Al 12-lea oraş din lume ca mărime nu va mai avea apă în 60 de zile
În oraşul Sao Paulo trăiesc 20 de milioane de brazilieni, fiind cel de-al 12-lea mega oraş din lume aflat pe o planetă dominată de oameni înguşti la minte. Şocant este faptul că acesta mai poate fi alimentat cu apă potabilă doar pentru 60 de zile. Oraşul “va avea apă potabilă vreo două luni, în timp ce se forează la cel de-al doilea strat de apă freatică din cele 3 de rezervă,” relatează Reuters.
Rezervele tehnice au fost deja distribuite, iar pe măsură ce oraşul intră în sezonul în care apa este foarte intens folosită, cei 20 de milioane de locuitori ai săi se vor lovi de problema severă de conservare a apei şi a neajunsurilor de pe urma acestui fapt.
Dar aceasta nu este o poveste despre Sao Paulo. Este un raport ce îndrăzneşte să evidenţieze faptul că societăţile umane sunt incredibil de obtuze în gândire şi sunt aproape incapabile să susţină populaţia planetei noastre. În numeroase regiuni de pe mapamond – incluzând California, India, Oklahoma, Brazilia, China şi multe altele – capacitatea scăzută a sistemelor hidrologice locale nu face faţă populaţiilor umane. Cu toate că, pentru a menţine populaţia în viaţă, este nevoie de hrană... şi pentru a avea hrană este nevoie de apă... aproape nicio naţiune sau guvern din lume nu este capabil să limiteze consumul de apă al populaţiilor locale la niveluri sustenabile pe termen lung.
În schimb, lăcomia nemărginită a modelului de afaceri “creşte-consumă-profită”, care domină economia mondială, nu lasă loc pentru echilibrul cu natura. Filozofia agresivă a afacerilor moderne este de a domina natura folosind substanţe chimice, exploatarea şi monocultura pentru maximizarea profitului, în timp ce problemele tot mai mari sunt lăsate generaţiei următoare.
Rezultatul este o lume în care nimeni nu se gândeşte la implicaţiile pe termen lung ale tendinţelor de astăzi deoarece toată lumea este prea ocupată să stoarcă un ban sau doi din acest sistem care va distruge natura şi viitorul.
Vegas, Pheonix şi Tucson vor rămâne, de asemenea, fără apă
Imaginaţi-vă Las Vegas-ul în timp ce meditaţi la toate acestea: Un oraş cu nicio rezervă de apă, care continuă să construiască noi cazinouri şi să-şi mărească populaţia chiar dacă nivelul apei din Lacul Mead a coborât la nivelul de urgenţă (şi continuă să scadă). Ce-şi imaginează oamenii din Las Vegas că vor bea atunci când toată apa ieftină şi uşor disponibilă va dispare? Vor înghiţi praf şi se vor preface că e apă?
Adevărul trist este că aproape toată lumea care trăieşte în Las Vegas nu se gândeşte la acest lucru. Prin definiţie, orice persoană care şi-a dat seama de adevărul despre apa care se împuţinează în Nevada, Arizona şi California, şi-ar fi vândut deja proprietatea şi s-ar fi mutat. Aceia care încă locuiesc în regiuni cu rezerve de apă nesustenabile – cum ar fi Sao Paulo – aleg să creadă că problema nu există.
Psihologia înşelătoare este, de asemenea, reflectată în toată civilizaţia umană şi a guvernelor sale, unde retorica amăgitoare şi fanteziile imaginate despre “nesfârşita creştere economică” păstrează masele ascultătoare la muncă, zi de zi, sperând că vor asigura un viitor care a fost deja ipotecat.
Proviziile de apă în scădere sunt precum cheltuielile guvernelor care au datorii
Deseori ne lăsăm păcăliţi că guvernele vor rezolva toate aceste probleme pentru noi. Dar, unii americani naivi cred că acelaşi guvern care are 1 trilion de dolari datorie sub formă de dobândă pentru a-şi plăti datoria curentă este foarte capabil să plănuiască viitorul în loc să-l amaneteze.
Dacă apa potabilă ar fi un cont bancar, deficitul lumii către acel cont ar fi mult timp pe culoarea roşie şi s-ar apropia de un vârf periculos de stagnare. În acelaşi fel în care guvernul SUA împrumută bani pentru a-şi acoperi cheltuielile de astăzi fără vreo intenţie de a-şi plăti datoria, tot aşa societatea umană împrumută apă pentru a-şi acoperi cererea, fără a avea vreo intenţie să scape de datorii.
Chiar acum în California şi în lume, fermierii pompează apa din subteran care ar fi trebuit să constituie rezerva până în anul 2030. Pe măsură ce scot apa din acvifer, ei se vor îndatora şi mai tare în viitor, folosind în 2015 apa care ar fi trebuit să fie folosită abia în 2050 (sau după).
În acelaşi fel, acviferele care ar fi trebuit să dureze 100-200 de ani vor fi golite în viitorul nu prea îndepărtat. Fermele care odată produceau mâncare vor produce numai praf. Populaţiile care depind de mâncarea ieftină pentru a-şi permite cheltuielile zilnice se vor găsi în situaţia în care vor fi înfometate şi falimentare (trăind de pe urma bonurilor de masă guvernamentale, cu inerenta pierdere a libertăţii care urmează ajutoarelor guvernamentale). Guvernele lumii – toate se bazează pe hrană relativ ieftină pentru a păstra populaţiile docile – se vor găsi în situaţia în care se vor confrunta cu revolte în masă şi haos social.
Vei putea fi martorul unei pietre de hotar în istoria lumii noastre
Dacă o ploaie miraculoasă nu va reuşi să pună capăt secetei extreme, oraşul Sao Paulo va ajunge să fie “uscat complet” în numai 60 de zile. Istoria civilizaţiei umane nu a mai fost martoră la secarea unui oraş de 20 de milioane de oameni, şi nimeni nu ştie cu exactitate cum se va desfăşura un astfel de scenariu. Dar orice s-ar întâmpla, o reflectare mai acută a crizei se va desfăşura în Las Vegas, California de Sud, în Nordul Texasului şi în oraşele Arizonei ca Phoenix şi Tucson. (În Tucson, canalele uscate de apă sunt numite încă “râuri”, deşi apa aproape nu curge niciodată prin ele.)
Oamenii moderni nu vor recunoaşte situaţia în care se află decât atunci când vor trece prin situaţii extreme. Dacă subiectul este contaminarea chimică a lumii, supraexploatarea masei piscicole din oceane, contaminarea farmaceutică a pânzelor freatice, folosirea rezervei mondiale de ţiţei, poluarea genetică a recoltelor cu OMG, pomparea apei din acviferele de mare adâncime sau datoria nesustenabilă a guvernelor ce determină apariţia guvernelor frauduloase peste tot, puţini oameni au voinţa de a recunoaşte cu onestitate implicaţiile din viitor ale acţiunilor din prezent. Majoritatea oamenilor preferă să se amestece cu status quo-ul.
Este de asemenea mai convenabil să crezi minciunile spuse de către guverne şi mass media. “Totul este sub control” este cea mai mare minciună dintre toate, folosită în mod repetat de către guvernele care sunt aproape falimentare sau incompetente. Cea mai mare minciună este că toată luma crede ideea că nicio schimbare radicală sau subită nu se poate întâmpla – că lucrurile vor continua în maniera în care au continuat şi până acum, argumentul fiind ilogic. Puţini oameni îşi pot imagina o lume care nu funcţionează cu combustibili fosili, fără o branşare la curent electric, fără mâncare ieftină care apare magic pe rafturile din magazine, etc.
Şi aşa cetăţenii lumii vor bea cu lăcomie şi ultimul strop de apă rămas. Ei vor umple rezervoarele cu ultimul litru de combustibil, vor tăia şi ultimul copac, vor pescui oceanele până la extincţia speciilor marine, vor extrage ultimele elemente rare din sol şi vor îndigui ultimul râu ce curge liber pe planetă. Lăcomia pământenilor pentu profitul pe termen scurt va duce la autodistrugere.
Nu vă iluzionaţi că dacă oxigenul din atmosferă ar fi putut fi transformat în aur masiv, oamenii de pretutindeni nu ar fi „recoltat” intens atmosfera pentru profit până când toată populaţia ar fi murit asfixiată. Cu ultima lor suflare, ar fi spus: “Dar SUNT BOGAT!”.
Atunci când Sao Paulo – cel de-al 12-lea oraş ca mărime din lume – se va confrunta cu realitatea în câteva luni de zile, va urma paşii celor de pe Insulele Paştelui, indienii Anasazi, vechii asirieni şi ai altor civilizaţii care s-au prăbuşit şi au murit cu mult timp în urmă.
Dacă citeşti aceste rânduri, trăieşti într-un timp de o importanţă istorică mare: Vei fi martorul unei ere de colaps a civilizaţiei umane. Această eră deja a început, şi deşi poate va mai trece încă un secol pentru a se manifesta din plin, viitorii istorici vor vedea aceasta eră ca una de distrugere nemărginită a planetei de către societăţile umane supraextinse care nu sunt capabile să vadă sau să accepte adevărul.
