Când medicamentele duc la administrarea altor medicamente

Când persoanelor în vârstă li s-au umflat picioarele după ce au început să ia gabapentină – al cincilea medicament cel mai prescris în Statele Unite – doar aproximativ 4% dintre medicii lor au recunoscut că medicamentul era de vină, potrivit unui studiu recent. Doar patru din 120 de medici au diagnosticat corect; restul au prescris diuretice pentru ceea ce credeau că era insuficienţă cardiacă sau probleme venoase. Aceste „pastile pentru eliminarea apei” au provocat apoi ameţeli, scăderi periculoase ale nivelului de potasiu şi reducerea nivelului de sodiu. Şase pacienţi au ajuns la camera de urgenţă.

Acest fenomen este cunoscut sub numele de „prescrierea reţetelor în cascadă”: un medicament provoacă efecte secundare pe care medicii le confundă cu o altă boală, ceea ce duce la prescrierea de medicamente care creează alte probleme. Astfel, oamenii sunt înconjuraţi de medicamente inutile şi potenţial dăunătoare. În multe cazuri, poate fi dificil pentru medici să determine dacă noile simptome sunt consecinţe ale medicamentelor luate de pacient sau semnalează o problemă de sănătate emergentă.

Problema depăşeşte cu mult gabapentina. În 83% din scenariile de prescriere în cascadă, riscurile adăugării unui alt medicament pentru a contracara efectele secundare depăşesc beneficiile, arată o cercetare publicată în Journal of the American Geriatrics Society. Problema afectează în mod disproporţionat persoanele în vârstă, care iau adesea mai multe medicamente şi sunt mai vulnerabile la interacţiunile medicamentoase.

De ce medicii nu fac legătura

Gabapentina este un medicament anticonvulsiv prescris adesea pentru afecţiuni nemenţionate în prospect, cum ar fi durerile de spate sau insomnia. Poate provoca peste douăzeci de efecte secundare, inclusiv edem sau umflarea picioarelor – un semn clasic al insuficienţei cardiace.

Studiul, publicat în JAMA în decembrie 2025, a constatat că, dintre 120 de persoane în vârstă cărora li s-au umflat picioarele după ce au început să ia gabapentină, majoritatea medicilor credeau că edemul era cauzat de insuficienţă cardiacă sau de probleme ale venelor picioarelor.

„Este o constatare nefericită, dar deloc surprinzătoare”, a spus dr. Cooper Stone, profesor asistent clinic de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale la Facultatea de Medicină Perelman a Universităţii din Pennsylvania, care nu a participat la studiu. „Din experienţa mea, deseori, medicii nu cunosc faptul că cei care iau gabapentină pot avea edem periferic sau chiar depresie respiratorie.”

Deşi medicamentele precum gabapentina au efecte secundare cunoscute, medicii rareori iau în considerare acest lucru în primul rând atunci când un pacient prezintă simptome noi, a remarcat Aaron Emmel, farmacist şi specialist certificat în farmacoterapie, care nu a participat la studiu.

„Reacţia imediată este să suspectezi şi să cauţi un diagnostic pentru o afecţiune medicală, nu pentru un efect secundar”, a declarat Emmel pentru The Epoch Times.

Studiul a constatat, de asemenea, că în 60% din cazuri, medicul care a prescris gabapentină nu era acelaşi medic care a prescris diuretice. Dacă un simptom apare la scurt timp după începerea administrării unui nou medicament, legătura nu este întotdeauna evidentă pentru un medic care nu a prescris acel medicament, a spus Emmel, care a fondat şi Pharmacy Tech Scholar, un program online de instruire pentru tehnicieni de farmacie.

Alte medicamente comune care declanşează prescrieri în cascade

Unele prescrieri în cascadă sunt adecvate din punct de vedere clinic. De exemplu, atunci când cineva primeşte o reţetă pentru opioide, medicul acelei persoane ar trebui să prescrie şi un laxativ pentru a preveni constipaţia, a declarat pentru The Epoch Times Hedva Barenholtz Levy, specialist în farmacoterapie şi farmacist geriatric cu o practică farmaceutică în îngrijirea persoanelor vârstnice în St. Louis.

Însă multe medicamente eliberate pe bază de reţetă şi fără reţetă pot declanşa prescrierea reţetelor în cascadă potenţial dăunătoare. Potrivit medicilor Barenholtz Levy, Emmel şi Stone, acestea includ următoarele:

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (MAINS)

MAINS fără prescripţie medicală, precum ibuprofenul şi naproxenul, pot declanşa prescrieri în cascadă, deoarece pot face ca rinichii să reţină sodiu şi lichide, ceea ce duce la creşterea tensiunii arteriale. Acest lucru poate duce la administrarea de medicamente suplimentare pentru tensiunea arterială.

„Aceasta este o problemă importantă, deoarece MAINS sunt disponibile fără prescripţie medicală”, a spus Barenholtz Levy.

Aceste medicamente pot provoca, de asemenea, arsuri la stomac, ceea ce poate duce la prescrierea de inhibitori ai pompei de protoni pentru a reduce aciditatea din stomac, potrivit unui studiu din 2023, publicat în International Healthcare Research Journal. Utilizarea pe termen lung a inhibitorilor pompei de protoni poate creşte riscul ca o persoană să aibă mai multe afecţiuni de sănătate, inclusiv demenţă, deficienţe de vitamine şi cancer de stomac, sugerează o cercetare publicată în Cureus.

Blocante ale canalelor de calciu (dihidropiridine, amlodipină)

Prescrise pentru hipertensiune arterială, aceste medicamente pot provoca umflarea gleznelor şi a picioarelor prin dilatarea arterelor mici mai mult decât a venelor, permiţând lichidului să pătrundă în ţesuturile înconjurătoare. La fel ca gabapentina, acest efect secundar este adesea confundat cu un semn de insuficienţă cardiacă, ceea ce duce de obicei la prescrierea unui nou diuretic sau la o doză mai mare.

Blocantele canalelor de calciu care duc la prescrierea de diuretice reprezintă unul dintre cele mai frecvente scenarii de prescriere în cascadă în rândul persoanelor în vârstă, potrivit unui studiu din decembrie 2025, publicat în Annals of Family Medicine.

Diuretice

„Pastilele pentru elimiarea apei” în sine pot provoca incontinenţă urinară sau urinare involuntară şi pierderi de urină, deoarece cantitatea mai mare de urină poate depăşi capacitatea vezicii urinare. Acest lucru poate determina ca medicul să prescrie un medicament pentru a trata ceea ce consideră a fi o vezică hiperactivă.

Inhibitori de colinesterază

Medicii pot prescrie inhibitori de colinesterază, cum ar fi donepezil, persoanelor cu demenţă. Aceste medicamente pot provoca, de asemenea, nevoia urgentă de a urina şi incontinenţă prin creşterea contracţiilor musculare ale vezicii urinare, ceea ce poate duce la prescrierea de medicamente pentru vezica hiperactivă.

„Unul dintre efectele secundare ale medicamentelor [pentru vezica hiperactivă] este afectarea cognitivă, care poate fi interpretată greşit ca agravare a demenţei”, a spus Emmel.

Inhibitori a enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)

Lisinopril, ramipril şi alţi inhibitori ai ECA sunt utilizaţi pentru tratarea hipertensiunii arteriale şi a afecţiunilor cardiace. Însă aceştia pot bloca anumite substanţe din căile respiratorii, ceea ce poate provoca o tuse seacă, fără mucus sau flegmă. Ca răspuns, medicii pot prescrie medicamente pentru tuse. Deşi medicamentele pentru tuse eliberate fără prescripţie medicală sunt, în general, sigure, acestea pot avea efecte secundare, cum ar fi somnolenţă, ameţeli, greaţă şi nelinişte. Medicamentele pentru tuse eliberate pe bază de reţetă care conţin opioide pot provoca insuficienţă respiratorie şi pot expune persoanele la riscul de dependenţă.

Bupropion

Bupropionul, un medicament antidepresiv, poate provoca nervozitate sau insomnie dacă este luat înainte de culcare, ceea ce poate duce la prescrierea suplimentară a unor medicamente pentru somn. Atât medicamentele pentru somn eliberate pe bază de reţetă, cât şi cele eliberate fără reţetă pot provoca somnolenţă în timpul zilei, probleme legate de somn, cum ar fi somnambulismul, şi interacţiuni cu alte medicamente.

Inhalatoare cu albuterol

Utilizarea prea frecventă a unui inhalator cu albuterol poate provoca nervozitate, tremurături şi insomnie din cauza acţiunii medicamentului asupra receptorilor beta-2 din plămâni, care sunt prezenţi şi în alte părţi ale corpului, inclusiv în sistemul nervos. Aceste simptome pot fi confundate cu o tulburare de anxietate, ceea ce poate determina medicul să prescrie medicamente pentru anxietate în loc să trateze cauza principală.

Antipsihotice

Antipsihoticele pot provoca parkinsonism indus de medicamente prin perturbarea dopaminei din creier, care este vitală pentru controlul mişcării. Medicii care nu sunt familiarizaţi cu aceste medicamente ar putea diagnostica greşit pacientul cu boala Parkinson, a remarcat Stone. Ca urmare, persoana poate primi tratament pentru boala Parkinson, când ajustarea dozei sau schimbarea cu un alt agent antipsihotic ar elimina simptomele.

Cum poate începe prescrierea în cascadă

Emmel a descris o experienţă recentă care a implicat un membru mai în vârstă al familiei, care a fost internat într-un spital de reabilitare după ce a suferit o fractură de vertebră. La internarea în spital, ea lua doar câteva medicamente pentru tensiunea arterială şi osteoporoză.

În timpul scurtei sale şederi în spital, i s-au administrat un relaxant muscular, analgezice opioide, un antidepresiv, medicamente pentru somn şi gabapentină — şi a fost externată cu reţete pentru toate acestea, a spus Emmel.

Membrul familiei lui Emmel are, de asemenea, antecedente de căzături. Fiecare medicament nou prescris are efect sedativ şi poate creşte riscul să cadă şi de fracturi, ceea ce poate duce la tratamente suplimentare şi la prescrierea mai multor medicamente.

În cazul ei, medicamentele prescrise nu aduceau o stare bună de sănătate, a spus Emmel.

„Din fericire, m-a avut pe mine să o ajut şi să rezolv această problemă. Majoritatea pacienţilor nu beneficiază de un astfel de ajutor.”

Cum să vă protejaţi

Chiar şi persoanele care nu au pe cineva care să le ajute pot lua măsuri pentru a reduce şansele de a primi medicamente inutile sau riscante în timpul următoarei vizite la spital sau la medic.

Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să păstraţi o listă actualizată a tuturor medicamentelor prescrise şi a celor eliberate fără reţetă, precum şi a suplimentelor alimentare sau pe bază de plante, a spus Emmel. Această listă trebuie să includă data la care a început sau schimbat fiecare tratament, cine l-a prescris sau recomandat şi orice simptome sau probleme noi care au apărut după începerea sau schimbarea medicamentului. Fiecare furnizor de servicii medicale poate apoi să revizuiască această listă la fiecare vizită.

De asemenea, este important ca un farmacist să revizuiască lista de medicamente ori de câte ori apare o schimbare, a spus Emmel. „Farmacistul este expertul în medicamente şi poate identifica probleme sau oportunităţi de optimizare a regimului care ar putea fi omise de alţi medici.”

Oamenii se pot informa despre efectele secundare comune şi potenţial grave ale medicamentelor lor şi despre semnele sau simptomele pe care trebuie să le urmărească, a spus Barenholtz Levy. De asemenea, ar trebui să fie dispuşi să discute beneficiile şi riscurile prescripţiilor lor şi să fie deschişi la posibilitatea reducerii dozei sau a întreruperii unui medicament înainte de a adăuga un nou medicament.

„Întrebaţi medicul care v-a prescris medicamentul dacă este posibil ca [simptomele dvs.] să fie un efect secundar al medicamentului”, a spus Stone.

„Orice furnizor de servicii medicale decent ar trebui să verifice dacă efectul secundar este posibil, consultând o bază de date cu medicamente.”

Dacă o persoană observă o schimbare legată de sănătate la scurt timp după ce a început să ia un medicament, sau i s-a schimbat tratamentul, există o posibilitate distinctă ca medicamentul să fie de vină, a adăugat el.

„Totuşi, a presupune automat că noile simptome sunt legate de efecte secundare poate fi periculos, astfel încât excluderea altor afecţiuni medicale este întotdeauna justificată.”

Sursa: Epoch Times SUA