Aleksei Navalnîi, "răzvrătitul" care vrea să cucerească inima Rusiei

Aleksei Navalnîi, blogger de opoziţie şi luptător anticorupţie, candidează la primăria Moscovei şi, probabil, vizează funcţia de preşedinte al ţării, însă mulţi din Rusia suspectează că Navalnîi însuşi are ce ascunde, notează cotidianul britanic The Guardian, citat de Inopressa.ru.

În primul rând, stârneşte suspiciuni faptul că Navalnîi, condamnat la 5 ani de închisoare într-un caz fabricat în care este acuzat că ar fi deturnat bani proveniţi din vânzări de lemn în regiunea Kirov, se află până acum în libertate şi poate participa la cursa electorală pentru primăria Moscovei. The Guardian consideră plauzibilă versiunea conform căreia Navalnîi a fost eliberat chiar la solicitarea actualului primar Serghei Sobianin, care are nevoie de participarea la alegeri a candidatului opoziţiei tocmai pentru a conferi legitimitate scrutinului.

Potrivit altei versiuni, elitele de la Kremlin s-au împărţit în două grupuri: "siloviki" (oameni proveniţi din serviciile de securitate) şi strategi politici pragmatici, iar în opinia acestora din urmă persecutarea adversarilor lui Putin nu este cea mai bună tactică.

Oricare ar fi motivele pentru care liderul de opoziţie a fost eliberat din arest, trebuie recunoscut că Putin şi tovarăşii săi i-au adus personal pe tavă acestui avocat carismatic şi încântător toată platforma sa politică, constată publicaţia britanică. Susţinătorii lui Putin îl denumeau cu dispreţ pe Navalnîi ''autopropagandist murdar" şi "hamster al reţelelor de socializare". ''Sunt un "hamster al reţelelor" şi le voi roade beregata acestor ticăloşi!'', a replicat la aceste insulte Navalnîi. Tocmai sarcasmul, fineţea de spirit şi ironia lui Navalnîi au cucerit simpatia tineretului rus, subliniază The Guardian.

Aleksei Navalnîi se ocupa de activism politic încă de pe vremea când făcea parte din partidul ''Iabloko'', însă drumul său către glorie a intrat pe o pantă ascendentă în 2008, când a început să scrie un blog despre corupţia în cadrul instituţiilor puterii.

''Navalnîi a înţeles că Putin nu este principala problemă a Rusiei. Mai degrabă, problema constă în cultura postsovietică a lăcomiei, fricii şi cinismului, pe care Putin a cultivat-o şi exploatat-o'', citează The Guardian din articolul semnat de Julia Ioffe în New Republic. Principala idee a lui Navalnîi constă în aceea că în Rusia nu există o predispoziţie pentru corupţia politică şi financiară. În acelaşi timp, el explică succesul blogului său prin faptul că scrie despre lucruri pe care mass-media ruse le ocolesc.

Dar, în pofida faptului că, spre deosebire de Putin şi automitologizarea sa învechită, Navalnîi nu se teme de autocritică, mulţi se întreabă ce se ascunde în realitate în spatele imaginii moderne şi a ironiilor sale acide?

Chiar dacă, în viziunea luptătorului şi liderului opoziţiei ruse, Rusia viitorului trebuie să amintească de ''o mare Canadă metafizică'', un rol important în opinia sa este rezervat xenofobiei şi naţionalismului, subliniază The Guardian. Printre altele, candidatul la primăria Moscovei promite să lupte împotriva imigraţiei ilegale, infracţionalităţii etnice şi să facă ordine în Caucazul de Nord.

Navalnîi respinge categoric acuzaţiile foştilor tovarăşi din ''Iabloko'', potrivit cărora el şi-ar fi permis de multe ori ''declaraţii rasiste'', însă multe dintre afirmaţiile sale chiar sunt aproape rasiste, este de părere The Guardian, amintind de un clip video în care opozantul îi compara pe caucazieni cu gândacii.

Chiar dacă politicianul aflat la început de drum va pierde alegerile municipale, în final el vizează ''premiul principal'': preşedinţia. Este posibil ca tocmai astfel să se explice faptul că în prezent liderul opoziţiei cochetează cu electoratul naţionalist şi curajul său în faţa condamnării la închisoare, presupune publicaţia britanică.

Rusia este o ţară în care un mort poate fi condamnat, iar o trupă punk - trimisă la penitenciar, o ţară în care alegerile sunt falsificate, iar la adresa adversarilor preşedintelui Putin se emit în mod regulat sentinţe, astfel că ''investiţia'' într-o detenţie după gratii s-ar putea dovedi - pentru un politician ce ţinteşte posturi înalte în Rusia post-Putin - mai inspirată decât întâlnirile cu alegătorii, conchide The Guardian.