Ce poate face statul român pentru ca românii din Ucraina să-şi menţină identitatea (interviu)

Sergiu Dan, preşedintele Asociaţiei Convergenţe Europene, explică în partea a doua a interviului acordat Epoch Times ce urmăreşte proiectul ”Acces la educaţie” destinat şcolilor de limba română din Ucraina şi care este situaţia mass-media de limba română în Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa.
Fete din Transcarpatia, în costume tradiţionale maramureşene.
Fete din Transcarpatia, în costume tradiţionale maramureşene. (Sergiu Dan)

Asociaţiile Convergenţe Europene (ACE) şi Eurocentrica doresc să colecteze cărţi şi calculatoare pentru şcolile româneşti sau cu predare în limba română din Ucraina. În primă etapă, vrem să strângem calculatoare şi 1.000 de cărţi pentru şcoala românească din satul Frumuşica Veche din raionul Sărata, regiunea Odesa, una dintre puţinele şcoli cu predare în limba română, a arătat Sergiu Dan. În interviul acordat Epoch Times, el a schiţat şi câteva recomandări pentru statul român în vederea îmbunătăţirii situaţiei.

Epoch Times: În contextul resetării relaţiei dintre România şi Ucraina, după Maidan, anexarea Crimeei şi destabilizarea Donbass-ului, cum se explică faptul că Kievul continuă deschiderea claselor cu predare în limba ucraineană în şcolile din satele în care populaţia vorbitoare de limba română este predominantă?

Sergiu Dan: Depinde cum şi ce situaţie analizăm şi prezint iar exemplul regiunii Transcarpatia, unde oamenii, dacă nu au dorit să aibă clase ucrainene în şcoli, au fost ascultaţi şi nu li s-au deschis astfel de clase. Pe de altă parte, există situaţii în care părinţii din localităţile româneşti îşi duc copiii la şcoală în satul vecin, pentru că acolo se predă în ucraineană şi consideră că acest lucru va fi în beneficiul copiilor atunci când aceştia vor dori să-şi continue studiile în Ucraina. Kievul nu are decât să salute o astfel de decizie a părinţilor şi le asigură inclusiv transportul dintr-o localitate în alta. Cred că Bucureştiul ar proceda la fel.

Care este situaţia mass-media în limba română în cele trei regiuni? Au comunităţile româneşti acces la surse de informare în limba română?

Sergiu Dan: Avem presă românească în regiunea Cernăuţi, unde câteva ziare de limbă română ajung în casele comunităţii. Mai sunt şi câteva site-uri de ştiri şi radio online, însă, din motive financiare, acestea, împreună cu ziarele, nu pot satisface în totalitate nevoia cititorilor de a se informa în limba maternă despre absolut tot ce se întâmplă în Ucraina şi în afara ţării. Doar câteva dintre aceste surse media sunt finanţate de către stat, iar salariile sunt foarte mici şi tinerii cunoscători de limba română nu sunt atraşi de astfel de locuri de muncă. Sunt şi unele proiecte media co-finanţate de către instituţii guvernamentale din România, însă sumele care ajung acolo sunt destul de mici şi, aşa cum ne-a obişnuit, Bucureştiul nu prevede şi o continuitate a proiectelor. Se alocă fonduri pentru câteva luni, după care e posibil să nu mai dea un leu, iar publicaţia riscă să dispară.

În regiunea Odesa apare un singur ziar pe care îl poate citi comunitatea românească, însă despre acesta se precizează oficial că este un ziar de limbă “moldovenească”. Finanţată de stat, această publicaţie este coordonată de către moldovenistul Anatol Fetescu, duşmanul numărul unu al românilor din regiune. La Odesa mai avem o publicaţie, „Sud-Vest”, însă este editată în România şi apare destul de rar. În regiunea Transcarpatia, de asemenea, avem un singur ziar, Apşa, şi este editat de către asociaţia cu acelaşi nume, din fonduri private. Aceste ziare apar destul de rar, unele lunar, iar altele o dată la două luni, spre deosebire de Cernăuţi, unde avem măcar săptămânale.

Cum este percepută România în Ucraina? De ce credeţi că relaţia România-Ucraina este mult sub potenţial atât la nivel politic, cât mai ales economic?

Sergiu Dan: În ultimii doi-trei ani, România începe să fie percepută pozitiv în Ucraina, iar acest lucru se întâmplă, bineînţeles, datorită faptului că partea ucraineană iese de sub influenţa Moscovei şi îşi caută aliaţi în Europa civilizată. Cea mai bună dovadă, însă, sunt tot proiectele desfăşurate de societatea civilă din cele două state, de ONG-uri, oamenii leagă prietenii, fac schimburi de experienţă.

La nivel politic, situaţia lasă de dorit şi cred că aici Bucureştiul trebuie să fie mai insistent, trebuie să aibă comportamentul unui stat membru UE şi NATO. Au existat multe iniţiative din partea Kievului, atât în plan economic, cât şi politic, însă partea română fie a răspuns cu o mare întârziere, fie nu a răspuns deloc. Astfel, imaginea României riscă să se deterioreze, Bucureştiul lăsând impresia că nu poate fi un partener serios. Asta nu înseamnă că partea ucraineană este întotdeauna serioasă sau sinceră, dar mi se pare normal ca partea română să dea dovadă de un comportament mai adecvat, mai european.

În regiunea Odesa apare un singur ziar pe care îl poate citi comunitatea românească, însă despre acesta se precizează oficial că este un ziar de limbă “moldovenească”.

Ce urmăreşte proiectul ”Acces la educaţie” pe care l-aţi lansat în sprijinul şcolilor de limba română din Ucraina?

Sergiu Dan: Noi, cei de la asociaţiile Convergenţe Europene (ACE) şi Eurocentrica, dorim să colectăm în cadrul acestei campanii cărţi şi calculatoare pentru şcolile româneşti sau cu predare în limba română din Ucraina. În primă etapă, vrem să strângem calculatoare şi 1.000 de cărţi pentru şcoala românească din satul Frumuşica Veche (Starosillia, în ucraineană), din raionul Sărata, regiunea Odesa, una dintre puţinele şcoli cu predare în limba română din regiune.

Acolo învaţă aproximativ 200 de copii, care au un acces limitat la carte românească. Prima parte a donaţiei va ajunge în regiunea Odesa, în luna mai a acestui an, şi ne-am propus ca, împreună cu partenerii noştri, să colectăm cărţi şi calculatoare pe tot parcursul anului 2016, urmând să le distribuim şi în alte şcoli, atât din regiunea Odesa, cât şi din Transcarpatia şi Cernăuţi. ACE şi Eurocentrica au decis să lanseze această campanie după mai multe vizite în regiunile Transcarpatia, Odesa şi Cernăuţi, unde am constatat că este nevoie de iniţiative de susţinere a procesului educaţional în limba maternă.

Un lucru important de menţionat este faptul că "Acces la educaţie - sprijin pentru şcolile româneşti din Ucraina" este o campanie desfăşurată în deplină conformitate cu legislaţiile din România şi Ucraina şi în colaborare cu autorităţile din ambele ţări. De asemenea, ne bucurăm de susţinerea Consulatelor Generale ale României la Cernăuţi şi Odesa. Până acum, au dorit să ne fie parteneri Fundaţia Emag şi editurile Humanitas, Tritonic şi Herg Benet, însă avem promisiuni şi din partea altor instituţii şi persoane fizice.

Ce altfel de proiecte consideraţi că ar trebui realizate de statul român pentru menţinerea şi dezvoltarea identităţii românilor din Ucraina şi îmbunătăţirea imaginii României în Ucraina?

Sergiu Dan: Finanţarea presei româneşti, modernizarea şcolilor, organizarea de tabere de cunoaştere reciprocă pentru românii din cele trei regiuni şi cei din România, contribuţii financiare la modernizarea unor drumuri ce trec prin sate româneşti, restaurarea clădirilor istorice din comunităţi, iniţierea unor dialoguri serioase cu autorităţile ucrainene. Sunt multe de făcut. Statul român ştie ce trebuie să facă, însă cred că nu vrea să se complice. Pentru a realiza toate aceste lucruri, trebuie ca un funcţionar sau altul să muncească, dar se pare că e mai comod să lăsăm relaţiile reci, pentru a nu mişca un deget. Din fericire, însă, România are şi reprezentanţi oficiali cu care chiar se poate lucra şi care se implică inclusiv în proiecte destinate comunităţilor. Aceştia sunt puţini şi nici nu vreau să dau vreun nume, pentru că ştiu că nu o fac pentru a deveni faimoşi.

Citiţi şi: De ce riscă românii din Ucraina să-şi piardă identitatea