Care sunt punctele slabe ale prezidenţiabilului Nicuşor Dan? Ce spune un cunoscut politolog

Politologul Cristian Pîrvulescu a opinat, într-o intervenţie la Euronews, că primarul general Nicuşor Dan - care şi-a anunţat candidatura la Cotroceni - a atacat în discursul său nişte teme generale, dar nu a fost încă un discurs prezidenţiabil care să vorbească despre linii foarte clare.

Jurnalist: În momentul în care un politician îşi pregăteşte un discurs, cu siguranţă se gândeşte la punctele tari pe care le are. Acum, evident, un politician nu o să vorbească despre punctele slabe, dar aici e treaba analiştilor. Care sunt punctele slabe ale lui Nicuşor Dan?

Cristian Pîrvulescu: În primul rând discursul, chiar dacă l-a perfecţionat foarte mult în 2024.

Jurnalist: Ce înseamnă discursul? Forma sau fondul?

Cristian Pîrvulescu: Şi forma, şi fondul. Pe de o parte forma, pe de altă parte, mă rog, discursul trebuie să devină unul autentic prezidenţiabil. El a atacat nişte teme generale, dar nu a fost încă un discurs prezidenţiabil care să vorbească despre linii foarte clare. El va deveni din ce în ce mai clar. Deci problema discursului va deveni una crucială. A fost o problemă şi pentru doamna Lasconi, spre exemplu, şi pentru domnul Geoană, care nu că i-ar fi lipsit experienţa, dar care devenea la un moment dat stereotip.

Jurnalist: Totuşi, nu înţeleg la Nicuşor Dan, cum adică discursul? Înţeleg forma, că poate trebuie să fie, nu ştiu, mai prezidenţiabil.

Cristian Pîrvulescu: Mai energic.

Jurnalist: Bun. Fiecare are stilul său. Dar fondul, ce îi lipseşte? Iarăşi, ştim ce i s-a reproşat doamnei Elena Lasconi, şi anume că anumite lucruri din ceea ce trebuia să facă preşedintele nu ştia. Acum, în cazul lui Nicuşor Dan?

Cristian Pîrvulescu: Nu pot să vă răspund la întrebarea ce ştie şi ce nu ştie despre mandatul prezidenţial. Plec de la premisa că ştie destul de bine despre ce este vorba, că nu se lansează în această campanie fără să fie pregătit pentru ea. Linia pe care o exprimă nu este încă foarte clară. E ambiguă între anticorupţie, direcţia pro-europeană şi mesajul către România divizată.

Care este prioritatea numărul unu? Lupta împotriva corupţiei sau România europeană? Şi asta contează pentru foarte mulţi alegători. Este important să subliniezi această direcţie. Pentru că e frumos să vorbeşti despre partide pro-europene. Sigur, ele au această definiţie astăzi, dar eu cred că pro-europenismul se defineşte în primul rând prin acţiunea, nu doar la guvernare, ci prin acţiunea politică, prin discursul politic.

Degeaba acţiunea politică este pro-europeană dacă discursul politic a alimentat masiv sentimentele anti-europene. Şi asta am văzut-o la partide care astăzi sunt numite pro-europene şi care, din punctul meu de vedere, au o influenţă directă asupra votului din 24 mai.

Jurnalist: Adică au dezamăgit sau au preluat din mesajul suveraniştilor? Bine, eu spun suveranişti, dumneavoastră extremă dreaptă.

Cristian Pîrvulescu: Au preluat masiv din mesajul lor. Ei încearcă să devină, nu-i aşa, pozitivi spunându-şi suveranişti, dar să ştiţi că nici ceilalţi nu sunt mai puţin adepţi ai suveranităţii în condiţiile Constituţiei. Constituţia defineşte clar suveranitatea în raporturile cu Uniunea Europeană şi cu NATO.

Au impus acest termen tocmai pentru a se legitima, pentru că sunt altfel decât ceilalţi care sunt globalişti şi trădători. Or, nu este deloc adevărat. Sunt extremă dreaptă şi trebuie să-şi asume identitatea pe care o au. Nu să-şi pună titluri pe care nu le merită.

Jurnalist: Revenind la Nicuşor Dan, acestea sunt direcţiile pe care şi le-a ales? Le-a confirmat astăzi din primărie? Cel puţin declarativ.

Cristian Pîrvulescu: Sunt rezultatul unor sondaje de opinie, dacă mă întrebaţi.

Jurnalist: Interesantă şi această perspectivă. Dar întrebarea mea e... Asta vrea Nicuşor Dan să transmită, dar oare asta caută România? Ce vrea România de la un preşedinte?

Cristian Pîrvulescu: Nu ştiu ce vrea România de la un preşedinte şi mă întreb dacă România ştie ce vrea de la un preşedinte, pentru că nu cred că există România. Cred că există Românii, şi nu sunt două, sunt nenumărate, în funcţie de diferenţele care există între oameni, iar rolul politicienilor este să le îmbine.

Ştiţi, interesul naţional nu este născut. El este rezultatul unui proces complex de negociere pe care un preşedinte sau un parlament le pot realiza. Ar fi bine dacă o fac împreună, în cooperare, pentru că şi cei care votează extrema dreaptă, şi cei care votează extrema stângă, chiar dacă sunt mai puţini, şi cei care votează centrul, cu diferitele sale orientări, sunt în egală măsură români şi au dreptul să fie reprezentaţi în formarea interesului naţional. Apropo, nu în funcţie de ponderea lor proporţionată şi numerică, ci în funcţie de simpla participare la viaţa politică a României.

Or, eu cred că preşedintele are mandat constituţional pentru asta, dar e nevoie de un alt tip de preşedinţie decât cele cu care ne-am obişnuit până acum. Pentru că nici Ion Iliescu, nici Traian Băsescu, nici Klaus Iohannis nu au fost preşedinţi consensuali. N-au căutat consensul. Ion Iliescu, în al doilea mandat, cel care a contat... Nici Klaus Iohannis n-a căutat consensul. A căutat stabilitatea. Stabilitatea nu trebuie confundată cu consens. A căutat stabilitatea după mai multe încercări. Consensul ar fi însemnat un sprijin cât mai larg pentru proiectul politic pe care îl are şi o comunicare cât mai importantă pentru acest proiect politic.

O ştim foarte bine. Principala problemă a preşedintelui Iohannis, pentru care astăzi este la o cotă de popularitate foarte scăzută, este lipsa de comunicare. Cred că, deşi a fost un primar care a comunicat puţin, spre deosebire de Traian Băsescu sau chiar spre deosebire de Gabriela Firea sau Sorin Oprescu, cred că Nicuşor Dan a învăţat în ultimul an să comunice foarte mult. A participat la emisiuni de televiziune, s-a descurcat, a fost spontan în felul său caracteristic. Deci cred că va fi un comunicator mult mai bun decât preşedintele precedent.