Anxietatea, contracarata cu succes de gandirea pozitiva
Anxietatea este o stare emotionala, caracterizata prin schimbari somatice si comportamentale. Majoritatea specialistilor din domeniul sanatatii sunt de parere ca tulburarile anxioase se datoreaza unei combinatii intre factorii predispozanti ai personalitatii si experienta de viata (situatiile psihotraumatizante ale unui individ).
Nu trebuie sa se inteleaga ca exista legaturi directe intre predispozitii, experienta de viata si dezvoltarea tulburarilor anxioase. Ca atare, daca unul dintre parinti este un anxios nu inseamna ca si copiii vor avea aceeasi problema.
Cand analizam o problema psihologica trebuie sa luam in considerare si evenimentele prin care a trecut sau trece un individ. De exemplu, o persoana care sufera de claustrofobie e posibil sa fi ramas odata blocata intr-un lift. Analizand impreuna aceste cauze observam ca prezenta fiecareia va explica aparitia tulburarilor anxioase, acestea dezvoltandu-se ca urmare a unor predispozitii, a unor situatii psihotraumatizante sau a unor combinatii dintre cei doi factori.
Care sunt simptomele tulburarilor anxioase ?
Hiperactivitatea sistemului nervos vegetativ concretizata in palpitatii, transpiratie, bufeuri, "nod in gat”, senzatie de sufocare.
Hipervigilenta, ceea ce inseamna ca anxiosii sunt intr-o permanenta stare de iritabilitate si excitabilitate, prezinta dificultati de concentrare precum si perturbari ale somnului.
Tensiune musculara soldata cu contractii musculare, dureri de spate, dureri de dinti, oboseala.
Cum pot fi ajutate persoanele anxioase ?
Inspirati-le incredere, aratati-va increzatori in fortele lor, fiti prevazatori, raspundeti-le fara intarziere la mesajele lor. Ajutati-le sa gandeasca pozitiv. De exemplu, o persoana care se teme ca nu va rezista in metrou si ca isi va pierde cunostinta poate fi rugata sa povesteasca ce se va intampla cand va calatori cu metroul. Astfel, persoana respectiva isi va imagina toate consecintele cu speranta ca se va obisnui cu acest gand si nu va mai lua in tragic consecintele acestui comportament.
Nu fiti sclavii lor. Nu faceti tot ce vi se cere; in felul acesta ii determinati sa nu devina dependenti de dumneavoastra. O pacienta mi-a marturisit intr-una din sedintele de psihoterapie ca in orice iesire in afara casei era insotita de mama ei, fiind dependenta de aceasta.
Nu-i luati prin surprindere. Anxiosii traiesc o emotie puternica atunci cand sunt luati prin surprindere de o vizita neanuntata sau de o veste neasteptata.
Ironizati-i subtil. O mama hiperprotectoare care este preocupata excesiv de viata si activitatea fiului sau poate fi ironizata subtil, practicand un umor binevoitor.
Nu le impartasiti propriile voastre nelinisti si nu abordati cu ei subiecte dramatice. In situatia data ii puteti tulbura si mai mult.
Sugerati-le sa apeleze la un ajutor calificat (psiholog sau psihiatru).
Psihoterapia va incepe cu:
Depistarea acelor ganduri asociate cu starea anxioasa. De exemplu: "Daca nu iau examenul acesta este un dezastru”.
Elaborarea unui discurs interior alternativ, care sa modeleze gandirea de tipul "albul e negru”. De exemplu: "Ar fi extraordinar daca as lua examenul acesta, dar nu este o drama daca il pic”.
Dezbaterea principalelor convingeri anxioase despre lume si viata. Aceasta faza presupune un dialog cu psihoterapeutul, fara sa contrazica sau sa-i recomande pacientului un anumit tip de gandire; il ajuta sa constientizeze adevaruri pe care el nu stie ca le cunoaste astfel incat pacientul sa-si rezolve problema.
Psihoterapia este acompaniata si de exercitii de relaxare si uneori ea se completeaza cu tratamentul medicamentos.
