Angajarea persoanelor cu dizabilităţi, o problemă stringentă

Implementarea de politici publice adresate persoanelor cu dizabilităţi rămâne o grea piatră de încercare în România. Chiar dacă autorităţile responsabile fac eforturi în acest sens, îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi constituie o problemă fundamentală, fie că ne referim la creşterea gradului de incluziune socială sau pe piaţa muncii.

Potrivit unui sondaj naţional, privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi locul lor în societate, realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP), 75% dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt în prezent discriminate în România.

Deşi, formal, românii se declară îngăduitori cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale, în realitate nu sunt de acord ca acestea să se găsească şi să trăiască în imediata lor apropiere: peste 20% dintre români resping categoric ideea de a locui vreodată cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale, în vreme ce 14% dintre români nu ar lucra vreodată cu cineva din această categorie, se arată în concluziile celui mai recent sondaj naţional anual pe această temă, realizat de IPP, în perioada 25 iunie - 6 iulie 2012.

Mai mult, statisticile arată că românii nu percep persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fiind egale celorlalţi oameni din societate, ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88%), persoane având nevoie de sprijin în luarea deciziilor (64%), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pentru propriile fapte (59%).

“Un sfert dintre respondenţi cred că persoana cu dizabilităţi intelectuale nu poate trăi în societate alături de oamenii fără dizabilităţi, o situaţie extrem de gravă pentru şansele imediate de integrare în societate a acestor oameni, pentru respectarea dreptului lor la o viaţă normală”, consideră Elena Iorga, Director Programe IPP.

Dorinţa de integrare socială a persoanelor cu dizabilităţi vs prejudecăţi

Atitudinea generală faţă de persoanele cu dizabilităţi are urmări şi asupra angajatorilor români. Prin urmare, ţara noastră este codaşă la capitolul integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

La sfârşitul lunii iunie, doar 22.272, dintr-un total de aproximativ 700.000 de persoane cu dizabilităţi, câte sunt în România, aveau un loc de muncă, se arată în datele furnizate de Ministerul Muncii, la solicitarea Ziare.com.

În plus, reprezentanţii Ministerului au precizat că dificultăţile de integrare a persoanelor cu handicap sunt deosebit de variate, acestea fiind în principal legate de accesibilităţile pe care trebuie să le asigure comunitatea şi angajatorii, adaptarea locului de muncă de către angajatori şi mentalităţile legate de utilizarea acestor persoane în activitate.

În ceea ce priveşte facilităţile pe care firmele le au atunci când angajează personal dintr-o anumită categorie socială, majoritatea companiilor preferă tinerii absolvenţi (79,4%) sau persoanele aflate în şomaj (56%). Cât priveşte avantajele pe care le au companiile atunci când angajează persoane cu dizabilităţi, doar un sfert dintre angajatori declară că ţin cont de acestea şi preferă persoane cu handicap la angajare. Datele au fost incluse într-un studio realizat de Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR), pe un eşantion de 619 angajatori, din regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud şi Bucureşti-Ilfov.

Raportul mai arată că principalele dezavantaje pe care angajatorii persoanelor cu dizabilităţi le-au menţionat sunt sprijinul mic din partea statului (72%), dificultatea cu care se poate accesa sprijinul oferit de stat sau cea cu care se recuperează investiţia (71%).

Controale mai dese la firme şi mai puţină birocraţie este ceea ce solicită reprezentanţii ONPHR pentru a încuraja angajarea persoanelor cu dizabilităţi.

"Se pot face controale mai dese la firme (conform Legii 448/ 2006, firmele care au peste 50 de angajaţi trebuie să aibă un procent de 4% persoane cu dizabilităţi angajate; dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie să cumpere produse de la unităţile protejate sau firmele plătesc către bugetul de stat 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu dizabilităţi). O a doua soluţie ar fi cu mai puţină birocraţie, un timp mai scurt pentru întoarcerea investiţiei către firme şi, de ce nu, chiar oferirea altor avantaje competitive. Sigur, noi ne-am dori să fie pusă în practică a doua variantă", a declarat Silvia Ursu, coordonator comunicare la ONPHR, citată de Ziare.com.

Cum se implică statul în angajarea persoanelor cu dizabilităţi?

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), prin Programul naţional de ocupare a forţei de muncă, a estimat încadrarea a 332.000 de persoane, la nivel naţional, în 2012, din care 592 sunt persoane cu handicap. În plus, potrivit reprezentanţilor ANOFM, până la data de 30 septembrie 2012, au fost organizate 50 de burse de locuri de muncă, în 20 de judeţe, prin intermediul cărora s-au angajat 69 de persoane cu handicap (4 persoane aveau studii superioare şi 65 persoane nu aveau studii superioare).

Acestea au fost angajate pe posturi ca muncitor necalificat, şofer, gestionar, mecanic, reprezentant comercial, instalator, maşinist maşini aşchiere, inginer, agent vânzări sau muncitor necalificat în asistenţă socială.

Pentru a stimula angajarea pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap, ca factor al integrării sociale, Legea nr.448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede anumite facilităţi acordate angajatorilor. Printre acestea se numără deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap şi deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru munca la domiciliu.

De asemenea, angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, precum şi de o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu numai găsirea unei slujbe reprezintă o adevărată provocare pentru o persoană cu dizabilităţi, ci şi deplasarea până la locul de muncă.

Legea nr.448/2006, art.64 prevede că autorităţile locale trebuie să ia măsuri pentru adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie, adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public, imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport în comun.

În Bucureşti, principalele companii responsabile de transportul în comun au început să acorde o atenţie mai mare facilităţilor de deplasare adresate persoanelor cu dizabilităţi. Potrivit răspunsurilor primite la solicitarea Ziare.com, parcul inventar al RATB cuprindea 2.146 de vehicule (tramvaie, troleibuze şi autobuze), din care, 1.158 de vehicule (53,96%) prevăzute cu podea coborâtă şi rampă de acces pentru persoane cu probleme locomotorii, 1.291 de vehicule (60,16%) echipate cu sisteme de informare auditivă şi 1.368 de vehicule (63,75%) prevăzute cu sisteme de informare vizuală. De asemenea, din cele 460 de staţii de tramvai, dotate cu peroane, 337 de staţii (73,26%) sunt prevăzute cu rampe de acces pentru urcare/coborâre.

Mai mult, şoferii sunt instruiţi şi obligaţi să acţioneze sistemul de trape de acces atunci când la urcare sau coborâre se află persoane cu probleme locomotorii sau atunci când, în unele staţii, distanţa dintre treapta de urcare şi carosabil este mai mare de 330 mm.

Metrorex este o altă companie care a adoptat soluţii pentru accesul în staţiile de metrou al persoanelor cu handicap. Astfel, până la finele anului 2012, majoritatea staţiilor de metrou vor fi prevăzute cu lifturi. Excepţii sunt staţiile Obor, Piaţa Muncii, Dristor 2 şi Pantelimon, acolo unde vor fi montate platforme înclinate pentru persoanele cu dizabilităţi, informează reprezentanţii Metrorex.