Alegerea lui Trump ca preşedinte al SUA ar putea duce la prăbuşirea monedei euro

După ce, la 9 noiembrie, a devenit oficial că Donald J. Trump va fi cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, preţurile la bursele de schimb internaţionale au crescut vertiginos, iar rata de schimb a dolarului american şi ratele dobânzilor au crescut de asemenea.

Toate acestea sugerează că poziţia pieţelor financiare internaţionale referitoare la preşedinţia lui Trump este mult mai pozitivă decât au prezis mulţi anterior. Trump nu şi-a ascuns gândurile cu privire la politica externă şi economică a SUA, dar rămâne de văzut dacă şi cum va pune în acţiune acele gânduri.

Se pare că Trump nu are nicio legătură cu globaliştii care, în eforturile lor de a crea o nouă ordine mondială, au implicat SUA într-o serie de aventuri de rău augur, consecutive, peste ocean. Poate politica externă americană se va schimba în timpul mandatului său; ar putea deveni la fel de bine mai puţin agresivă. Dacă Trump adoptă un ton împăciuitor în relaţiile sale cu Rusia, atunci o relaţie mult mai cooperantă ar putea ajuta la calmarea conflictelor din zonele fierbinţi, de exemplu în Orientul Mijlociu şi Îndepărtat.

În termeni ai politicii economice, principala prioritate a lui Trump pare să fie impulsionarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă în SUA. Cum va obţine administraţia sa aceste lucruri? Practic, există două opţiuni. Prima: noul preşedinte s-ar putea concentra pe partea de ofertă, să reducă taxele firmelor şi a persoanelor care obţin venituri, în timp ce reduce cheltuielile guvernamentale. A doua: s-ar putea ca Trump să vizeze direct partea cererii, să încurajeze mai multe cheltuieli finanţate prin credite în domeniul infrastructurii şi altele, în timp ce va urmări o politică monetară foarte relaxată şi va adopta o poziţie protecţionistă în cazul comerţului.

Primul scenariu în mod clar va duce la o schimbare de regim. S-ar putea ca maşinăria administraţiei SUA, un colos de proporţii tot mai mari, să nu încetinească sau să se oprească neapărat, dar creşterea ei va fi controlată. Acest lucru, bineînţeles, ar fi cel mai îndrăzneţ act politic din SUA în istoria recentă şi e nevoie de energie serioasă pentru a-l duce la îndeplinire.

Dar, în acelaşi timp, Trump este un om de afaceri bogat care se supune într-o măsură mică partidului şi sunt puţine lucrurile de care să se teamă din partea lobbyştilor. Poate că el va avea de câştigat de pe urma acestei independenţe şi va folosi oportunitatea pentru a aduce o schimbare reală. Situaţia este cu siguranţă suficient de favorabilă cu o majoritate republicană asigurată în Congres pentru următorii doi ani.

Simpla probabilitate ca economia americană să se îmbunătăţească sub preşedinţia lui Trump a făcut ca pieţele financiare să se pregătească pentru rate ale dobânzii mai ridicate. Este de aşteptat în mare parte ca Federal Reserve (Fed) să acţioneze conform planului său privind creşterea suplimentară a costurilor îndatorării în luna decembrie. Dacă acest lucru va fi pus în aplicare, atunci dolarul american s-ar putea aprecia şi mai mult în faţa altor valute, în special a monedei euro.

Un motiv este acela că diferenţa randamentului între dolarul american şi euro pare să se mărească, făcând ca moneda euro să fie mai puţin atractivă faţă de dolar. Mai mult, în timpul campaniei sale, Trump a declarat că nu va susţine cauza globaliştilor. Ca urmare, proiectul integrării europene va fi privat de cel mai puternic susţinător al său intelectual şi politic.

Acest lucru ar putea intensifica nesiguranţa investitorilor în ceea ce priveşte viitorul monedei euro. Decizia Marii Britanii din luna iunie de a părăsi Uniunea Europeană (Brexit) a reprezentat deja o lovitură puternică vizavi de încrederea oamenilor că UE este o instituţie economică şi politică dorită. Şansele blocării proiectului sunt acum şi mai mari, şi legăturile care ţin Uniunea la un loc ar putea chiar slăbi.

Toate acestea ridică întrebarea privind motivul existenţei monedei unice. Îndoielile în legătură cu viabilitatea monedei vor accentua problemele economice, în special în statele slabe care folosesc moneda euro. Învestiţiile în acele ţări vor încetini, suprimând şi mai mult producţia şi sporind şomajul. Mai mult, multe bănci din zona euro se implică în creditări transfrontaliere şi, bineînţeles, şi ele vor avea de suferit dacă existenţa monedei euro este pusă sub semnul întrebării.

Investitorii sunt deja reticenţi să ofere capital nou băncilor afectate din zona euro, luând în considerare profitabilitatea lor redusă şi riscurile semnificative rezultate ca urmare a numărului mare de credite neperformante înregistrate în bilanţurile lor. Mai mult ca niciodată, viitorul eurobăncilor se află în mâinile Băncii Centrale Europene (BCE). Totuşi, legătura nesănătoasă dintre BCE şi guvernele şi băncile din zona euro ar putea genera acum rezultate negative.

În 26 iulie 2012, preşedintele BCE, Mario Draghi, a promis că “BCE este pregătită să facă orice pentru a păstra moneda euro. Şi, credeţi-mă, va fi suficient”. S-ar putea ca acum BCE să fie forţată să facă exact acel lucru: să cumpere cantităţi tot mai mari de datorii în ciuda emiterii unor cantităţi tot mai mari de bani pentru a preveni ca ratele dobânzii să crească şi ca guvernele şi băncile afectate să nu îşi poată îndeplini obligaţiile.

Dacă se va dovedi a fi o schimbare de regim – îndepărtând practicile economice păstrate cu drag până acum de establishmentul actual – preşedinţia lui Trump ar putea de fapt să testeze moneda euro până la punctul de cedare. Un scenariu cu adevărat plauzibil este că mai devreme sau mai târziu BCE, disperată în încercările ei de a preveni prăbuşirea piramidei datoriei în euro, va urmări o politică de inflaţie ridicată înainte ca euro să se prăbuşească în cele din urmă.

Articolul a fost publicat iniţial pe https://mises.org/blog/trumps-election-may-strain-euro-breaking-point.