Barack Obama, un preşedinte pragmatic, care încearcă să se autodepăşească (EFE)

Este un bun orator şi a ajuns să fie supranumit 'Kennedy de culoare', admiră simţul datoriei al lui Abraham Lincoln, iar reforma sa din domeniul medical se poate compara cu succesele lui Franklin Roosevelt, dar Barack Obama este înainte de toate un pragmatic care trebuie să se depăşească pe el însuşi în cel de-al doilea mandat la preşedinţia SUA, scrie agenţia de presă spaniolă EFE, într-un comentariu publicat luni.

În anul 2009, după o campanie electorală intens urmărită în întreaga lume, Obama a devenit primul preşedinte de culoare din istoria SUA şi a trezit în americani o speranţă comparabilă cu cea născută atunci când John F. Kennedy s-a angajat în anii '60 să trimită oameni pe Lună.

Dar nu Kennedy a fost sursa de inspiraţie pentru primul mandat al lui Obama, în care i-a dezamăgit pe mulţi din cauza puţinelor succese substanţiale, ci Abraham Lincoln, cel care a abolit sclavia.

Nici Lincoln şi nici Obama nu au ocupat alte funcţii executive înainte de a fi aleşi pentru a ocupa scaunul prezidenţial şi ambii au ajuns pe treapta cea mai înaltă atunci când ţara lor trecea printr-o criză profundă. 'Una dintre lecţiile lui Lincoln este că pentru urmărirea idealurilor cele mai înalte şi a unei cauze profund morale trebuie să te implici şi să-ţi dai interesul. Iar acest lucru presupune negocieri şi compromisuri', afirma Obama într-un interviu acordat în luna decembrie revistei Time.

Dacă Lincoln este unul din îndrumătorii săi spirituali, Obama se poate compara cu Roosevelt prin faptul că a pus bazele reformei sanitare în anul 2010. Roosevelt a introdus un sistem de securitate socială în anii '30 şi de atunci toţi preşedinţii democraţi care au încercat să ducă la bun sfârşit reforma sanitară au eşuat, printre ei numărându-se Harry Truman, John F. Kennedy, Lyndon Johnson şi Bill Clinton. Acesta din urmă a avut şi avantajul de a fi guvernat în cea mai prelungită perioadă de creştere economică din istoria ţării, Obama preluând o parte din reţetele sale în timpul crizei economice cărei a a trebuit să-i facă faţă.

După o perioadă de relaţii reci, Obama şi Clinton au ajuns la o reconciliere, dar ei sunt foarte diferiţi: fostul preşedinte are o carismă inegalabilă, simţ al umorului şi o capacitate de a comunica uşor cu cetăţeanul de condiţie medie, în timp ce actualul preşedinte este perceput de mulţi ca fiind misterios şi 'puţin sociabil'.

Pe chipul aproape întotdeauna imperturbabil al lui Obama s-au văzut de foarte puţine ori lacrimi în public - de emoţie, la ultimul miting de campanie în statul Iowa pe 5 noiembrie, şi de tristeţe, o lună mai târziu, pe 14 decembrie, după atacul de la o şcoală din Newtown, unde au murit 20 de copii şi 6 adulţi.

Obama 'a fost o voce a raţiunii şi a calmului într-un moment al politicii americane în care astfel de voci se aud tot mai rar', explică Robert Reich, care a deţinut portofoliul Muncii în guvernul lui Clinton. Acest temperament al lui Obama 'este cel necesar' în conjunctura actuală marcată de disputele între republicani şi democraţi cu privire la legile înaintate Congresului, mai spune Reich.

În plus, actualul preşedinte mai este dominat de un pragmatism politic ce face din el mai degrabă 'cel care rezolvă problemele' decât un ideolog devotat cauzelor pe care elementele cele mai progresiste ale partidului său le susţin. Având în faţă provocări importante, precum înăsprirea controlului asupra armelor, continuarea revigorării economiei, retragerea de anul viitor din Afganistan şi reforma migraţiei, Obama speră la un al doilea mandat în care să fie lipsit de polemicile cărora au trebuit să le facă faţă predecesorii săi.

Reales în anul 1972, Richard Nixon a fost nevoit să demisioneze în faţa ameninţării cu un proces politic din cauza scandalului Watergate, în timp ce Ronald Reagan s-a confruntat cu serioase probleme în al doilea mandat după vânzarea de arme către Iran pentru a finanţa gherila anti-sandinistă din Nicaragua. Bill Clinton s-a luptat în al doilea mandat cu scandalul generat de aventura sa cu Monica Lewinsky şi a părăsit Casa Albă cu o popularitate la pământ ca urmare a modului în care a gestionat războiul din Irak şi uraganul Katrina în New Orleans.

Cum s-a spus de multe ori în ultimii ani, el este 'omul subţire cu nume straniu' care a fost ales preşedinte şi care acum trebuie să-l depăşească nu pe Bush, predecesorul său, ci pe cel care a fost Barack Obama în ultimii patru ani.