Autoritatea Electorală Permanentă a lansat o campanie prin care încurajează tinerii să voteze
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a lansat, joi, o campanie prin care doreşte să promoveze prezenţa la vot în rândul tinerilor, la alegerile parlamentare din 9 decembrie. Sloganul principal al acestei iniţiative este “Dă un refresh la fază gen votează”. Oamenii implicaţi în această campanie, atât actori, cât şi alte figuri publice autohtone au fost selectate cu atenţie de către AEP, astfel încât să nu aibă vreo apartenenţă politică. Printre aceste persoane se numără şi actorul Ovidiu Niculescu, creatorul sloganului şi clipului campaniei, cu care un reporter Epoch Times a stat de vorbă şi care ne-a explicat, într-un scurt interviu, care este miza acestei campanii.
R: Ce v-a determinat şi cum aţi ajuns să vă implicaţi în acest proiect?
Ovidiu Niculescu: Da, eu am fost implicat în acest proiect pentru că lumea ştie că eu mai scriu, că am scris scenarii pe la diferite televiziuni de-a lungul timpului şi Autoritatea Electorală Română mi-a propus să fac această campanie, iar eu pur si simplu nu prea am treabă cu politica, dar mi se pare foarte bună iniţiativa, faptul că vine cineva să facă o campanie care susţine participarea tineretului la vot. Am făcut campania într-un stil mai apropriat de ei. Cât de bine a ieşit asta ei vor spune. Sloganul pe care l-am creat “Dă un refresh la fază gen votează”mi se pare aproape de ei. Toţi tinerii vorbesc astfel între ei, când zic viaţă, zic fază. Aşa vorbesc tinerii între ei, de exemplu spun “Cum a fost faza? A fost naşpa sau a fost mişto” sau folosesc “gen aia a fost mişto” şi “refresh-ul” se referă la desktop-ul acela, atunci când nu mai merge tinerii spun “hai măi, dă un refresh”. Deci la modul serios, adică sunt nişte cuvinte, ne place nu ne place, au intrat în limbajul nostru de zi cu zi. Şi nu numai ei se exprimă aşa. Toată lumea ştie acum, de la vârsta de 8 ani şi chiar mai mici de 8 ani până la oamenii la senectute ce înseamnă “lol” sau ce înseamnă “smiley”. Toată lumea ştie aşa că de ce să ne ferim de lucrurile astea? Astfel, am vrut să mă implic într-un fel, pentru că pe mine mă interesează tot ceea ce ne face viaţa mai bună. Nu vreau să schimb mari lucruri, decât fiecare să devină conştient că este bine să nu arunci ţigara pe jos, lucruri care par minore. Aşa se face viaţa mai bună şi atunci de ce nu?
Vreţi să spuneţi că această campanie îşi propune să dezvolte şi să încurajeze, printre altele, şi simţul civic al tinerilor?
Nu, asta există peste tot în străinătate. Toate statele fac lucrul acesta, pentru că problema asta cu tineretul există peste tot în lume, nu este numai la noi. Tineretul nu prea este interesat de peisajul politic.
Şi care credeţi că este motivul pentru care tinerii sunt dezinteresaţi de peisajul politic?
Pentru că uşor, uşor lucrurile se schimbă. Se schimbă generaţiile, mentalităţile, se schimbă totul în jurul nostru. De exemplu, acum 15 ani nu aveam mobile şi acum deja copilul de 3 ani când pune mâna pe ziar face deja cu mâinile ca la ipad ca să facă mai mare poza. Ce să ne mai ascundem după deget, astea sunt vremurile pe care le trăim. Într-un fel, în cercurile mele de prieteni şi nu numai, există letargia asta şi lipsa de iniţiativă pe care o are tot tineretul. Doar să stăm să ne plângem, să spunem ce bine este în altă parte şi numai la noi este rău. Păi la noi este rău pentru că nu avem niciun fel de atitudine şi stăm şi ne văităm şi ne dăm intelectuali, cei care suntem mai pe la 40 de ani, iar cei tineri pur si simplu săracii nu sunt interesaţi că nu au de ce. Indiferent ce natură are mesajul, este clar că trebuie să votezi, este la mintea cocoşului pentru oricine. Cei tineri trebuie să devină foarte conştienţi şi noi toţi, de altfel, care suntem la fel de tineri în spirit, ca la 18 ani. Să fie conştienţi că pot face ceva, pot să facă deja un pas în faţă şi votul lor poate să conteze enorm pentru viaţă lor. Nu mă interesează culoarea politică, fie că este roşu, galben, verde, bleumarin, că e în picăţele, că e în dungi. Important este să votezi dacă vrei să schimbi ceva la viaţa ta. Asta este singura modalitate prin care tu, ca persoană fizică, pot face acest lucru. Ah, că nu-ţi place cum arată politica, asta este. Ce să facem? Au fost vremuri bune, au fost şi vremuri rele de-a lungul istorie.
Ce mesaj transmiteţi tinerilor şi românilor care se simt dezamăgiţi de clasa politică?
Aici este marea problemă, dar mesajul este că indiferenţa nu este soluţie. Eu nu spun că unul este mai bun, iar altul este mai rău. Habar n-am. Asta este o decizie personală, dar o decizie trebuie să ai. Măcar dacă îl alegi pe unul şi nu face ce spune, şti pe cine să înjuri, cum îl înjuram toţi pe Ceauşescu. Aşa, dacă nu ai nicio implicare nici nu şti pe cine să înjuri şi zici “stai aşa că nu pot să-l înjur pe ăla, pe care nici măcar nu l-am votat, pentru că mie îmi merge tot prost în viaţă”. Pe când aşa dacă n-ai încredere în cineva şi îi acorzi votul, poate se schimbă, poate face lucruri bune sau poate face lucruri nasoale şi atunci ai la ce să te raportezi, pe când aşa, te raportezi doar la frustrările tale, dacă nu votezi.
Există letargia asta şi lipsa de iniţiativă pe care o are tot tineretul. Doar să stăm să ne plângem, să spunem ce bine este în altă parte şi numai la noi este rău. Păi la noi este rău pentru că nu avem niciun fel de atitudine
Credeţi că există vot pozitiv în România, în sensul în care o persoană care votează cu un anume candidat îl alege deoarece crede în el sau îl alege ca să nu iasă contracandidatul acestuia?
Nu ştiu. Eu nu m-am băgat să fac scenariul la clipul acesta neapărat deoarece cred sau nu cred în ceea ce înseamnă politica, ci pur si simplu eu cred în liberul arbitru. Dacă ai şansa să alegi, atunci alege. Dacă ăsta este momentul şi tu ai de ales între o roşie stricată şi o banană şi mai stricată, bun, nu ştiu, alege ce are mai puţini viermi. Habar n-am ce poţi să alegi. Dar nu cred că este cazul acesta. Cred că dacă oamenii s-ar uita atent şi ar fi mai implicaţi politic, ar găsi oameni, habar n-am din ce partid, care merită încrederea lor. De exemplu, se declanşează o serie de mişcări în care tineretul iese, merge cu bicicletele. Aşa ştiu să se organizeze foarte bine. Fac flashmob-uri (termen provenit din limba engleză flash mob, unde flash—flash, clipă; mob mulţime, este o adunare foarte scurtă într-un loc public, participanţii efectuând o anumită acţiune neobişnuită pentru o durată scurtă de timp, de obicei câteva minute, după care grupul se răspândeşte – n.r.), fac întâlniri de toate felurile. De ce nu s-ar organiza şi în a decide ceva, cum ar fi să spună “uite, noi credem în nenea acela sau în tanti aceea, noi credem în chestia asta sau credem în cu totul si cu totul altceva”. Important este că trebuie să aibă o atitudine, să aibă un vot care să-i reprezinte şi care să-i facă să fie implicaţi în viaţa de zi cu zi, pentru că altfel nu rezolvi nimic dacă nu eşti implicat în viaţa de zi cu zi. Eşti doar statistică şi nu cred că e bine pentru niciun tânăr să creadă că este doar statistică şi nu contează. Fă ceva! Ai fost dezamăgit vreodată sau deocamdată n-ai fost dezamăgit. Mă refer la tinerii care încă n-au votat, care încă n-au fost dezamăgiţi, încă nu ştiu despre ce este vorba. Eh, este vorba despre faptul că trebuie să te implici, pentru că altfel n-ai cum. Şi asta s-a întâmplat în toate ţările. Englezul de rând s-a implicat, tânăr sau bătrân, francezul şi neamţul la fel. La noi indiferenţa şi letargia asta decizională ne aduce unde ne aduce. Deci, tu trebuie să faci, tu trebuie să te urneşti, tu trebuie să te ridici.Viaţa este o sumă de “tu” şi de “acum”, nu “ieri” şi nu “poate mâine”.
Ce proiecte de actorie aveţi în prezent şi pe viitor?
Joc acum la Teatrul Foarte Mic, în piesa “O viaţă în teatru” de David Mamet, în regia mea şi cu un coleg foarte bun din generaţia mai tânără, George Constantinescu. Este o comedie de care mă bucur că are mare succes la tineret, pentru că arată influenţa societăţii în care trăim asupra vieţii actorilor, artiştilor în general. Sacrificiile personale pe care le fac aceştia pentru a smulge zâmbete oamenilor care vin să-i vadă şi tot aşa. Este o comedie foarte savuroasă. În altă ordine de idei, am declanşat o mişcare, o trupă manifest care se cheamă “Fozy”, o trupă care este împotriva României de scandal şi pentru România de valoare. Este o trupă care este împotriva versurilor şi mesajelor puerile din industria muzicală românească, de genul “Arunc cu mânuţele în aer” sau “Lasă-mă papa la mare”. Este o trupă manifest în care nu ne dorim să apărem cu faţa, doar facem piese şi încercăm să o lansăm. Sperăm să prindem ceva la radio. Vrem să facem piese din genuri diferite. Acum am scos una şi am pus-o pe Facebook care are influenţe dance, dar o să scoatem şi piese cu influenţe indie, de tango, de muzică clasică, de toate genurile, numai versurile să fie de valoare, într-adevăr emoţionale, versuri care să-i reprezinte pe toţi cei care stau acolo acasă cu sufletul zgribulit şi s-au săturat de înjurături, de hip hop, care spun lucrurilor pe nume, dar care sunt doar constatări, nu sunt soluţii. Marile piese care au schimbat lumea şi tineretul au fost cele care au dat soluţii. De exemplu “All you need is love”, a formaţiei Beatles, este o soluţie, nu este o constatare. M-am cam săturat de jargoane. Am uitat de poezia adevărată a muzicii româneşti, am uitat de lucrurile care ne formează, ceea ce pentru mine şi poate şi pentru alţii este foarte dureros şi ne-am gândit să ieşim din umbră, să încercăm să facem ceva şi să-i batem cu propriile arme. Dacă vreţi muzică dance facem şi noi muzică dance, dar cu versuri chiar bune, autentice, emoţionale, care să-ţi pună întrebări. Încercăm să facem o combinaţie între indie, jazz şi dance, un lucru foarte nou în care poţi să recunoşti sonorităţile tuturor acestor genuri muzicale plus mesajul.
Aveţi un mesaj pentru cititorii Epoch Times?
Gândiţi cu inima, nu cu capul. Capul este acolo pentru a ajuta inima să găsească soluţii.
Pentru mai multe informaţii despre campania lansată de Autoritatea Electorală Permanentă daţi click aici.
