Canada atinge subiecte sensibile - Recoltarea forţată de organe practicată de Partidul Comunist Chinez

Canada şi-a exprimat recent îngrijorarea, în cadrul celei de-a 25-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite, cu privire la rapoartele potrivit cărora regimul chinez este angajat în recoltarea forţată de organe de la prizonierii de conştiinţă.

Declaraţiile Canadei în cadrul ONU sunt de cele mai multe ori demne de remarcat pentru specificitatea şi fermitatea lor, o tendinţă care a continuat şi în cursul săptămânii trecute. Comentariile Canadei au fost singurele care să solicite un răspuns de la anumite ţări, în contextul în care cele mai multe dintre acestea vorbesc în termeni generali despre chestiune, în timp ce altele care au ele însele probleme în domeniu încearcă să evite astfel de discuţii.

Consilierul Canadei în domeniul drepturilor omului de la ONU, Anne-Tamara Lorre, a atras atenţia asupra problemei în cadrul dialogului interactiv cu privire la libertatea de religie, de la sediul ONU din Geneva.

"Canada rămâne profund preocupată de situaţia comunităţilor religioase persecutate în diferite părţi ale lumii în care, fie din cauza restricţiilor guvernamentale sau ostilităţii sociale extreme, persoanele fizice sunt vizate din cauza credinţei lor. Acestea includ Baha'i, budişti, creştini, evrei, sufiţii, şi a alţi musulmani, precum şi alţii", a declarat Lorre.

Una din problemele cele mai sensibile pentru Partidul Comunist Chinez a fost pe masa discuţiilor. Lorre a atras atenţia asupra rapoartelor de recoltare de organe din China, o chestiune extreme de gravă de care este acuzată China.

"Rămânem preocupaţi de faptul că practicanţii Falun Gong şi alţi credincioşi religioşi din China se confruntă cu persecuţie, iar rapoartele potrivit cărora au loc transplanturi de organe fără consimţământul liber şi informat al donatorului sunt îngrijorătoare", a subliniat aceasta.

Regimul chinez a respins categoric comentariile lui Lorre.

Dovezi solide care atestă acuzaţiile potrivit cărora regimul chinez a organizat recoltarea de organe de la prizonieri politici au apărut încă din 2006, când procurorul David Kilgour, fost secretar al Canadei pentru Asia Pacific, a efectuat o anchetă independentă, împreună cu un avocat de drepturile omului David Matas. Rezultatele anchetei lor, publicate în Raportul Kilgour-Matas şi apoi republicate în cartea Recoltare Sângeroasă, nominalizată la premierul Nobel pentru Pace, au stabilit că autorităţile chineze sunt responsabile pentru circa 47.000 de cazuri de recoltare forţată anual.

Dovezile au continuat să apară de atunci, iar faimosul reporter de investigaţie Ethan Gutmann a descoperit că recoltarea de organe de la minorităţile religioase executate pare să fi început din Xinjiang, o provincie din China, casă a uigurilor musulmani. Cartea lui Gutmann privind recoltarea de organe din China "Măcelul: Uciderea în masă, Recoltarea de organe şi Soluţia secretă a Chinei la problema disidenţilor" va apărea în luna august.

Oficialul din domeniul sănătăţii responsabil pentru transplanturile de organe, Huang Jiefu, a promis în 2013 să elimine treptat această practică. După ce a părăsit ministerul pentru a conduce Comitetul de Transplant şi Donare de organe din China, organizaţia de transplant de top a ţării, Huang şi-a schimbat poziţia şi a precizat că actualul sistem de aprovizionare cu organe de la prizonieri ar trebui să fie extins, mai degrabă decât retras.

În decembrie anul trecut Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care cere Chinei „încetarea imediată a recoltării forţate de organe de la prizonieri de conştiinţă”, precum şi o anchetă completă şi pedepsirea celor responsabili de astfel de practici inumane. Rezoluţia reflectă „profunda îngrijorare faţă de rapoartele persistente şi credibile de recoltare sistematică fără consimţământ, condusă de stat, a organelor prizonierilor de conştiinţă din Republica Populară Chineză inclusiv de la un număr mare de practicanţi Falun Gong, încarceraţi pentru convingerile lor religioase, precum şi de la membrii altor grupuri minoritare etnice şi religioase”.

UE a remarcat că reclamele de la centre de transplant de organe din China promiteau că pot găsi un organ în două până la patru săptămâni. Anchetatorii, inclusiv Matas şi Kilgour, susţin că un astfel de angajament ar necesita o bancă foarte mare de potenţiali donatori care ar putea fi ucişi la cerere. Sute de mii de practicanţi Falun Gong au fost închişi în China, mulţi nemaiîntorcându-se niciodată.

Primele rapoarte privind recoltarea de organe de la aderenţii mişcării spirituale Falun Gong au apărut încă din 2001, când se pare că Partidul Comunist Chinez a găsit o cale de a încasa fonduri masive de pe urma persecuţiei începută în 1999. Potrivit diverselor rapoarte, PCC ar fi iniţiat un program secret de recoltare forţată de organe, pe viu. La primirea în lagăre de muncă, în multe cazuri, deţinuţilor li se fac analize detaliate, după care datele lor medicale ajung într-o bază de date folosită de spitale militare chineze, care le oferă organele pe piaţa neagră de organe din China. Când sunt găsiţi clienţi, prizonierii sunt tăiaţi de vii şi după recoltare sunt aruncaţi în cuptoare de cremare.

Pe de altă parte, China a refuzat să permită o investigaţie independentă a sistemului său de transplant de organe şi a schimbat continuu explicaţia referitoare la sursa transplanturilor de organe. Regimul a trecut de la a nega că foloseşte organe de la prizonierii executaţi, la a recunoaşte cu câţiva ani în urmă că face de fapt acest lucru. Oficialul din domeniul sănătăţii responsabil pentru transplanturile de organe, Huang Jiefu, a promis în 2013 să elimine treptat această practică.

După ce a părăsit ministerul pentru a conduce Comitetul de Transplant şi Donare de organe din China, organizaţia de transplant de top a ţării, Huang şi-a schimbat poziţia şi a precizat că actualul sistem de aprovizionare cu organe de la prizonieri ar trebui să fie extins, mai degrabă decât retras.

Rapoartele privind recoltarea de organe din China au determinat unele ţări, printre care Israel, Taiwan şi Australia să facă schimbări legislative care au vizat cetăţenii care călătoresc în China pentru transplanturi, precum şi formarea profesională a chirurgilor de transplant din China.