Au rămas 19 - Când moartea vine ca o iertare

Ultimii 19 bolnavi de lepră din România se află în continuare la Tichileşti, locul unde îşi duc viaţa de ani sau zeci de ani, şi unde ştiu deja că îşi vor găsi şi moartea. Publicaţia piteşteană Ancheta prezintă în ultimul său număr cazul unuia dintre cei 19, Aurică Tuţă, originar din Curtea de Argeş, bolnav de lepră care a stat internat aici cu totul 37 de ani.

Lepra este o boală infecţioasă care se manifestă la nivelul pielii, al mucoaselor şi al nervilor. Cunoscută în special pentru ravagiile pe care le făcea în trecut, în urmă cu câteva sute de ani, lepra a fost supranumită boala mizeriei şi a fost considerată în timpurile moderne o boală aproape eradicată. Actualmente, medicii explică faptul că lepra este o boală contagioasă şi infecţioasă, transmisă de bacilul Hansen. Teoretic, oricine o poate lua, însă există nişte condiţii în care aceasta se transmite, susţine managerul singurei leprozerii rămase în România, doctorul Răzvan Vasiliu, citat de Ancheta. Toţi cei 19 bolnavi care mai sunt în viaţă la spitalul Tichileşti, ultimii 19 din România, au avut cazuri de lepră în familie - spune managerul unităţii.

Redactorii Ancheta au stat de vorbă cu singurul bolnav de lepră din Argeş. Aurică Tuţă are 68 de ani şi este tatăl a şase copii, are o familie pe care o vizitează de două ori pe an. În schimb, familia poate veni ori de câte ori simte nevoia în vizită. La Tichileşti trăiesc ca fraţii - susţine Aurică Tuţă: „Aici e linişte, câteodată atâta linişte că îţi ţiuie urechile. Şi mă apucă şi dorul de casă, al naibii dor. Ne-am obişnuit că stăm de-o viaţă aici, unii de 30 de ani, alţii de 40, alţii aici s-au născut în colonia asta şi poate aici vor muri. Ne avem ca fraţii, suntem noi, medicii şi Dumnezeu“, povesteşte argeşeanul. Înainte de revoluţie a stat aici 12 ani, iar după evenimentele din ’89 nu a mai plecat deloc, decât cu bilet de voie, câteva zile, în vizită, la Curtea de Argeş. Este tare mândru de familia sa de acasă, dar din păcate nemiloasa boală îi desparte... Cândva a avut răni pe mâini, acum nu le mai are deloc, pentru că beneficiază de tratament făcut după o schemă specifică: „Conform schemelor noastre, tratamentul se face cu sulfonă şi antibiotic, este un tratament pe care noi îl numim polichimioterapie. În cazul dânsului a funcţionat perfect“, povesteşte singurul specialist în domeniu, managerul spitalului Tichileşti, Răzvan Vasiliu.

Medicul Răzvan Vasiliu lucrează la Tichileşti de mai bine de 20 de ani şi cunoaşte poveştile tuturor pacienţilor. Când a venit prima dată la Tichileşti erau 61 de bolnavi, între timp au murit şi au rămas numai 19. „Lepra se manifestă diferit, la fiecare pacient în parte, această maladie rămâne încă o mare necunoscută a medicinei actuale”, spune Răzvan Vasiliu. La Tichileşti, leproşii, deşi marginalizaţi, au parte de linişte, de rugăciuni şi de propriile lor chilii.

Viaţa de lepros nu este una uşoară, pentru că aflând ce ai, cei din jur te judecă, te condamnă, iar mai apoi te pun la zid, pentru totdeauna. Asta spune şi argeşeanul care, indiferent cât de dor i-ar fi de casă, nu se poate obişnui cu viaţa în afara spitalului din Tulcea: „Nu eu am ales să fiu bolnav de lepră, nu eu am ales să am viaţa asta... Dar îmi accept destinul, am învăţat să o fac aici, alături de ceilalţi fraţi ai mei şi alături de colectivul medical. Indiferent cât de mult mi-aş dori să mă duc acasă, indiferent cât de dor îmi este de familia mea, eu nu aş mai putea să trăiesc în afara coloniei de aici. Oamenii sunt răi, oamenii te judecă, te condamnă, apoi te urăsc, după care uită de tine, de tot. Nu cred că există om să îşi dorească moartea, indiferent ce ai avea, dar vine o vreme când te uiţi la cei din jurul tău şi îţi spui că moartea vine aşa... că o iertare“, a mai spus el, în convorbirea telefonică pe care a purtat-o cu redactorii Ancheta.