Politolog, avertisment pentru Bolojan: Austeritatea şi prostia e Cocteilul Molotov care aruncă în aer orice guvern

Consultantul politic Cristian Hriţuc a publicat, pe site-ul personal, o nouă analiză intitulată "Austeritatea şi prostia guvernamentală – 'Cocteilul Molotov'!".

Analiza lui Cristian Hriţuc

Pe 23 iulie se împlinesc două luni de când Guvernul Bolojan îşi exercită mandatul.

„Luna de miere” s-a consumat în perioada în care s-au purtat negocierile pentru programul de guvernare. Atunci au „ieşit pe surse” o mulţime de măsuri, unele reale, altele având doar rolul de pârghii in procesul de negociere. Cert este că spaţiul public a fost invadat de numeroase propuneri nepopulare, care au creat o stare de nelinişte în societate.

Odată cu intrarea în mandat a executivului, am ajuns la un TVA mărit, la creşteri ale impozitului pe dividende şi la o scădere mascată a salariilor din administraţie prin diminuarea sporurilor.

Nicio societate nu primeşte bine măsurile de austeritate. Iar când acestea vin după o perioadă complicată, în care clasa politică a ajuns la o cotă de credibilitate extrem de scăzută, efectele sunt resimţite puternic. De aceea, s-a instalat în percepţia multora ideea că „greul îl suportă tot cei mici”.

E extrem de greu să combaţi această percepţie, mai ales că PNL şi PSD au fost la putere patru ani. Deficitul a fost creat de Guvernul Ciolacu, dar PNL era parte. Sinecurile au fost împărţite în mod egal, iar strategia de monopolizare a scenei politice a fost stabilită de comun acord.

Guvernul coaliţiei PNL, PSD, USR, UDMR şi al Grupului Minorităţilor Naţionale a plecat cu o susţinere mare în Parlament, dar şi cu încrederea societăţii – şi asta pentru că Ilie Bolojan inspiră încredere. Este un politician diferit de ce am văzut în ultimii ani, pare hotărât să pună statul pe baze corecte şi nu se teme să facă ordine, indiferent de costurile politice.

Această imagine a fost creată atât datorită „poveştii de la Oradea”, cât şi prin exercitarea funcţiei de preşedinte interimar al României, precum şi prin declaraţiile sale din interviuri. La capitolul imagine, Guvernul Coaliţiei a trăit până acum din capitalul lui Bolojan.

Doar că ne apropiem de punctul de inflexiune. În perioada următoare, lucrurile pot degenera grav, iar încrederea în Guvernul Bolojan se poate prăbuşi.

Acest lucru se poate întâmpla rapid, mai ales dacă guvernul va continua să acţioneze ca până acum. Se observă cu ochiul liber că Executivul este fragmentat. Fiecare partid trage spre ministerul său, iar coeziunea guvernamentală este aproape inexistentă. Miniştrii de linie au o agendă proprie, ceea ce până la un punct este de înţeles, dar când apar inepţii şi prostii guvernamentale, principalul care decontează este Bolojan. Principalul partid care va pierde puncte este PNL, pentru că premierul îi aparţine.

Austeritatea combinată cu prostia este „cocteilul Molotov” care aruncă în aer orice guvern. Dacă austeritatea poate fi înţeleasă, acceptată măcar pentru o perioadă, prostia guvernamentală produce prejudicii mari, ce se soldează în final cu prăbuşirea în imaginea publică.

Prostiile au început să se înmulţească. Avem decizii greu de justificat: mărirea capitalului social minim la 8.000 de lei, creşterea normei didactice, legislaţia privind Pilonul III de pensii (atenţie – dacă la Pilonul II mai poţi închide ochii, la Pilonul III e imposibil), sau măsuri precum cea propusă de ministrul Sănătăţii, retrasă între timp – excluderea expresă a posibilităţii de a folosi ordonanţa preşedinţială în cauzele legate de accesul la medicamente compensate sau decontate.

La toate acestea se adaugă:

- bâlbele politice: oprim proiectele din PNRR, ba nu le oprim, le limităm, ba le finanţăm doar pe cele cu stadiu de execuţie de 40%, ba pe cele de 30%;

- certurile dintre USR şi PSD, „datul la gioale” în public;

- măririle de indemnizaţii pe care şi le votează unele instituţii sau companii, sfidând nu doar politica de reducere a deficitului, ci şi bunul-simţ.

La aproape două luni de la învestire, tabloul arată destul de pesimist. Oamenii au nevoie de speranţa că „se va face ceva”. Au nevoie să ştie că perioada grea va trece. Au nevoie să vadă că inechităţile şi inegalităţile sunt îndepărtate treptat. Au nevoie să simtă că statul le este partener, că politicianul care stătea ascuns în tranşee când se ducea lupta cu Georgescu/Simion/AUR nu s-a întors acum la vechile obiceiuri.

Momentan, oamenii văd intenţii bune la Bolojan, hârjoneli politice între partide, erori guvernamentale mari şi simt că greul îl duc tot ei. Bine că nu văd încă ce se întâmplă cu adevărat în interiorul principalelor partide de guvernământ. Încă.