Aparatul represiunii chineze îi ameninţă pe liderii Partidului Comunist

Imaginaţi-vă un comitet de şase oameni care ar controla toate forţele statale şi federale de poliţie din America, FBI, DEA, instanţele judecătoreşti statale şi federale, birourile avocaţilor districtuali, Departamentul de Justiţie, precum şi întregul sistem de penitenciare.

De asemenea, imaginaţi-vă că acesta a condus sute de lagăre de concentrare şi de închisori secrete improvizate, şi că ar putea reţine pe oricine, oriunde, oricât de mult vrea, pentru orice motiv. Imaginaţi-vă, de asemenea, că ar putea tortura, interoga, abuza sau spăla creierul oricărei persoane pe care o reţine.

Comitetul ar putea face toate acestea pentru că, oficial, nu are o existenţă formală juridică şi funcţionează în afară legii. Şi era gata să ameninţe pe oricine de la putere care i se opunea.

Un astfel de organism există în China. Acesta este numit Comisia pentru afaceri politice şi legislative (PLAC) a Partidului Comunist Chinez (PCC). Şeful său este Zhou Yongkang, un comisar politic în vârstă de 69 de ani. Comitetul nu are publicate un site, un număr de telefon sau o adresă. El nu are un birou de presă şi nu acceptă reglementările Actului privind libertatea informaţiilor.

Dar pentru poporul chinez existenţa sa este foarte reală. "Ce controlează?" întreabă Zhong Weiguang, un savant al totalitarismului care trăieşte acum în Germania. "Este agenţia principală a partidului care controlează toate mijloacele de violenţă şi de suprimare din China."

PLAC a fost instituit în 1980, într-o manevră ce trebuia să instituţionalizeze ceea ce era Micul Grup de Conducere Politică şi Legislativă condus de Peng Zhen. (Peng a fost descris de sinologul Simon Leys ca "unul dintre cei mai notorii măcelari ai regimului.")

Puteţi citi în Focus la rubrica Regimul chinez în criză cele mai recente evoluţii din lupta pentru putere în curs de desfăşurare în cadrul regimului comunist chinez. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege, chiar şi pentru observatorii veterani ai Chinei. Aici încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia. Obţineţi cronologia evenimentelor. Cine sunt cei mai importanţi jucători?

Micul Grup de Conducere a evoluat dintr-o tradiţie în luarea deciziilor judecătoreşti de către comisie, fără supraveghere sau proceduri întreprinse de un sistem judiciar. Instituţionalizarea nu a schimbat dinamica de bază a Partidului, aceea de a nu fi supus statului de drept.

"Puterea de administrare a PLAC este cea mai amplă, iar competenţele sale sunt cele mai mari dintre toate comitetele de orientare", scrie Lu Gengsong, un scriitor şi istoric al sistemului legal comunist chinez, într-un articol din Beijing Spring. "Acesta a devenit un guvern care nu este guvern, o instanţă care nu este instanţă - un Gestapo în stil chinez."

După 1989, PLAC, împreună cu poliţia armată, a ocupat rolul deţinut de armată, atunci când era nevoie să fie suprite incidentele în masă din China. Sunt asociate percepţii optice rele cu mobilizarea de trupe împotriva propriului popor, a spus Zhong Weiguang.

"A devenit o organizaţie axată mai mult pe violenţa internă", în cursul anilor 1990 şi ulterior, a susţinut el.

Dar PLAC a început să ocupe o poziţie importantă în 1999, odată cu persecuţia masivă împotriva Falun Gong. Ethan Gutmann, un scriitor pe această temă, caracterizează PLAC drept "cea mai mare acţiune susţinută de forţele de securitate chineze de la Revoluţia Culturală încoace." Organizaţia este coloana vertebrală instituţională a campaniei, iar competenţele sale au devenit extraordinare.

Falun Gong

Persecuţia împotriva Falun Gong a fost condusă de Jiang Zemin, începând cu 20 iulie 1999. Nu era posibil ca să se efectueze această campanie - care a implicat arestări arbitrare şi reţineri în masă, lagăre de muncă forţată şi utilizarea sistematică a torturii pentru a obţine mărturii - prin mijloace judiciare sau de aplicare a legii normale.

PLAC i-a oferit lui Jiang instrumentele de care avea nevoie. El a stabilit Biroul 610, sau "Grupul de Conducere pentru manevrarea problemei Falun Gong a Comitetului Central al PCC" şi l-a pus pe locotenentul său, Luo Gan, în funcţia de conducere.

Cu toate acestea, Biroul 610 nu a fost o agenţie independentă. La fiecare nivel operaţional, acesta a fost alipit de PLAC. În unele judeţe unde nu a fost instituit Biroul 610, PLAC supraveghea direct persecuţia.

Mijloacele utilizate de Oficiul 610 şi PLAC, şi care sunt folosite în continuare, au fost în întregime în afara legii. Centre de detenţie improvizate au fost stabilite în şcoli, case ale cetăţenilor de rang înalt, clădiri abandonate, case de oaspeţi ale poliţiei sau hoteluri, iar adepţii erau duşi acolo pentru tortură şi spălarea creierului, în scopul renunţării la credinţele lor. Atunci când centrele sunt organizate într-un cadru mai oficial, unele dintre aceste instituţii sunt numite "centre de educare juridică."

Persecuţia a presupus şi răpiri ilegale din casele şi locurile de muncă ale oamenilor, reţineri fără mandate de arestare, confiscări ale bunurilor şi arest fără anunţarea familiei.

Puteri extinse

Toate acestea necesitau o sporire a puterilor PLAC.

Organele de aplicare a legii din China utilizau şi ele un sistem high-tech din ce în ce mai sofisticat de supraveghere şi monitorizare. Sute de mii de camere sunt instalate în oraşele din China, cu tehnologie de recunoaştere facială; cărţile de identitate au cipuri încorporate, pe care poliţia le poate citi doar prin aflarea în acelaşi tren; liniile telefonice şi conexiunile la Internet sunt în mod regulat înregistrate; baze complexe de date adună toate informaţiile, astfel încât disidenţii şi alte persoane să poată fi prinse rapid. PLAC supraveghează toate acestea.

Alături de persecuţia împotriva Falun Gong, contradicţiile sociale au devenit mai severe în ultimul deceniu, iar Partidul a recurs în mod constant la poliţia armată controlată de PLAC pentru a le suprima.

Până în 2008 au avut loc peste 120.000 de incidente în masă pe an, potrivit lui Murray Scot Tanner, un analist de la CNA Corporation. Aceasta a reprezentat aproape dublu faţă de cifra de cu patru ani înainte şi a crescut brusc după incertitudinea economică din 2009, a indicat Tanner în mărturia sa în faţa Congresului.

"Problema principală este că contradicţiile sociale s-au agravat", a declarat Lu Gengsong într-un interviu telefonic.

"În timpul Revoluţiei Culturale, chiar dacă a fost haotică, nimeni nu s-a opus partidului. Acum, există deja voci ale opoziţiei în China, Partidul simte un sentiment de criză şi controlul asupra societăţii devine mai strict", a spus Lu. Şi PLAC şi-a intensificat acţiunile şi a prevenit relatările mass-media unde a fost necesar, a adăugat Lu.

Din 2012, resursele incluse în bugetul "de menţinere a stabilităţii", aparţinând în cea mai mare parte PLAC, au fost calculate la 700 miliarde de yuani, sau 111 miliarde de dolari, potrivit anunţurilor oficiale - o creştere de 12,3 la sută faţă de 2011. Acestea depăşesc suma alocată de obicei armatei chineze.

Odată cu creşterea enormă a dimensiunii, bugetului şi dorinţei sale de a folosi violenţa, PLAC a devenit o ameninţare la adresa principalilor lideri de partid, potrivit experţilor.

Lupta politică

PLAC controlează Poliţia Armată a Poporului Chinez, care însumează aproximativ 1,5 milioane de oameni. "Este practic o armată permanentă" a declarat Lu într-un interviu telefonic. "Poliţia armată rezolvă aceste probleme interne, aşa că trupele militare nu sunt utilizate, astfel încât competenţele PLAC sunt mai mari decât cele ale Comisiei Militare Centrale", a declarat el.

El a susţinut că omul care are puterea de a mobiliza această armată - în special în zonele provinciale, unde nicio altă forţă armată din China, cu excepţia armatei, nu poate interveni - este pe picior de egalitate cu Hu Jintao.

"Înainte PLAC nu avea o asemenea putere. Datorită persecuţiei împotriva Falun Gong iniţiată de Jiang, puterea sa a devenit atât de mare", a relatat Lu.

Jiang nu şi-a ales personal succesorul, pe Hu Jintao, şi nici nu a avut loialitatea militară de care s-a bucurat Mao Zedong şi Deng Xiaoping. "El a vrut să controleze propriile forţe armate", a spus Lu.

Şi mai mult decât atât, el voia ca persecuţia împotriva Falun Gong să continue. Aşa că a acordat poziţia omului său, Zhou Yongkang, despre care ştia că va continua persecuţia, potrivit lui Xia Yiyang, director senior de cercetare şi politici (chineze) în cadrul Fundaţiei Judiciare pentru drepturile omului, o organizaţie non-profit cu sediul la Washington.

"Una dintre cele mai importante activităţi din cadrul PLAC este de a continua persecuţia împotriva Falun Gong", a spus Xia. "De aceea, Jiang l-a ales pe Zhou Yongkang."

Toate acestea transformă PLAC într-o problemă dificilă pentru conducere.

"Fracţiunea lui Jiang monopolizează PLAC", a susţinut Zhong. "Ei se pot folosi de PLAC pentru a controla alte fracţiuni din partid. Ei se pot folosi de PLAC pentru a trage cu urechea sau a spiona alte facţiuni. Acest lucru s-a întâmplat în perioada maoistă."

Asta înseamnă că miza din luptele interne actuale este ridicată. "Hu Jintao şi Wen Jiabao vor trebui să înceapă cu PLAC în lupta lor internă. Cine controlează PLAC, controlează violenţa din China", a spus Zhong.

Aceste lupte au loc dincolo de ochii publicului. "Oamenii simpli din China, probabil, nu înţeleg prea multe", a afirmat Lu. "Dar oamenii, ale căror case au fost demolate şi apoi au fost suprimaţi, îl urăsc din toată inima."