Arta conversatiei sau arta unei ideale comunicari
Acesta nu este un manual de reguli rigide pe care sa le indeplinim, ci mai degraba o tema de discutie amicala care sa ne ajute sa intelegem mai bine rolul deosebit pe care il are conversatia pentru fiinta umana, deoarece poate sa defineasca personalitatea omului in diferite imprejurari.
O converstie placuta, amuzanta purtata cu sinceritate, tact si discretie armonizeaza situatiile, spatiul si timpul, relatiile dintre persoanele respective. A-ti alege cuvintele potrivite pentru a-ti exprima ideile, a fi preocupat continuu de a nu rani sau jigni pe cineva inseamna omenie, modestie, noblete sufleteasca.
In primul rand intr-o conversatie ar trebui sa vorbim ca sa comunicam ceva, nu sa ne ascultam propriile cuvinte, sau sa vorbim pentru ca trebuie sau ne place sa vorbim. Cu toate ca intr-o conversatie sunt doua sau mai multe persoane, deseori iese in evidenta o singura persoana, aceasta fiind o dovada voalata a individualismului, a egoismului.
Conversatia, cu toate ca este o confruntare de idei, poate avea intelepciune si luciditate. De cate ori atunci cand eram copii ascultam cu sufletul la gura povestile lui Creanga sau snoavele si proverbele populare, din care emana atat de multa intelepciune si umor popular!
A fi preocupati sa nu folosim cuvinte vulgare, grosolane inseamna a fi preocupati de a ne apara propriul spirit, limba materna.
Cand esti intr-un cerc de prieteni poti sa fii tentat sa fii in centrul atentiei, sa vorbesti cu insufletire acaparand astfel discutia, imbatandu-te cu propriile cuvinte si chiar fara intentie oprindu-i pe ceilati sa participe la discutie. Sau chiar poti sa gesticulezi ca sa convingi mai mult de realitatea situatiei pe care o povestesti.
Daca discutia are loc intr-un grup cu persoane de diferite profesii sau cunoscute cu acea ocazie, conversatia ar trebui facuta cu respect, atentie si discernamant, pentru a nu intrerupe interlocutorul sau a-l pune in inferioritate, sau din contra a face complimente exagerate ori s-i dai dreptate tot timpul aproband ceea ce spune.
Dar daca mergem cu colegii de serviciu la o prajitura sau la o cafea ce fel de subiecte de discutie abordam? Bineinteles problemele profesionale. Dar sa nu ne lasam antrenati sa punem pe tapet situatia financiara, grijile personale, bolile, sa evitam sa devenim caraghiosi, curiosi sau sa ne laudam.
De multe ori, mai in gluma, mai in serios, poti auzi pe cineva din anturajul tau spunand “haide sa barfim putin”. Este o arma cu doua taisuri. De fapt, ar trebui sa vorbim despre cei care nu sunt prezenti cu placere si sa spunem ceea ce am spune daca ar fi si ei de fata, sa nu acceptam calomniile sau glumele proaste, denigrarea prietenilor sau cunoscutilor. Barfele vor ajunge intr-o anumita imprejurare la cei barfiti si se pot crea situatii neplacute sau chiar conflicte.
Cum ar trebui sa reactionam atunci cind doua persoane discuta foarte aprins intr-o confuntare de idei, ridica tonul si chiar sunt pe cale sa se jigneasca? Sa fim concilianti, lucizi, cu delicatete si tact sa dezamorsam situatia, chiar sa spunem o anecdota buna, eventual.
Cand invitam pe cineva la o petrecere acasa, ca gazda sa cream o atmosfera agreabila, astfel incat invitatii sa fie intr-o stare placuta pe tot timpul vizitei, sa evitam sa folosim cuvinte elevate cu cei care nu le inteleg, sa respectam opiniile celorlalti si sa nu intervenim intr-o discutie daca nu suntem solicitati. Este de preferat sa se poarte discutii pe teme generale precum vreme, arta, literatura, moda, sport.
Exista si o arta a tacerii. Cata intelepciune sta in proverbul "Tacerea este de aur”! Cea mai mare calitate a unui interlocutor intr-o conversatie este sa stie cand si cat sa taca. Dar exista si persoane timide care tac foarte mult si au un comportament stangaci. Daca ar incerca sa aiba mai multa incredere in propria persoana, in calitatile pe care le au, sa fie dezinvolti, optimisti, sa aiba un comportament frumos, ar depasi barierele timiditatii.
Limbajul ca unic mijloc de comunicare este modul prin care ne facem intelesi de toata lumea. Preocuparea pentru un comportamentul frumos, un vocabular ales, debarasarea de expresiile si gesturile vulgare, de violenta verbala ne apara propriul spirit, limba materna.
Bunele maniere ne cer sa fim binevoitori in orice imprejurare, sa multumim ori de cate ori este cazul tuturor persoanelor si sa ne cerem scuze cand gresim. Acestea denota modestie, politete si demnitate.
Daca am fi preocupati de vorbele si faptele noastre, de a ne analizam si privi tot ce ni se intampla, precum si glumele celorlalti cu veselie, daca consideram adevarul, onestitatea, compasiunea si toleranta ca fiind cele mai pretioase, ne-am imbogati spiritual din ce in ce mai mult, am fi in armonie cu natura, si intregul nostru univers.
