Ce putem face pentru a împiedica materialele plastice de mărimea ADN-ului să ne invadeze corpul?

Materialele plastice care se descompun în particule la fel de mici ca ADN-ul nostru - suficient de mici pentru a fi absorbite prin piele - sunt eliberate în mediul înconjurător cu o rată de 82 de milioane de tone metrice pe an. Aceste materiale plastice, precum şi amestecul de substanţe chimice cu care sunt fabricate, sunt în prezent factori majori de îmbolnăvire, influenţând riscul unor boli care variază de la cancer la probleme hormonale.

Poluarea cu plastic ameninţă totul, de la animalele marine la oameni, o problemă pe care oamenii de ştiinţă, activiştii, grupurile de afaceri şi politicienii o dezbat în timp ce elaborează un tratat global pentru a pune capăt poluării cu plastic. Aceste negocieri nu au făcut decât să evidenţieze complexitatea unei ameninţări care pare să expună creşterea economică şi locurile de muncă la daune catastrofale pentru oameni şi planetă.

Creşterea rapidă a cantităţii de materiale plastice nu a început decât în anii 1950, iar de atunci, producţia anuală a crescut de aproape 230 de ori, conform a două seturi de date prelucrate de Our World in Data. Mai mult de 20 % din deşeurile de plastic sunt gestionate greşit - ajungând în aerul, apa şi solul nostru.

O problemă inevitabilă

Deşi plasticul nu se biodegradează - cel puţin nu într-un interval de timp rezonabil -, acesta se descompune în particule din ce în ce mai mici. Poate că nu îl mai vedem, dar plasticul se acumulează în mod constant în mediul nostru. Aceste fragmente microscopice, cunoscute sub numele de microplastice şi nanoplastice, pot pătrunde în corpul nostru prin ceea ce mâncăm, bem şi respirăm.

Microplasticele măsoară cinci milimetri sau mai puţin. Nanoplasticele sunt o fracţiune invizibilă din această dimensiune, până la o miliardime de metru sau aproximativ de mărimea ADN-ului.

Poluarea din plastic este un rest chimic din petrol, la care s-au adăugat alte substanţe chimice pentru a-i schimba durabilitatea, elasticitatea şi culoarea. Proiectul PlastChem a catalogat peste 16.000 de substanţe chimice - 4.200 considerate foarte periculoase, potrivit raportului iniţiativei publicat în luna martie.

Nivelul uluitor şi tipurile de materiale plastice, multe dintre ele cu efecte necunoscute asupra sănătăţii, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea, a declarat pentru The Epoch Times Erin Smith, vicepreşedinte şi şef al departamentului pentru deşeuri de plastic şi afaceri la World Wildlife Fund (WWF).

„Poluarea cu plastic este absolut peste tot. Ceea ce este dificil acum este că ansamblul de cunoştinţe ştiinţifice acumulate, încercând să înţelegem ce înseamnă prezenţa plasticului în interiorul nostru din perspectiva sănătăţii umane, este încă nou”, a spus ea.

Doamna Smith a spus că s-ar putea să aşteptăm ca ştiinţa să dezvăluie întreaga amploare a efectelor biologice ale plasticului, dar un lucru este sigur: „Ştim că nu este bun”.

Probleme de reproducere şi neurologice

Studiile mai noi privind sănătatea umană au arătat că plasticul are efecte de anvergură.

"Cercetările sunt clare: materialele plastice cauzează boli, dizabilităţi şi decese. Ele cauzează naşteri premature, greutate mică la naştere şi naşteri de copii morţi, precum şi leucemie, limfom, cancer la creier, cancer la ficat, boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale. Bebeluşii, copiii, femeile însărcinate şi lucrătorii cu material plastic sunt persoanele care prezintă cel mai mare risc de a suferi aceste daune. Aceste boli au drept rezultat costuri economice anuale de 1,2 trilioane de dolari", a declarat Dr. Phil Landrigan, pediatru şi expert în sănătatea mediului, într-un comunicat de presă al Beyond Plastics din luna martie.

Beyond Plastics, un grup de susţinere a schimbării politicilor, avertizează că noile cercetări indică faptul că plasticul ar putea duce la un risc crescut de boli de inimă, accident vascular cerebral şi deces.

Studii succesive au descoperit că particulele microscopice de plastic afectează fiecare sistem al corpului nostru şi la orice vârstă.

Aproape 3.600 de studii inventariate de Fundaţia Minderoo au detaliat efectele polimerilor şi aditivilor precum plastifianţii, substanţele ignifuge, bisfenolii şi substanţele per- şi polifluoroalchilice. Marea majoritate a studiilor indică faptul că materialele plastice afectează funcţiile endocrine şi metabolice, sistemul reproductiv şi contribuie la probleme mentale, comportamentale şi de neurodezvoltare.

Un studiu publicat în Environmental Science & Technology a analizat ambalajele alimentare din plastic din cinci ţări şi a constatat că substanţele chimice care perturbă hormonii sunt frecvente.

„Prevalenţa compuşilor estrogenici din materialele plastice ridică probleme de sănătate din cauza potenţialului lor de a perturba sistemul endocrin, ceea ce poate duce, printre altele, la probleme de dezvoltare şi de reproducere, precum şi la un risc crescut de cancer legat de hormoni, cum ar fi cancerul de sân şi de prostată”, au notat autorii.

Amploarea completă a acestor consecinţe chimice este departe de a fi cunoscută. Potrivit lui Minderoo, mai puţin de 30 la sută din cele peste 1.500 de substanţe chimice din plastic au fost investigate în ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii umane. Aceasta include substanţele chimice de „substituţie” folosite pentru a înlocui aditivii care au fost restricţionaţi după ce s-au dovedit problematici.

„Toate noile substanţe chimice din plastic ar trebui să fie testate pentru siguranţă înainte de a fi introduse în produsele de consum, cu o monitorizare continuă după introducerea lor în bioseminţe umane şi cu evaluarea efectelor asupra sănătăţii pe parcursul vieţii indivizilor şi de-a lungul generaţiilor”, a declarat profesoara Sarah Dunlop, şefa departamentului de materiale plastice şi sănătate umană din cadrul Fundaţiei Minderoo.

Absorbite în artere şi în piele

Descoperirea relativ recentă a faptului că particulele de plastic îşi pot face loc în corpul uman prin mai multe metode a venit la pachet cu alte informaţii tulburătoare. Microplasticele şi nanoplasticele din placa peretelui arterelor umane au fost recent legate de un risc crescut cu 350% de atac de cord, accident vascular cerebral şi deces.

Publicat pe 6 martie în New England Journal of Medicine, studiul a urmărit 257 de pacienţi timp de 34 de luni. Dintre cei implicaţi în studiu, 58,4 % aveau polietilenă în placa carotidiană şi 12,1 % aveau clorură de polivinil.

Polietilena este cel mai comun plastic care se găseşte în sticle şi pungi, inclusiv în garniturile cutiilor de cereale. Clorura de polivinil, mai bine cunoscută sub denumirea de PVC, este un alt plastic comun, folosit adesea în materiale medicale şi de construcţii.

Pe lângă faptul că îşi găsesc intrarea prin ingestie, polimerii îşi pot face loc în fluxul sanguin şi prin piele, potrivit unui alt studiu publicat în aprilie în Environment International. Constatările, bazate pe un model echivalent cu pielea umană, se adaugă la dovezile care sugerează că, pe măsură ce materialele plastice se descompun, ne poate fi imposibil să evităm să le absorbim. Plasticul microscopic a fost găsit în solul nostru, în rezervele de apă, în aer şi în gheaţa arctică.

S-a constatat că pielea transpirată este în mod special predispusă la absorbţia particulelor.

Odată intrat în organism, plasticul poate imita hormonii, se poate aduna în artere şi poate contribui la una dintre cele mai frecvente patologii de boală din zilele noastre - un dezechilibru al radicalilor liberi şi al antioxidanţilor cunoscut sub numele de stres oxidativ.

Dr. Bradley Bale, specialist în prevenirea atacurilor de cord şi a accidentelor vasculare cerebrale şi coautor al cărţii „Beat The Heart Attack Gene”, a declarat pentru The Epoch Times că există numeroase dovezi că plasticul provoacă stresul oxidativ.

„Plasticul este omniprezent pe planeta Pământ. Eşti nebun să crezi că poţi evita expunerea la aşa ceva. Ar fi aproape imposibil. Dar ne putem uita la alte aspecte care cauzează stresul oxidativ”, a spus Dr. Bale.

Acele alte probleme, inclusiv o dietă proastă şi alte expuneri toxice, pot fi rezolvate prin abordări ale stilului de viaţă, suplimente sau prin evitare.

Dr. Bale bănuieşte că viitoarele cercetări asupra nanoplasticelor vor dezvălui o relaţie între expunerea la materiale plastice şi moartea timpurie, demenţa, cancerul, diabetul şi orice boală afectată de stresul oxidativ.

Cum să oprim asaltul plasticului

Deoarece curăţarea plasticului este aproape imposibilă odată ce acesta se descompune, grupurile de susţinere fac presiuni pentru adoptarea unei legislaţii care să reducă produsele de unică folosinţă, cum ar fi ambalajele alimentare, sticlele, recipientele pentru mâncare la pachet şi pungile - unele dintre cele mai prolifice şi problematice materiale plastice.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, un organism decizional global de mediu cu reprezentanţi din toate statele membre ale ONU, a decis în martie 2022 că problema materialelor plastice necesită un răspuns coordonat. Acesta s-a angajat să accelereze elaborarea unui tratat menit să abordeze problema tot mai mare a plasticului la nivel mondial.

Cu toate acestea, după ce a avut loc a patra din cele cinci sesiuni la sfârşitul lunii aprilie în Canada, grupul nu a decis încă dacă va identifica materialele plastice problematice sau dacă va solicita eliminarea treptată sau reducerea cantităţii de plastic nou. Ultima reuniune începe la sfârşitul lunii noiembrie, iar un tratat este aşteptat în 2025.

Între timp, legislatorii americani se află la a treia încercare de a obţine examinarea de către Congres a legii Break Free From Plastic Pollution Act.

Introdusă pentru prima dată în 2020, aceasta rămâne blocată în comisie.

Printre propunerile actului se numără reducerea şi interzicerea unor materiale plastice de unică folosinţă, crearea de subvenţii pentru produse reutilizabile şi reîncărcabile, solicitarea adresată corporaţiilor ca să îşi asume responsabilitatea pentru poluarea cu plastic şi interzicerea temporară a noilor instalaţii de plastic până la stabilirea unor măsuri de protecţie.

Aspecte economice ale materialelor plastice

Materialele plastice sunt importante pentru multe întreprinderi, iar industria plasticului în sine este semnificativă şi influentă. Cu toate acestea, materialele plastice nu sunt atât de profitabile pe cât s-ar putea aştepta. Noile instalaţii de plastic primesc adesea subvenţii şi scutiri de taxe care fac ca materialele plastice să fie artificial de ieftine la producţie. Aceste ajutoare financiare au crescut substanţial în ultimii trei ani.

Pe lângă subvenţiile directe pentru combustibilii fosili, industriile de mase plastice şi petrochimice beneficiază de subvenţii, scutiri de taxe şi stimulente. Din cauza lipsei de transparenţă, cifrele exacte privind subvenţiile sunt greu de obţinut, potrivit Centrului pentru dreptul internaţional al mediului. Grupul îndeamnă ONU să interzică anumite subvenţii, inclusiv orice subvenţie care ar reduce preţul materiilor prime folosite pentru fabricarea plasticului.

Unele organizaţii se întreabă dacă aceste stimulente sunt chiar benefice pentru economiile locale şi pentru contribuabili în ansamblu.

Environmental Integrity Project a publicat în martie un raport care a constatat că 64% din cele 50 de fabrici de plastic construite sau extinse în Statele Unite începând cu 2012 au primit aproape 9 miliarde de dolari în subvenţii de stat şi locale. Evenimentele neaşteptate au fost frecvente, inclusiv încălcări ale autorizaţiilor de poluare a aerului în cazul a 42 de fabrici şi peste 1.200 de accidente precum incendii şi explozii. Autorizaţiile modificate de stat la 15 uzine au permis emisii suplimentare care au fost adesea detectate dincolo de limita de proprietate a uzinelor.

Un raport de studiu de caz publicat în iunie 2023 de Ohio River Valley Institute a examinat instalaţia Shell de 6 miliarde USD construită în Beaver County, Pennsylvania, pentru a produce peleţi de plastic.

"Încă de la începutul proiectului, atât directorii din industrie, cât şi oficialii guvernamentali au susţinut că acesta ar stimula creşterea economică locală şi ar reînnoi investiţiile în afaceri. Cu toate acestea, prosperitatea încă nu a apărut. Comitatul Beaver a înregistrat un declin al populaţiei, o creştere zero a PIB-ului, o creştere zero a locurilor de muncă, un progres slab în reducerea sărăciei şi o creştere zero a afacerilor - chiar şi atunci când se iau în considerare toţi lucrătorii temporari din construcţii de pe şantier", se arată în raport.

Soluţii conflictuale pentru o lume din plastic

Asociaţia Industriei de mase plastice susţine că plasticul „face lumea mai bună” - un limbaj pe care îl doreşte în tratatul privind materialele plastice.

Asociaţia reprezintă mai mult de un milion de lucrători din întregul lanţ de aprovizionare. O industrie de 468 de miliarde de dolari, masele plastice sunt al şaselea producător american ca mărime, potrivit asociaţiei, care nu a răspuns la solicitările de interviu ale The Epoch Times.

David Zaruk, profesor de comunicare din Belgia cu un doctorat în filozofie, a declarat pentru The Epoch Times că opoziţia faţă de plastic este în mare parte un atac la adresa industriei combustibililor fosili - parte a unei „agende politice anticapitaliste” mai largi. Valoarea plasticului asupra societăţii, a spus el, este frecvent subestimată.

El a menţionat un studiu publicat în 2024 în Environmental Science and Technology, care concluzionează că plasticul este mult mai „durabil”, cu emisii mai mici de gaze cu efect de seră decât alternative precum hârtia, sticla şi aluminiul - multe dintre acestea fiind concepute pentru a le înlocui. Argumentele trec adesea cu vederea impactul alternativelor asupra mediului, notează studiul, iar în unele cazuri, nu există înlocuitori pentru plastic.

"Nici aceasta nu este o revelaţie recentă. Oamenii de ştiinţă din mediul academic au spus de ani de zile că plasticul îndeplineşte funcţii esenţiale. Vorbind în mod specific despre utilizările de plastic cu durată scurtă de viaţă, doi experţi în lanţul de aprovizionare au susţinut în 2019 că 'unele ambalaje din plastic sunt necesare pentru a preveni risipa de alimente şi pentru a proteja mediul'. Apropo, deşeurile alimentare produc aproximativ dublul emisiilor de gaze cu efect de seră ale producţiei de plastic", a scris recent domnul Zaruk pe blogul Substack, Firebreak.

Asociaţia Industriei de Materiale Plastice promovează intens reciclarea şi materialele plastice biodegradabile, dar criticii spun că există probleme inerente cu ambele.

Doar 4 la sută din plastic este reciclat în Statele Unite, în timp ce o cantitate egală ajunge în râuri, oceane şi sol - descompunându-se în microplastice şi nanoplastice care, potrivit experţilor, vor persista timp de secole.

Pactul SUA pentru mase plastice - o colaborare a peste 100 de întreprinderi, organizaţii non-profit, agenţii guvernamentale şi instituţii academice iniţiată de The Recycling Partnership şi World Wildlife Fund - a identificat 11 materiale plastice problematice pe care membrii săi îşi propun să le elimine în mod voluntar până în 2025. Printre membri se numără utilizatori importanţi de mase plastice, iar produsele sunt toate articole finite sau componente ale materialelor plastice care fie nu sunt reciclate, fie cauzează probleme în sistemul de reciclare şi ar putea fi eliminate sau înlocuite.

În timp ce unele companii importante sprijină pactul, Plastics Industry Association (Asociaţia Industriei de Mase Plastice) a avut o părere proastă despre acesta, descriindu-l ca pe o încercare de „a le spune altora cum să îşi conducă afacerile, limitându-le alegerile”.

Asociaţia spune că cea mai bună modalitate de a creşte reciclarea este prin educaţie şi inovare.

Substanţe chimice misterioase reciclate

Din păcate, reciclarea nu este o soluţie perfectă la problema plasticului. Materialele plastice reciclate prezintă pericole suplimentare, deoarece sunt fabricate dintr-un amestec de produse şi o compoziţie chimică mai incertă, potrivit lui Therese Karlsson, consilier ştiinţific pentru Reţeaua Internaţională de Eliminare a Poluanţilor, un consorţiu global de grupuri de interes public.

"Ne-am uitat mult la materialele plastice reciclate. Acolo ai o mulţime de materiale plastice diferite despre care nu ştii ce conţin şi le combini într-un nou material plastic despre care ai şi mai puţine informaţii despre ce conţine. În calitate de consumator, nu te poţi uita la o bucată de plastic pentru a-ţi da seama dacă este sigură sau nu. Pur şi simplu nu ştim, dar ştim că multe dintre substanţele chimice folosite în plastic sunt toxice", a declarat Karlsson pentru The Epoch Times.

O investigaţie a IPEN din aprilie a descoperit că pelete de plastic recuperate de la instalaţii de reciclare din 24 de ţări conţineau sute de substanţe chimice toxice - inclusiv pesticide, substanţe chimice industriale, produse farmaceutice, coloranţi şi parfumuri.

„Pentru tehnologia noastră de reciclare, pur şi simplu nu funcţionează, iar o mare parte din această cantitate ajunge oricum la gropile de gunoi. Nu ar trebui să fie nevoie de un instrument de decodificare pentru a decide ce merge în coşul albastru, deoarece totul ar trebui să fie proiectat pentru acest sistem”, a declarat doamna Smith de la WWF.

Micile schimbări fac o mare diferenţă

În absenţa unei intervenţii guvernamentale, doamna Smith a spus că există câteva sfaturi uşoare pe care consumatorii le pot lua pentru a-şi limita propria expunere la plastic:

• Faceţi cumpărăturile folosind pungi reutilizabile.
• Nu folosiţi plasticul în cuptorul cu microunde sau în maşina de spălat vase, deoarece căldura poate elibera polimeri suplimentari.
• Cumpăraţi recipiente de metal sau sticlă pentru gustări pentru a înlocui pungile de plastic sigilabile.
• Folosiţi o cârpă de ceară de albine în loc de folie de plastic.
• Luaţi la dumneavoastră un pahar de folosinţă îndelungată pentru apă şi cafea.
• Luaţi în considerare pungile de gunoi reutilizabile.
• Folosiţi şi transportaţi paie metalice, beţişoare de amestecat şi/sau tacâmuri reutilizabile.
• Nu aruncaţi gunoiul pe jos şi strângeţi gunoaiele pe care le găsiţi în aer liber.