Carul din Lchashen, bijuteria epocii bronzului: un vehicul acoperit vechi de 3.500 de ani redă splendoarea Armeniei antice

În inima Armeniei, acolo unde apele albastre ale lacului Sevan ascund straturi de istorie, arheologii au redescoperit un miracol al meşteşugului antic: carul acoperit din Lchashen. Datat în secolele XV–XIV î.Hr., realizat din stejar şi întărit cu piese de bronz, acest vehicul conservat aproape integral oferă o privire rară asupra ingeniozităţii popoarelor din epoca bronzului. Combinând funcţia practică cu simbolismul funerar, carul redefineşte modul în care înţelegem mobilitatea şi prestigiul în societăţile antice ale Caucazului.

O capodoperă de inginerie antică

Construit din lemn de stejar, carul măsoară circa doi metri lungime şi are roţi de 1,6 metri înălţime, formate din două piese consolidate cu inele metalice. Sistemul de prindere foloseşte peste 70 de componente îmbinate prin tehnica „cep şi scobitură”, una dintre cele mai rezistente metode de îmbinare în tâmplăria tradiţională.

Pe lângă cadrul principal, echipa de cercetători a identificat sute de găuri calibrate, parte a unei structuri suprapuse – acoperişul – care probabil era acoperit cu piele tăbăcită sau ţesături groase.

Specialiştii de la Muzeul de Istorie al Armeniei afirmă:

„Carul din Lchashen dezvăluie o stăpânire uimitoare a meşteşugului lemnului. Este simultan un vehicul funcţional şi un obiect de prestigiu — un simbol al puterii şi al statutului social.”

Lchashen – o necropolă a elitelor

Situl Lchashen, situat la doar 70 km de Erevan, a fost studiat sistematic încă din anii 1950, după scăderea nivelului lacului Sevan în urma lucrărilor hidrotehnice sovietice. Pe lângă carul celebru, au fost identificate peste 500 de morminte, unele conţinând care miniaturale, arme, ceramică pictată şi podoabe de aur.

Acest ansamblu defineşte o cultură complexă, cu o ierarhie socială clară şi un sistem de credinţe în care transportul ritualic simboliza trecerea în lumea de apoi. În unele morminte au fost descoperite chiar şi resturi de animale de tracţiune, probabil boi, îngropate alături de defuncţi – o practică comparabilă cu ritualurile funerare din Anatolia, Iran şi Mesopotamia.

Moştenirea tehnologică a Caucazului

Descoperiri similare au fost documentate la Trialeti (Georgia), Karmir Blur (Armenia) şi Karashamb, confirmând existenţa unei tradiţii regionale de fabricare a carelor cu roţi masive, uneori cu spiţe. Aceasta dovedeşte nu doar difuzia tehnologică a roţii, ci şi rolul Caucazului ca punte între tehnologiile agricole din Mesopotamia şi cele de transport ale stepelor nordice.

Deşi invenţia roţii este mult mai veche — primele modele fiind atestate în Mesopotamia şi în cultura Funnelbeaker din Europa Centrală, în jurul anului 3500 î.Hr. —, carul de la Lchashen se distinge prin starea sa excepţională de conservare şi prin prezenţa unui acoperiş integral, un element extrem de rar în arheologia vehiculelor preistorice.

Din epoca funerară în sălile muzeului

După restaurarea întreprinsă în anii 1960 şi recondiţionările ulterioare, carul este astăzi una dintre piesele centrale ale expoziţiei permanente din Muzeul de Istorie al Armeniei din Erevan. Vizitatorii îl pot observa în întregime, alături de modelele miniaturale şi de alte artefacte provenite din acelaşi complex funerar.

Carul de la Lchashen rămâne nu doar o relicvă a unui trecut îndepărtat, ci şi o mărturie extraordinară despre ingeniozitatea şi rafinamentul civilizaţiilor caucaziene din epoca bronzului — o punte de lemn, bronz şi credinţă între lumea celor vii şi cea a zeilor.

Informaţiile din acest articol se bazează pe descoperirile arheologice documentate de Muzeul de Istorie al Armeniei (Erevan), rapoartele excavaţiilor de la Lchashen publicate în anii 1950–1970 şi studii recente despre epoca bronzului caucazian. Pentru aprofundare: site-ul oficial al muzeului (historymuseum.am), articole din Armenpress despre patrimoniul arheologic armenesc şi publicaţiile Academiei de Ştiinţe din Armenia despre necropola Lchashen. Fotografii şi detalii tehnice sunt disponibile pe platforme precum Live Science şi Jerusalem Post Archaeology.