Canada îl sfidează pe Putin: Polul Nord este al nostru

Canada pretinde suveranitatea asupra Polului Nord cu un gest de sfidare la care Rusia se pregăteşte să răspundă. O dispută internaţională cu rezultate imprevizibile dar în care se joacă resursele naturale cele mai neexplorate ale planetei.

Premierul de la Ottawa, Stephen Harper, a dat instrucţiuni guvernului să prezinte, în această dimineaţă, la Comisia ONU privind limitele platoului continental, cererea de a extinde frontierele de nord ale Canadei pentru a include Polul Nord. Este vorba despre o "cerere preliminară", depusă la sediul ONU, după care Ottawa va prezenta alta "mai detaliată" care va include cartografieri subacvatice, relatează La Stampa.

Există cinci ţări riverane Arcticii cu teritoriile lor - Canada, Rusia, Norvegia, Danemarca prin Groenlanda şi Statele Unite prin Alaska - şi pe baza Convenţiei ONU privind dreptul mării, fiecare dintre acestea poate pretinde să controleze 370 de km de căi navigabile în largul coastelor sale, dar teza înaintată de Ottawa este că platoul continental din America de Nord se întinde suficient pentru a include Polul Nord fapt care îi permite să revendice suveranitatea.

Este o decizie care are ca scop să dea Canadei cea mai importantă felie din drepturile pe fundul mării de la Polul Nord, unde, potrivit estimărilor ştiinţifice, ar fi cel puţin un sfert din rezervele energetice mondiale nedescoperite, începând cu gaz natural şi petrol, devenite accesibile datorită topiri gheţii cauzată de schimbările climatice. Dar un purtător de cuvânt al ambasadei ruse din Ottawa s-a grăbit să răspundă că "în câteva zile va veni un comentariu de la guvernul nostru". Cu alte cuvinte, Kremlinul se pregăteşte să reafirme drepturile de suveranitate asupra Polului Nord consolidate în 2007, cu misiunea "Arktika 2007", în care un submarin robot a plantat un steag rusesc pe fundul mării.

Teza Kremlinului este că platforma continentală siberiană permite Eurasiei să revendice geografic Polul Nord. Danemarca a avut pretenţii similare, dar mişcările militare ale guvernelor respective sugerează că acest conflict se conturează a fi un duel între Canada şi Rusia.

Primul-ministru Harper a creat o nouă bază în Resolute Bay şi a ordonat Patrulei Arctice ("Arctic Patrol"), formată din opt unităţi, să patruleze permanent Arctica, făcând escală în portul Nanisivik, în timp ce preşedintele rus, Vladimir Putin, vorbind marţi la Universitatea din Moscova, a definit Arctica drept o "zonă de importanţă strategică naţională", pentru că "din apele Mării Barens o rachetă americană ar putea ajunge la Moscova în 15-16 minute". "În afară de motivele militare sunt, de asemenea, cele economice - a adăugat Putin - pentru că Arctica dispune de resurse naturale importante, inclusiv petrol şi gaze" şi, prin urmare, cei care le pot exploata vor câştiga supremaţia energetică în secolul XXI.

În duelul Ottawa-Moscova poziţia Washingtonului din punct de vedere legal nu există, deoarece Statele Unite nu au ratificat Convenţia ONU privind dreptul mării, dar decizia Casei Albe de a trimite unităţi ale Pazei de Coastă de a crea noi cartografieri submarine - cu o echipă de la Universitatea New Hampshire - sugerează dorinţa administraţiei Obama de a intra în joc, probabil în sprijinul aliatului canadian, care este legat de obiectivul de a obţine independenţa energetică a Americii de Nord în 2020-2025.

Scenariul unui conflict la ONU, între Harper şi Putin, pentru suveranitatea asupra Polului Nord, aduce aprecieri în Ottawa. "Avem tot dreptul de a revendica controlul", declară pentru Globe and Mail, Rob Huebert, director al Centrului pentru Studii Militare şi Strategice de la Universitatea din Calgary, prevăzând "o negociere dificilă între Canada, Rusia şi Danemarca" pentru a ajunge la o împărţire a drepturilor de explorare.