Damascul nu îşi respectă angajamentul.
În aceste condiţii, Assad începe să facă paşi pentru a evita o astfel de intervenţie: Siria se alătură convenţiei împotriva armelor chimice, predă o listă cu arsenalul său şi permite intrarea unei misiuni comune a ONU şi a Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC). În prezent, misiunea a vizitat deja 18 din cele 23 de instalaţii chimice siriene, concentrându-se pe 'distrugerea echipamentului critic', potrivit purtătorul de cuvânt al organizaţiei.
Pe de altă parte, pe plan diplomatic, eforturile se axează acum pe a obţine ca regimul şi opoziţia - unită - să se reunească la 23 noiembrie la conferinţa de pace asupra Siriei de la Geneva. Assad şi-a confirmat deja participarea, dar principalul grup al opoziţiei, Coaliţia Naţională din Siria (CNS), a ameninţat în repetate rânduri că boicotează reuniunea dacă obiectivul său nu este acela de a-l alunga de la putere pe preşedintele sirian. Assad pare în schimb de părere că poziţia lui s-a consolidat şi nu respinge posibilitatea de a se prezenta la alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Mai mult chiar, el îşi permite să fie ironic la adresa premiului Nobel pentru Pace care, spune el, i s-ar fi cuvenit lui. Opţiunea diplomatică este cea care a căpătat cea mai mare pondere. Între timp, în Siria continuă să curgă sânge. Conflictul a făcut deja peste 100.000 de morţi, şase milioane de refugiaţi, 'o întreagă generaţie de copii care riscă să se piardă', potrivit Unicef, şi implantarea în ţară a grupurilor radicale.
