'Apă Tulbure': Planul secret al Iranului de a deversa petrol în Strâmtoarea Ormuz
Iranul ar putea planifica o uriaşă deversare de petrol în Strâmtoarea Ormuz, susţine un raport secret obţinut de către serviciile secrete occidentale. Scopul operaţiunii ar fi blocarea temporară a acestui canal de transport maritim vital şi forţarea unei suspendări a sancţiunilor occidentale, relatează Der Spiegel.
Dacă există un om care întruchipează toate temerile Occidentului, acesta este generalul Mohammed Ali Jafari, comandantul Gărzilor Revoluţionare iraniene.
Călit de torturile din închisorile fostului Şah, Jafari s-a numărat printre studenţii care au luat cu asalt ambasada SUA din Teheran la 4 noiembrie 1979. Ulterior, Jafari (absolvent de arhitectură) a luptat în războiul dintre Iran şi Irak, iar din 2007 a preluat comanda Gărzilor Revoluţionare, cunoscute şi sub numele de 'Pasdaran'. Gruparea, fondată de liderul revoluţionar ayatollahul Ruhollah Khamenei pentru a apăra regimul islamic, s-a dezvoltat din acel moment asemenea unui stat în stat.
Azi, Pasdaran controlează mai multe companii şi pare o forţă militară mai eficientă decât armata regulată. Dintre cei 21 de miniştri ai cabinetul iranian, 13 au urmat cursuri de formare la Pasdaran. În cadrul acestui grup de fanatici, Jafari, 55 de ani, este considerat un personaj extrem de dur. În 2009, de exemplu, el a declarat că Iranul va lansa rachete asupra centrului de cercetare nucleară israelian de la Dimona dacă israelienii vor ataca instalaţiile nucleare ale Iranului - ştiind foarte bine că un astfel de atac ar conduce la mai multe mii de victime de ambele părţi.
În prezent, Jafari şi susţinătorii săi pregătesc probabil noi orori, scrie Der Spiegel. Serviciile de informaţii occidentale au obţinut un plan etichetat 'strict secret', cu numele de cod 'Apă Tulbure', în care Jafari - alături de Ali Fadawi, unul dintre amiralii din Pasdaran - ar plănui provocarea unei catastrofe ecologice în strâmtoarea Ormuz.
Scopul planului pare a fi contaminarea strâmtorii, pentru a închide temporar o rută de navigaţie importantă pentru petrolierele internaţionale, 'pedepsind' astfel ţările arabe ostile Iranului şi forţând Occidentul să se alăture Iranului într-o amplă operaţiune de decontaminare, care ar putea necesita suspendarea temporară a sancţiunilor împotriva Teheranului.
Potrivit experţilor din serviciile de informaţii occidentale, operaţiunea planificată de Jafari este expresia unei frustrări în creştere a iranienilor. Contrar afirmaţiilor făcute de ministrul iranian de externe, Ali Akbar Salehi, într-un interviu pentru Der Spiegel, săptămâna trecută, embargoul impus Teheranului provoacă mult mai mult decât un simplu 'disconfort'. Iranul obţine peste 50% din veniturile guvernamentale din exporturile de petrol, care au scăzut de la aproximativ 2,4 milioane de barili pe zi în iulie 2011 la circa 1 milion de barili pe zi în aceeaşi lună a anului 2012. Cu toate acestea, Iranul şi-a redus producţia cu mai puţin de un sfert, din cauza complexităţii tehnice şi a cheltuielilor implicate de o închidere temporară a sondelor.
Iranul poate vinde cu greu petrolul din cauza embargoului, în condiţiile în care chiar şi ţările care nu se simt obligate să respecte sancţiunile se feresc de oferte, deoarece nimeni nu vrea să asigure transporturile de petrol. Rezervoarele de stocare din Iran sunt pline de ceva timp, însă nu există nicio ţară vecină căreia liderii Teheranului să îi încredinţeze ''comoara''.
Cele mai multe dintre cele 15 VLCC-uri (very large crude carrier) şi 5 petroliere mai mici Suezmax, care navighează sub pavilion iranian, au oprit sistemul de identificare automată. Oprirea sistemului face mai dificilă identificarea lor de către spionii străini, dar creşte riscul de accidente. De altfel, aparent, ţările riverane Golfului s-au plâns Teheranului de mai multe ori despre această practică riscantă.
Planul lui Jafari descrie în detaliu modul în care ar putea fi creată o catastrofă ecologică masivă dacă, spre exemplu, iranienii ar lovi unul dintre aceste super-petroliere de o stâncă. Ideea nu este nouă. În timpul războiului din Golf din 1991, dictatorul irakian Saddam Hussein a vărsat milioane de barili de petrol în Golf. Industria pescuitului din ţările din Golf a fost suspendată luni de zile, iar prejudiciul ecologic s-a resimţit în anii următori.
Potrivit conducerii Pasdaran, în cazul în care ar avea loc azi un dezastru petrolier, ''Fondul internaţional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu petrol'' va trebui să intervină financiar. Însă o operaţiune de decontaminare ar fi posibilă doar cu asistenţa tehnică a autorităţilor iraniene, ceea ce ar necesita ridicarea embargoului, cel puţin temporar. Companiile petroliere iraniene, unele deţinute de către membrii Pasdaran, ar putea beneficia chiar şi de programul de decontaminare. Planul prevede, de asemenea, ca poporul iranian să se ralieze în jurul guvernului într-o astfel de situaţie, împingând astfel politica economică deficitară a Teheranului pe planul secund.
Potrivit Der Spiegel, planul de sabotaj 'Apă tulbure' ar fi controlat de liderul religios ayatollahul Ali Khamenei, în mâna căruia s-ar afla deciziile finale.
