Bruxelles-ul demontează clişeele imigraţiei
UE a demonstrat euroscepticilor, într-un raport prezentat luni, că numărul rezidenţilor comunitari care nu lucrează şi profită bunăstarea din alte ţări este redus. Sătulă de plângerile unor ţări membre, în frunte cu Marea Britanie, privind presupusele abuzuri ale liberei circulaţii pe continent, Comisia Europeană a dorit să demonteze aceste clişee, notează marţi ziarul El Pais.
Imaginea şomerului din Europa de Est instalat la Londra şi care beneficiază de servicii medicale publice fără să aducă nimic în schimb şi-a făcut loc în mintea multor europeni ca exemplu nedorit de integrare comunitară. Totuşi datele nu sprijină acest clişeu. Comisia Europeană a demonstrat cu cifre şi argumente că numărul cetăţenilor comunitari inactivi de vârstă majoră care rezidă în altă ţară membră reprezintă doar 1% din întreaga populaţie a UE: circa 5 milioane de persoane, dintre care 13% sunt studenţi.
Liderii instituţiilor comunitare sunt îngrijoraţi de discursul antiimigraţie al multor guvernanţi alimentat de actuala criză. Tentaţia de a da vina pe străini pentru problemele statului bunăstării se îndreaptă acum nu doar împotriva imigranţilor din terţe ţări, ci şi împotriva comunitarilor, mai ales a românilor şi a bulgarilor. Preşedintele CE, Herman Van Rompuy, a sintetizat aceste temeri recunoscând că alegerile europene din mai anul viitor vor fi 'extrem de dificile' din cauza riscului ca partidele eurofobe să capitalizeze nemulţumirea populaţiei. Prin urmare Comisia a decis să facă lumină privind această dezbatere atât de propice demagogiei.
Raportul UE demonstrează cu date din diferite surse oficiale că ponderea populaţiei inactive care îngrijorează atât de mult Marea Britanie, Germania, Olanda sau Austria, este mai mult decât redusă. Paradoxal, ţările cu cel mai mare procent de străini comunitari fără un loc de muncă (Luxemburg cu 14% şi Cipru cu 4%) aproape că nu şi-au făcut auzite glasurile în această dezbatere. Raportul nu discriminează în funcţie de naţionalităţi şi probabil că românii şi bulgarii nu formează grosul colectivului, care reuneşte şomeri, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi etc.
'Studiul artă clar că majoritatea cetăţenilor europeni care se mişcă dintr-o ţară în alta o fac pentru a-şi găsi de lucru', notează comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, László Andor, într-un comunicat. El a precizat că raportul a fost publicat pentru 'a discuta faptele şi nu pentru a arăta prejudecăţile', lucru pe care îl va menţiona marţi în cadrul reuniunii miniştrilor locurilor de muncă ai UE de la Luxemburg.
Raportul este totuşi de acord că afluxul de cetăţeni dintr-o ţară spre alte ţări a crescut. În toată UE ponderea altor cetăţeni comunitari s-a dublat în ultimul deceniu, atingând 2,6% din populaţie, un nivel încă modest. Documentul constată şi că state cu indici înalţi de ocupare a forţei de muncă, precum Austria şi Marea Britanie, au înregistrat 'fluxuri mai mari de imigranţi, comparativ cu alte ţări cu indici mai mici'.
De aici încolo încep paradoxurile. În Marea Britanie, doar 1% din comunitarii inactivi percep ajutoare de la stat, faţă de 4% din cei naţionali. În Olanda procentul este egal. Iar jumătate dintre cei inactivi rezidă de peste 10 ani în ţară, fapt ce demontează mitul noilor veniţi impulsionaţi de criză. Cifrele arată astfel că dezbaterea este mai mult ideologică decât bazată pe realitate. Guvernul britanic abordează problema şi din perspectiva avântului electoral luat de partidul ultranaţionalist UKIP, care a făcut din ura faţă de străini principalul său port-drapel.
Dincolo de şomaj, restul indicatorilor arată o pondere net inferioară a cetăţenilor comunitari. Cheltuielile încadrate la capitolul prestaţii necontributive (suplimente de pensie, alocaţii de şomaj şi alte rente minime) reprezintă doar 5% în majoritatea statelor (în altele sunt mai mici de 1%). Sistemul medical este un alt acquis pe care unii comunitari îl văd ameninţat prin esenţa însăşi a proiectului european: libera circulaţie între frontiere. Datele pe care le prezintă Comisia arată că doar 0,2% din cheltuieli sunt alocate pentru sănătate.
Având în vedere lipsa de informaţii în multe domenii, studiul este lipsit de precizie în unele aspecte, dar este prima tentativă serioasă de a aborda această dezbatere cu cifrele în faţă. Comisarul Andor admite că pot exista probleme concrete în unele regiuni sau provincii şi încurajează statele membre să detensioneze presiunile făcând apel la fondurile europene prevăzute în acest sens.
