Atenţie! Preferinţa în mod exagerat a unor produse poate indica prezenţa unei boli sau afecţiuni

„Nu mai rezist deloc, dacă nu mănânc chiar acum o ciocolată". Care dintre noi nu a avut măcar o dată un asemenea gând? Nostim, dar ce anume stă la baza ataşamentelor noastre pentru anumite produse alimentare şi de ce sunt ele atât de puternice în cazul unora?

Există o părere comună potrivit căreia ataşamentele alimentare sunt cel mai adesea asociate cu un deficit de substanţe nutritive în organismul nostru. Cu toate acestea, nu toate dependenţele noastre alimentare pot fi explicate din punct de vedere ştiinţific. Şi chiar dacă asemenea preferinţe sunt într-adevăr justificate, cu siguranţă că nu se referă la produsele periculoase (cheat meal), ci doar la cele folositoare.

În ceea ce priveşte produsele dăunătoare, este vorba doar de dorinţa noastră de a mânca carbohidraţi sau grăsimi simple. Această hrană „emoţională” poate să elibereze neurotransmiţătorii unei stări de bine în creier şi să ne crească pofta pentru ele.

Bineînţeles, nu înseamnă că dorinţele noastre alimentare sunt o ficţiune. Există unele preferinţe, care sunt legate de unele problemele de sănătate. Vom vorbi despre câteva dintre ele.

Setea: un nivel sporit de zahăr

O sete excesivă poate fi un simptom al unui nivel ridicat de zahăr în sânge, adică diabet zaharat. O astfel de sete este cel mai adesea însoţită de o urinare frecventă.

Dacă suntem supraponderali şi ne confruntăm cu o sete inexplicabilă, trebuie neapărat să verificăm nivelul zahărului din sânge.

Sarea de masă: insuficienţă suprarenală

O dorinţă exagerată pentru sare în cantităţi mari poate să indice prezenţa bolii Addison, în cazul căreia glandele suprarenale produc puţini hormoni.

Hormonii suprarenali joacă un rol important în organismul uman. Cortizolul ne ajută să reacţionăm la stres, iar aldosteronul ne reglează tensiunea arterială.

Prin urmare, dacă ne confruntăm o dorinţă necontrolabilă pentru consumul de sare şi avem tensiune arterială scăzută, trebuie să consultăm neapărat un medic.

Gheaţa: insuficienţă de fier

Dorinţa de a mânca gheaţă poate fi asociată cu o insuficienţă de fier. Deficitul de fier duce la anemie.

Mestecarea frecventă a gheţii, cel mai probabil, intensifică activitatea muşchilor masticatori şi îmbunătăţeşte fluxul sanguin la nivelul creierului, eliminând oboseala.

Carnea roşie este cea mai optimă sursă de fier. Crustaceele, lintea, spanacul, seminţele de dovleac, caşcavalul şi pâinea din făină de grâu sunt, de asemenea, bogate în fier.

Ciocolata: deficit de magneziu

Toată lumea adoră ciocolata. Cu toate acestea, o poftă excesivă pentru ciocolată poate fi cauzată de lipsa magneziului în organism. Magneziul este implicat în mai multe procese vitale ce se produc în celule.

Legumele cu frunze verzi, nucile, seminţele, peştele, soia şi avocado sunt bogate în acest mineral. Dar ele nu sunt la fel de gustoase ca ciocolata.

Pofta pentru ciocolată poate fi, de asemenea, cauzată de lipsa vitaminelor din grupa B. Zahărul şi cofeina din ciocolată măresc nivelul de dopamină în creier, ceea ce ne face să resimţim un flux de energie.

Produse prăjite: insuficienţă de acizi graşi omega-3

Un apetit sporit pentru produse prăjite poate fi de fapt rezultatul unui deficit de acizi graşi omega-3 în organism. Care este soluţia? Să consumăm surse folositoare de grăsimi, cum ar fi somonul, avocado, nucile şi uleiul de măsline.

Carnea: insuficienţa de fier şi de zinc

O poftă sporită pentru carne poate fi un semn al insuficienţei de fier şi zinc. Zincul joacă un rol important în activitatea sistemului imunitar. Un nivel scăzut de zinc ne face mai vulnerabili la răceli. Zincul este de asemenea important pentru a avea un păr puternic şi o piele sănătoasă. Carnea roşie şi fructele de mare conţin o cantitate importantă de zinc.