Ce le rezervă viitorul noilor puteri globale
China, India şi Brazilia au luat cu asalt economia mondială, devenind pe zi ce trece mai încrezătoare în puterea lor politică. Deşi au format un front împotriva Occidentului, ele vor trebui să gestioneze o creştere economică mai lentă şi probleme interne majore pe care cetăţenii lor, mai nou prosperi, nu mai sunt dispuşi să le tolereze, comentează Der Spiegel.
Care vor fi oraşele cele mai importante din lume în viitor? Pentru a răspunde la această întrebare, revista Foreign Policy, cu sediul în SUA, şi Institutul Global McKinsey au examinat criterii precum creşterea economică şi receptivitatea la tehnologie. Rezultatul? Shanghai-ul a depăşit Beijing-ul şi Tianjin-ul, urmat de prima metropolă din afara Chinei, Săo Paulo. Niciun oraş occidental nu a figurat printre primele zece 'cele mai dinamice oraşe' din lume. Berlin, Frankfurt şi Munchen nu apar nici măcar în primele 50, aşa cum se întâmplă cu alte oraşe din China, India şi Brazilia. Dacă este să credem concluziile studiului, omenirea va vorbi mandarina, hindi şi portugheza în centrele sale urbane în anul 2025.
În plus, potrivit Raportului de Dezvoltare Umană al Naţiunilor Unite, pe 2013, asistăm la 'o creştere a Sudului, fără precedent în ceea ce priveşte viteza şi amploarea'. Pentru prima dată în 150 de ani, producţia combinată a trei economii importante ale lumii în curs de dezvoltare - Brazilia, China şi India - este aproximativ egală cu PIB-ul combinat al puterilor industriale din Nord - Canada, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Statele Unite. În plus, în acest an, Beijingul va importa, pentru prima dată, mai mult petrol din ţările OPEC decât Statele Unite.
Din punct de vedere politic, noile puteri majore sunt, de asemenea, din ce în ce mai sigure în forţele proprii - şi, uneori, formează un front unit împotriva Occidentului. În Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, China blochează orice rezoluţie pe Orientul Mijlociu care nu îi este pe plac, în timp ce marina chineză îşi încordează muşchii în apele Orientului Îndepărtat. Între timp, India se împotriveşte tendinţei la nivel internaţional în privinţa armelor nucleare, consolidându-şi în loc să îşi reducă arsenalul de arme nucleare. De asemenea, preşedintele brazilian, Dilma Rousseff, şi-a anulat demonstrativ o deplasare în Statele Unite şi o întâlnire cu preşedintele american Barack Obama pentru a protesta faţă de practicile de supraveghere ale NSA.
Însă aceasta e doar o parte din povestea de succes, în mod constant şi cu mândrie repetată la Beijing, New Delhi sau în Brazilia, ca să nu mai vorbim de instituţiile internaţionale. Există un alt adevăr, nu la fel de plăcut: China, India şi Brazilia sunt în prezent zguduite de probleme interne, în condiţiile în care în toate cele trei ţări, populaţiile au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva corupţiei, nepotismului şi guvernelor ineficiente. În plus, revenirea economică este marcată de probleme.
În mod ironic, naţiunile în curs de dezvoltare au asistat la o slăbire considerabilă a economiilor lor în ultimele luni, exact atunci când o luau înaintea Occidentului. Ratele de creştere economică în 2013 sunt aşteptate să fie la aproximativ jumătate din cele înregistrate în anul boom-ului economic, 2007, în scădere în China, de la 14% la 7,5%, în India de la 10% la 5% şi în Brazilia de la 6% la 2,5%. Deşi aceste cifre sunt încă mai bune prin comparaţie cu cele înregistrate în cazul Statelor Unite şi Uniunii Europene, ele nu sunt suficient de bune pentru a satisface aşteptările puterilor emergente. În plus, pe măsură ce faima dispare, diferenţele ies, de asemenea, la lumină din nou. Deşi cele trei noi puteri sunt de acord în majoritatea cazurilor, atunci când vine vorba de a se opune dominaţiei occidentale şi unui posibil dictat în privinţa emisiilor de CO2, diferenţele lor politice sunt substanţiale.
Potrivit Der Spiegel, cele trei state nu pot fi mai diferite atunci când vine vorba de modelele lor proprii de dezvoltare. China este o dictatură centralistă, a unui singur partid, cu elemente clare de capitalism brut. India este o democraţie federală, haotică, care de multe ori se dovedeşte propriul său duşman. La rândul său, Brazilia are sistem prezidenţial, cu un sistem de partide imobil. În mod şocant, puţine lucruri s-au schimbat pentru sutele de milioane de locuitori ai zonelor rurale, unde fermierii nu au beneficiat, în general, de economia în plină expansiune. De asemenea, s-a format o nouă clasă de mijloc urbană, însă populaţia este conştientă din ce în ce mai mult de nedreptatea socială şi nepotismul care îmbogăţeşte oficialii şi de decalajul puternic dintre bogaţi şi săraci.
China, India şi Brazilia îşi vor continua, probabil, ascensiunea de neoprit în următorul deceniu, însă într-un ritm mai lent şi fără a realiza ratele record de creştere economică din trecut. Problema este cea a următoarei etape, a unui stadiu de dezvoltare mai dificil, în care cele trei ţări vor fi nevoite să recunoască faptul că drumul de la proletari la clasa de mijloc este mai uşor decât drumul spre partea de sus a societăţii. În Beijing, în special, un fenomen - numit punctul de cotitură lewisian, după numele unui economist britanic - este probabil să apară, argumentează Der Spiegel. Acest fenomen apare atunci când muncitorii agricoli cu salarii mici, mult timp benefici pentru economie, sunt din ce în ce mai mult absorbiţi de sectorul industrial, unde aceştia devin o povară, din cauza creşterii salariilor şi a faptului că guvernul trebuie să ofere acum asigurări de sănătate şi pensii. De asemenea, India şi Brazilia, care, prin ratele lor ridicate de natalitate au cel pu
ţin un avantaj teoretic asupra Chinei şi Occidentului, sunt expuse unui alt fenomen neplăcut - 'capcana veniturilor medii', în cadrului căruia creşterea costurilor de producţie duce la stagnarea creşterii economice rapide şi relativ simple.
