CCR: Interdicţia ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern încetează în caz de reabilitare, amnistie, dezincriminare

Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat marţi motivarea deciziei de neconstituţionalitate pe legea care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului. Potrivit motivării, judecătorii au decis ca interdicţia ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern trebuie să înceteze, conform legislaţiei în vigoare, în caz de reabilitare, dezincriminare sau amnistie.

La fel ca şi în cazul sesizării de neconstituţionalitate pe tema pragului pentru abuz în serviciu, CCR ridică mingea la fileu legiuitorului (respectiv) Parlamentului, arătând că acestuia îi revine sarcina să coreleze condiţiile de acces în funcţia de membru al Guvernului şi cea de parlamentar.

"Revine, aşadar, Parlamentului sarcina de a realiza o corelare necesară între condiţiile de acces în funcţia de membru al Guvernului şi cea de membru al Parlamentului, având în vedere, pe de o parte, compatibilitatea între cele două funcţii publice [art.71 alin.(2) şi art.105 alin.(1) din Constituţie] şi, pe de altă parte, exigenţa ca exponenţii celor două puteri ale statului să beneficieze de condiţii similare de acces în funcţie evitându-se situaţia ca, deşi compatibile la nivel constituţional, cele două funcţii devin incompatibile prin efectul unei legislaţii infraconstituţionale, în sensul că legea impune condiţii suplimentare care le face de jure incompatibile a fi exercitate simultan", se arată în motivarea deciziei CCR.

Decizia a fost luată cu majoritate de voturi. Judecătoarea Livia Stanciu a avut opinie concurentă, în timp ce judecătorii Valer Dorneanu, şeful CCR, Marian Enache şi Simona-Maya Teodoriu au făcut opinie separată, relatează Hotnews.

Judecătorii mai susţin în motivare că "(...) apare cu evidenţă că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sintagma 'nu au suferit condamnări penale' încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al Guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. Orice altă interpretare dată sintagmei 'nu au suferit condamnări penale' din cuprinsul art.2 din Legea nr. 90/2001 ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei", se arată în motivarea deciziei prin care CCR a respins ca inadmisibilă, pe 4 mai, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la articolul care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului.

Curtea mai constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, eventualele probleme care ţin de realizarea unei coerenţe şi unităţi de reglementare în privinţa condiţiilor de acces la funcţiile sau demnităţile publice pot fi corectate numai prin acţiunea Parlamentului, iar, pe de altă parte, aplicarea şi interpretarea normei legale criticate, având în vedere sfera sa de aplicare, urmează a fi realizată de către subiectele de drept implicate în procedura de învestire a Guvernului sau de numire a membrilor Guvernului, respectiv Preşedintele României, Parlamentul şi Guvernul.

De asemenea, Curtea reţine că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a interveni şi a circumstanţia sfera de incidenţă a decăderilor, interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. Astfel, în ceea ce priveşte interdicţia dobândirii calităţii de membru al Guvernului, aplicată persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, legiuitorul este liber să opteze între instituirea unei interdicţii cu caracter general - lipsa oricărei condamnări penale, aşa cum este reglementat în prezent, şi instituirea unei interdicţii speciale, circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care să se întemeieze pe criterii precum natura infracţiunilor săvârşite, latura subiectivă, pedeapsa aplicată.

Având în vedere aceste argumente, Curtea apreciază că libertatea legiuitorului de a reglementa acest domeniu trebuie să respecte scopul legiferării, acela de a asigura integritatea mandatului miniştrilor, precum şi cadrul legislativ în această materie. În consecinţă, legiuitorul urmează să ţină seama şi de faptul că interdicţiile trebuie reglementate într-un mod rezonabil şi proporţional în raport cu situaţia care le-a determinat, evitându-se stabilirea în dreptul pozitiv a unor interdicţii absolute şi perpetue.

Reamintim că în ianuarie a.c., după ce PSD a câştigat alegerile şi Dragnea a ratat (la momentul respectiv) funcţia de premier, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a atacat la CCR legea 90/2001 care prevede că pot fi membri ai Guvernului persoanele care nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate.

Livia Stanciu, opinie concurentă

"Prezenta opinie concurentă este în sensul că decizia de inadmisibilitate pronunţată de Curte trebuia să cuprindă doar considerentele care explică soluţia de inadmisibilitate, pe care nu le reluăm, întrucât motivarea sub acest aspect este, în opinia noastră, corespunzătoare. Considerentele suplimentare pe care le-am evidenţiat determină o interferenţă nepermisă (chiar de către Curte prin soluţia pronunţată), în competenţele altor autorităţi publice, întrucât stabilesc o conduită a autorităţilor care s-ar fi susţinut printr-un alt dispozitiv decât cel pronunţat.

În concluzie, soluţia legislativă criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, determinată de factori precum cei mai sus enunţaţi, iar eventualele critici care tind la modificarea acesteia, invocând o pretinsă lipsă de coerenţă legislativă, excedează competenţei Curţii Constituţionale. Instanţele constituţionale, indiferent de rolul pe care îl au sau şi-l asumă la un moment dat, mai mult sau mai puţin activ, nu pot deveni evaluatori ai normelor din toate ramurile de drept, pentru a identifica cea mai potrivită soluţie la un moment dat pentru o instituţie juridică sau alta. Curţile Constituţionale nu fac politica legislativă, nu creează legi, ele doar asigură supremaţia Constituţiei în limitele competenţei date de legiuitorul constituant.

Reabilitarea, ca şi amnistia, prescripţia şi alte cauze care înlătură aplicarea, executarea şi consecinţele pedepsei, reprezintă o renunţare din partea societăţii (statului) - pentru raţiuni conforme scopului represiunii - la măsurile de precauţie luate faţă de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă însă şi îndreptăţirea de a ocupa funcţii de demnitate publică, unde exigenţele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad", reiese din opinia concurentă semnată de judecătoarea Livia Stanciu, fosta şefă a Înaltei Curţi.

Şeful CCR şi alţi doi judecători, opinie separată

"Curtea ar fi trebuit să admită excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi să constate că sintagma 'nu au suferit condamnări penale', cuprinsă în art.2 din Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, este constituţională în măsura în care întinderea în timp a acestei interdicţii legale de ocupare a funcţiei de membru al Guvernului se stabileşte prin lege şi se referă strict la perioada în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-au restrâns unele drepturi.

Formularea interdicţiei, redactată fără o circumstanţiere în privinţa încetării aplicării sale, instituie o imposibilitate absolută şi pe durata vieţii tuturor persoanelor aflate în această ipostază, de a mai accede la aceste calităţi publice de reprezentare (nu profesionale sau de carieră), înfrângând chiar şi condiţiile în care aceste persoane ar putea beneficia de soluţiile politicii penale mai favorabile. În situaţia de faţă, nu putem decât să constatăm că ne aflăm în ipoteza unei discriminări, întrucât o condiţie suplimentară infraconstituţională nu permite accesul persoanei la funcţia de membru al Guvernului, în condiţiile în care alte funcţii cu semnificaţie majoră sunt ocupate în lipsa acestei condiţii, aşadar aplicându-se şi raportându-se doar la condiţiile prevăzute de Constituţie

Mai mult, Guvernul, aflat sub controlul politic al Parlamentului, nu este organul reprezentativ suprem al poporului român, aşa cum este Parlamentul, ci el face parte din puterea executivă, legitimitatea sa derivând din opţiunea şi susţinerea Parlamentului privind formarea şi durata existenţei sale. Deci, se creează un regim mai aspru şi nejustificat în privinţa condiţiilor de accedere la calitatea de membri ai Guvernului, faţă de condiţiile de candidatură la Preşedinţie şi Parlament, un impediment absolut", se arată în opinia separată a celor trei judecători.