Campania lui Monti provoacă o revoluţie politică în Italia
'Con Monti per l'Italia'. În sfârşit premierul demisionar Mario Monti şi-a dezvăluit sloganul sub care va lupta pentru a-şi menţine postul în fruntea guvernului italian. De data aceasta nu ca tehnocrat, ci cu un rol politic deplin, legitimat de urne. El vine astfel să completeze panorama forţelor care se prezintă la alegerile din 24 şi 25 februarie, notează luni ziarul El Pais. Patru blocuri îşi dispută leadershipul politic: la drepta, Poporul Libertăţii al lui Silvio Berlusconi (PdL), care încearcă să-şi salveze viitorul încheind o înţelegere cu Liga Nordului. La centru, trei formaţiuni care îl susţin pe Monti - Uniunea Democratică de Centru (UDC); Viitor şi Libertate pentru Italia (FLI), dreapta socială moderată, şi o listă civică formată din persoane străine până acum de politică. La stânga, o alianţă al cărei unic candidat la prim-ministru este Pier Luigi Bersani, compusă din Partidul Democratic (PD); Sinistra Ecologia Liberta (SEL) şi socialiştii (PSI); şi, în afara schemelor clasice, Il Movimento 5 Stelle a lui Beppe Grillo, care atacă atât partidele tradiţionale, cât şi Europa şi pe Monti, care 'vor să guverneze Italia prin intermediul băncilor'.
Legea electorală italiană impulsionează alianţele între partide pentru că impune praguri greu de atins pentru cei mici, explică statisticianul Nicola Piepoli. În intenţiile de vot reflectate în statistici, PD depăşeşte 30% iar aliaţii săi sunt creditaţi cu aproape 10%. În schimb, formaţiunea lui Berlusconi, PDL nu ajunge nici la 20%. Alături de Ligă ar putea obţine însă 30%. În ce priveşte Mişcarea lui Beppe Grillo este greu să se facă previziuni pentru că formaţiunea nu exista la precedentele alegeri. Dar este creditată cu circa 12%. Acelaşi semn de întrebare există şi în privinţa partidelor care îl susţin pe Monti: UDC ar obţine 6%, iar FLI 2%. La aceste alegeri centrul este însă consolidat de proaspăta lista civică, Con Monti per l'Italia, care reprezintă sectorul patronatului şi cel academic care au impulsionat guvernul tehnocraţilor.
Monti spune că aspiră la 25% din voturi. Poate părea optimist, dar el va obţine o cantitate semnificativă de voturi ce vor da o nouă relevanţă centrului politic. 'Le-am cerut prea multe sacrificii italienilor pentru ca apoi să-i abandonez într-o situaţie polarizată între populiştii care resping UE şi profitorii care preferă să păstreze decât să schimbe', a spus el. Prima parte declaraţiei pare adresată Ligii Nordului, lui Berlusconi şi Mişcării lui Grillo; a doua parte este destinată stângii şi liderilor PD, care propun derogarea mai multor puncte ale reformei muncii aprobată de guvernul tehnocrat.
'Ofensiva politică şi mediatică a lui Monti nu era previzibilă, cel puţin nu la un grad de determinare atât de înalt', a comentat pentru Radio 24, analistul economic Stefano Folli. Criticile premierului nu par să pună în pericol însă şansele electorale ale coaliţiei de stânga care afişează o mare siguranţă de sine şi care a desfăşurat două serii de alegeri primare, la începutul lui decembrie pentru alegerea candidatului la postul de prim-ministru şi la sfârşitul anului pentru a forma listele aspiranţilor la locurile de deputaţi şi senatori. Un proces care a întărit formaţiunea PD şi pe liderul său, Bersani.
Apariţia politică intempestivă a lui Monti pare să submineze în primul rând PDL. Noua coaliţie reprezintă o adevărată alternativă la dreapta ocupată de Berlusconi, remarcă ziarul La Repubblica, care notează că dreapta strânsă în jurul lui Il Cavaliere nu a fost niciodată de talie europeană. Prin urmare campania se dispută între Bersani şi Monti, care probabil vor încheia o înţelegere după vot. 'Berlusconi va rămâne în planul al doilea, obligat să joace un rol secundar, aproape de figuraţie', conchide Massimo Giannini, director adjunct al ziarului.
