Cărţi, care mai de care mai frumoase

Motto: “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”

(Tudor Arghezi)

Ca şi în zilele precedente, Târgul Internaţional GAUDEAMUS a fost plin şi astăzi, 23 noiembrie, de autori, editori, agenţi literari, jurnalişti şi, mai ales, de cititori. Volumele, de obicei publicate în condiţii grafice de excepţie, stau în standuri ca florile în grădină. Lansările de carte, mai multe la aceeaşi oră, sunt aproape toate interesante, dar, evident, este imposibil să participi la toate. Aşa că, n-ai încotro, le selecţionezi la sânge din generosul program al Târgului, cu regretul că nu poţi lua parte şi la altele, poate tot atât de, sau şi mai, importante.

Aşadar, prima lansare de carte la care am participat a fost volumul 2 din “Răni deschise – Cultură sub dictatură” al distinsului prof. Solomon Marcus, prezentat de prof. Mircea Flonta, poeta Magda Cârneci şi prof. Mircea Martin. Acest volum, apărut la Editura Spandugino, cuprinde articole publicate de Solomon Marcus între anii 1967 şi 1988. Din cuvintele celor care l-au prezentat, se înţelege că autorul a avut o contribuţie unică şi decisivă în cultura română, încercând să apropie partea umanistă şi cea ştiinţifică a acesteia. Un predecesor de marcă al lui Solomon Marcus a fost celebrul profesor Grigore Moisil.

Cititorul rămâne impresionat de intensitatea deosebită a curiozităţii prof. Marcus. Articolele strânse în volumul “Răni deschise – Cultură sub dictatură”, deşi scrise în perioada comunistă, îşi păstrează prospeţimea şi actualitatea. Cartea oferă un adevărat regal, este fermecătoare şi nu te lasă s-o laşi din mână. Pledoaria prof. Solomon Marcus rămâne curată, intelectuală, în pofida “viruşilor” din comunism.

La rândul său, autorul a declarat că, la această lansare, dar şi cu alte prilejuri, a simţit o solidaritate intelectuală. “Multe texte le-aş semna şi astăzi”, a spus în încheiere prof. Solomon Marcus, recunoscând însă că, abia acum, după ce au apărut în volum, şi-a dat seama că unele dintre ele au fost, totuşi, contaminate de acei “viruşi”.

Am trecut şi pe la o mai veche cunoştinţă, Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, căreia i-am urmărit activitatea culturală încă de la începuturi, imediat după 1990. Silvia Colfescu este ambiţioasă, hotărâtă să înfrângă greutăţile cu care se confruntă aproape orice editură care a supravieţuit până astăzi, şi nu oricum, ci prin publicarea multor cărţi de referinţă. Astăzi, Editura Vremea a lansat, în prezenţa unui numeros public, următoarele volume: “Apocalipsa după Ceauşescu” de Sergiu Someşean, “Sunt corupt dar mă tratez” de Radu Danielescu, “Merită să trăieşti” de Gheorghe Dragomir şi “Săptămâna merelor coapte” de Su Anisa.

Cum era de aşteptat, de un mare succes s-a bucurat şi lansarea volumului “Cartea neagră a corupţiei. Lupta unui procuror cu sistemul”, apărut în Editura Humanitas. Lucrarea este un dialog între cunoscutul jurnalist Dan Tăpălagă şi nu mai puţin cunoscutul procuror Daniel Morar, fost până de curând şeful Departamentului Anticorupţie (DNA). Au fost prezenţi atât autorul cât şi eroul acestei cărţi formidabile, despre care au vorbit Radu Paraschivescu şi Cristian Pantazi, apoi şi primii doi.

Aflăm din “Cartea neagră…” strategiile corupţiei. Este o carte pasionantă, scrisă cu naturaleţe, şi se citeşte ca un roman poliţist. Dan Tăpălagă ştie să pună întrebările, iar Daniel Morar ştie să răspundă, unele informaţii fiind în premieră absolută. Cât despre fostul şef al DNA, aprecierile celor care au vorbit la această lansare, sunt, pe bună dreptate, dintre cele mai măgulitoare: a dovedit curaj, a probat eficienţă, a arătat consecvenţă, este un model demn de urmat. “Daniel Morar nu este omul contemplaţiei, ci este omul care vrea să treacă repede la acţiune”. Cinste lui!

Sub egida Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, am urmărit şi un film despre viaţa părintelui Arsenie Boca, un om deosebit, artist înzestrat, cu o carismă excepţională în rândul românilor de toate categoriile, pentru care a şi suferit din greu, fiind persecutat, chiar arestat, de autorităţile comuniste. De-ar avea România cât mai mulţi oameni ca Arsenie Boca şi Daniel Morar!