Păr frumos fără produse chimice: cum găsiţi soluţii naturale şi sănătoase

Produsele de îngrijire a părului utilizate zilnic aduc strălucire, prospeţime şi bunăstare. De 70 de ani, anumite ingrediente sunt considerate inofensive pe motiv că nu pătrund în celule. Însă ele dăunează sănătăţii pielii, părului şi mediului. Există alternative naturale, alese în cunoştinţă de cauză, care le protejează la fel de bine.

Este o senzaţie minunată să-ţi treci mâinile prin părul proaspăt spălat şi întreţinut cu produse bune în mod constant. În special părul lung necesită o atenţie sporită, deoarece vârfurile devin din ce în ce mai fragile odată cu trecerea timpului.

O simplă privire într-o farmacie dezvăluie o ofertă aproape debordantă: produsele colorate se aliniază în ambalaje atrăgătoare, promiţând rezultate excelente. Această diversitate se găseşte în aproape toate articolele de igienă – de la deodorante şi săpunuri la geluri de duş şi vopsele de păr. Însă nu tot ce promite strălucire, pori curaţi sau rezultate cromatice spectaculoase este automat benefic pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Prezenţi în produsele cosmetice de 70 de ani

În timp ce ne bucurăm de un păr strălucitor şi de o piele catifelată, studiile ştiinţifice indică din ce în ce mai mult efecte nocive asupra mediului. Un studiu recent realizat de cercetătoarea Jessica L. Brill şi echipa sa, de la Universitatea daneză din Aarhus, arată că polimerii cationici pot avea consecinţe grave asupra ecosistemelor acvatice.

O privire asupra listei International Nomenclature of Cosmetic Ingredients (Nomenclatura Internaţională a Ingredientelor Cosmetice), registrul obligatoriu din punct de vedere legal al tuturor ingredientelor, cunoscută şi sub numele de lista INCI — oferă o transparenţă reală. Câteva căutări sunt suficiente pentru a înţelege ce substanţe chimice se ascund în spatele denumirilor adesea complexe.

Doi compuşi — agenţii gelifianţi şi emolienţii — constituie, încă din anii 1950, nucleul multor produse cosmetice. Rolul lor constă în neutralizarea sarcinii electronegative naturale a părului prin fixarea de molecule încărcate pozitiv pe fiecare fir. Rezultatul: părul se coafează mai uşor, este mai strălucitor şi mai suplu.

Puricele de baltă scoate la iveală efecte toxice neaşteptate

Multă vreme s-a considerat că polimerii folosiţi în acest scop nu pot pătrunde în celule din cauza dimensiunii lor moleculare. Astfel că nu s-a considerat că au o toxicitate semnificativă asupra organismelor acvatice. Analizele cercetătoarei Jessica L. Brill contrazic această ipoteză. Studiul a analizat efectele acestor polimeri asupra Daphnia magna şi Ceriodaphnia dubia — respectiv puricele de baltă mare şi mic.

Rezultatul este fără echivoc: toxicitatea depinde mai puţin de dimensiunea moleculară decât de intensitatea sarcinii pozitive. Anumiţi compuşi foarte răspândiţi s-au dovedit a fi clar nocivi pentru organismele acvatice. Fără a pătrunde în celule, aceştia sw lipesc de animale şi le afectează mobilitatea şi alimentaţia.

În pofida — sau poate tocmai din cauza — ambalajelor ecologice şi a mesajelor publicitare laudative, Hans Sanderson, coautor al studiului, face apel şi el la prudenţă. Potrivit acestuia, substanţele conţinute în produsele de îngrijire care nu pătrund în celule, precum agenţii gelifianţi, ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unei evaluări sistematice.

Părul care se rupe

Evaluările se referă atât la şampoane, balsamuri, spume de baie şi geluri de duş, cât şi la vopselele de păr, de obicei chimice, destinate schimbării culorii sau camuflării părului alb. Vopselele aşa-numite permanente conţin în principal substanţe precum parafenilendiamina (PPD), amoniacul sau peroxidul de hidrogen. Aceşti compuşi deschid structura capilară pentru a permite pigmenţilor să pătrundă în profunzime, ceea ce poate fragiliza părul şi declanşa alergii de contact severe — roşeaţă, mâncărimi, edeme, chiar şi reacţii grave cu dificultăţi respiratorii.

După cum explică Bundesinstitut für Risikobewertung, echivalentul german al Agence nationale de sécurité sanitaire de l'alimentation, de l'environnement et du travail (Anses), PPD ar fi unul dintre principalii factori declanşatori ai acestui tip de alergii, care pot apărea după ani de utilizare regulată. Această constatare este confirmată de Deutsche Allergie- und Asthmabund (Asociaţia Germană pentru Alergii şi Astm). Nuanţele închise sau roşcate sunt obţinute în principal prin sisteme mai complexe de coloranţi oxidativi, care necesită concentraţii mai mari de precursori reactivi ai PPD. Aceşti compuşi chimici sunt asociaţi cu un potenţial alergenic sau iritant mai ridicat decât combinaţiile de culori semnificativ mai deschise şi mai puţin agresive.

De aceea polimerii cationici joacă un rol special în vopsirea chimică: datorită sarcinii lor pozitive, aceştia pregătesc terenul pentru o mai bună aderenţă a moleculelor colorante la solzii capilari denşi (cuticula) şi încărcaţi negativ. Astfel, se îmbunătăţesc aranjarea părului şi rezistenţa culorii aplicate.

În plus, agentul gelifiant creează un fel de strat impermeabil pe scalp, care fixează mai puternic substanţele potenţial alergenice şi le menţine mai mult timp. Mai mult, aceste substanţe pot pătrunde în organism datorită altor aditivi cu acţiune sistemică, precum polietilen glicolul. Simptomele alergice recurente în contextul unei intoleranţe la histamină pot fi, de asemenea, legate direct de vopsirea regulată a părului.

Redescoperirea tratamentelor naturale

Alegerea produselor de întreţinere naturale este, aşadar, benefică nu numai pentru mediu, ci şi pentru piele şi păr. La cumpărături, merită să evitaţi substanţele sintetice precum siliconii şi sulfaţii.

Loţiunile de curăţare reprezintă o alternativă verificată: pot fi folosite şi pentru spălarea părului, abia fac spumă, nu conţin surfactanţi chimici şi folosesc în schimb surfactanţi uşori, derivaţi din nucă de cocos. Săpunurile solide pentru păr sunt, de asemenea, ecologice, conţin uleiuri vegetale şi conferă strălucire, în timp ce produsele de îngrijire cu ulei de cocos sau de argan hidratează în profunzime, deşi sunt mai puţin potrivite pentru părul vopsit.

Ingredientele active naturale, precum aloe vera, calmează scalpul, nu doar după expunerea la soare. Un exfoliant cu zahăr şi ulei de măsline îndepărtează delicat celulele moarte. Mierea înmoaie şi întăreşte elasticitatea părului. Măştile cu ulei de cocos conferă supleţe, clătirile cu apă cu lămâie conferă strălucire, iar şampoanele uscate de casă pe bază de amidon de porumb sau pudră de cacao menţin părul proaspăt fără a-l deteriora.

Există şi alte remedii casnice clasice: băile cu ovăz, înlocuitori ai aditivilor chimici pentru baie, calmează pielea, iar o cantitate mică de pastă de dinţi folosită ocazional ca alternativă la anumite creme potenţial agresive poate usca un coş în mod ţintit.

Chiar şi pentru vopsirea părului există alternative vegetale. Produsele pe bază de henna, cu indigo sau coji de nucă, învelesc părul într-un strat protector şi îi păstrează structura. Cafeaua, ceaiul negru sau muşeţelul conferă nuanţe delicate. Mascarea părului alb este, de asemenea, posibilă. Rezultatele cromatice obţinute rămân totuşi departe de cele ale vopselelor chimice — şi poate că acest lucru nu este indispensabil.

Părul încărunţit, semn de stare bună

Cercetarea oferă, de asemenea, o perspectivă surprinzătoare asupra părului de culoare gri. În timp ce acesta este perceput mai ales ca un semn al îmbătrânirii, cercetătorii japonezi au demonstrat că ar putea fi benefic pentru sănătate. Aceştia au studiat celulele stem producătoare de pigmenţi — celulele stem melanocitare — la şoareci, care determină dacă părul îşi păstrează culoarea sau devine gri.

Atunci când ADN-ul era deteriorat de razele X şi de agenţii chimioterapeutici, celulele reacţionau oprindu-şi diviziunea. Acest mecanism previne formarea de celule mutante susceptibile de a provoca ulterior cancer de piele. Deoarece celulele producătoare de pigmenţi încetau să se dividă, părul animalelor de laborator devenea gri. Atunci când melanocitele continuau să se dividă şi să prolifereze, părul îşi păstra culoarea, dar animalele prezentau un risc mai ridicat de melanom.

Profesoara Emi Nishimura şi echipa sa au ajuns astfel la concluzia că încărunţirea părului constituie un mecanism natural de protecţie împotriva cancerului. Acest lucru nu înseamnă însă că părul încărunţit protejează împotriva cancerului sau indică neapărat o reacţie protectoare a organismului. Alte cauze pot duce, de asemenea, la încărunţirea părului, în special o carenţă de vitamina B12, afecţiuni tiroidiene sau stres emoţional.

De ce părul roşcat nu dispare

Părul roşcat este, de asemenea, asociat cu cancerul şi constituie, din punct de vedere istoric, un factor de risc. Această culoare rezultă dintr-o mutaţie genetică care influenţează producţia de feomelanină, un pigment portocaliu-roşcat relativ rar. Rezultă că persoanele roşcate sunt adesea mai sensibile la razele UV şi prezintă, statistic, un risc mai ridicat de cancer de piele.

Oameni de ştiinţă conduşi de doctorul Ismael Galván, de la Museo Nacional de Ciencias Naturales din Madrid, Spania, au demonstrat la rândul lor că feomelanina poate reduce simultan stresul oxidativ. Astfel, leziunile celulare sunt diminuate — un posibil avantaj evolutiv care ar explica persistenţa părului roşcat în ciuda unui risc crescut de melanom.

Toate aceste cercetări scot în evidenţă în primul rând două lucruri: cu îngrijirea potrivită şi utilizarea raţională a vopselelor, nu numai părul rămâne sănătos. Şi indiferent dacă părul este deschis, închis, roşcat sau gri, fiecare culoare are farmecul ei. Cei care doresc totuşi să-şi schimbe nuanţa sau produsele de întrţinere nu trebuie neapărat să recurgă la un cocktail chimic puternic. Remediile casnice sau produsele mai naturale, precum vopselele vegetale, pot, de asemenea, face mici minuni.

Sursa: Epoch Times