Acordul privind petrolul sudanez - un pas şovăitor spre pace
alte articole
Este posibil ca bucuria provocată de reluarea oficială a comerţului cu produse petroliere între Sudan şi Sudanul de Sud, pe 10 mai, să nu dureze mult timp.
Cel mai recent acord a marcat un pas important spre pacificarea relaţiilor tensionate dintre cele două ţări vecine. Sudanul de Sud s-a separat în iulie 2011 şi a luat 75 la sută din petrolul Sudanului cu el.
După un impas de 15 luni, fluxul de petrol dintre cele mai mari câmpuri petroliere din regiunea Upper Nile din Sudanul de Sud şi Sudan a fost reluat. Dar o zi mai târziu, tensiunile dintre cele două naţiuni africane au izbucnit din nou.
Pe 11 mai, guvernul de la Khartoum, Sudan, l-a acuzat pe omologul său de la Juba, Sudanul de Sud, că a simpatizat cu rebelii Frontului Revoluţionar din Sudan (FRS). Rebelii au atacat oraşul Um Rawaba din statul Nord Kordofan, Sudan, în urmă cu aproximativ două săptămâni.
Khartoumul a avertizat că acest lucru ar putea împiedica un acord semnat recent privind petrolul şi securitatea.
Cele două naţiuni au semnat acordul în martie 2012, după o săptămână de discuţii în capitala Etiopiei, Addis Abeba. Juba a fost de acord să restabilească producţia de ţiţei, în timp ce Khartoumul a promis să transporte petrolul prin conducte sale către Port Sudan, pe coasta Mării Roşii, începând cu 10 mai 2013.
Deşi ziua oficială de reluare a comerţul cu petrol a fost 10 mai, prima livrare de petrol a ajuns în Khartoum pe 13 aprilie.
În 2010, înainte de secesiunea Sudanului de Sud, naţiunea a fost cel de-al treilea mare producător sub-saharian de petrol din Africa. Acesta producea aproximativ 490.000 de barili pe zi (b/z), conform Statisticii Mondiale a Energiei pentru anul 2010. La începutul anului 2010, rezervele de petrol din Sudan erau de 6,7 miliarde de barili, din care 80 la sută se aflau în sud.
În ianuarie 2012, Sudanul de Sud a închis producţia de petrol din cauza "taxelor de tranzit şi tarifelor exorbitante şi în semn de protest faţă de furtul continuu de petrol al autorităţilor sudaneze", după cum a declarat guvernul de la Juba.
"Un sentiment de uşurare"
Noul acord a adus cu sine noi speranţe de ambele părţi ale frontierei.
"Există un sentiment de uşurare în ambele ţări", a declarat Luka Biong Deng, un expatriat sud-sudanez şi un asociat la Harvard Kennedy School. "Oamenii s-au săturat de război, iar acum sunt fericiţi că cel puţin fluxul petrolului va fi reluat."
Ca urmare a reluării exporturilor de petrol, producţia iniţială este de aşteptat să fie de 150.000 – 200.000 b/z şi să crească la 250.000 – 300.000 b/z în următoarele luni.
Luka Biong Deng, asociat la Harvard Kennedy School. "Oamenii s-au săturat de război, iar acum ei sunt fericiţi că cel puţin fluxul petrolului va fi reluat."
Producţia de 250.000 b/z ar aduce Sudanului de Sud mai mult de 9 miliarde de dolari pe an, în timp ce Sudanul ar câştiga mai mult de 2 miliarde de dolari pe an din taxele de tranzit pentru utilizarea infrastructurii de conducte, precum şi un pachet de despăgubiri în valoare de 3.08 miliarde de dolari de la sud, potrivit revistei Foreign Policy.
Neîncredere continuă
Dar neîncrederea între Sudan şi Sudanul de Sud rămâne ridicată după 20 de ani de război civil; luptele continuă în Darfur şi în zonele de frontieră Abyei, Blue Nile şi South Kordofan.
Deng a afirmat că există o preocupare în sud potrivit căreia Khartoumul nu îşi va respecta partea sa de înţelegere.
"Guvernul de la Khartoum este atât de imprevizibil. Se poate întâmpla ceva şi Khartoumul poate decide să oprească fluxul de petrol", a declarat Deng.
O astfel de decizie ar putea veni şi din partea Juba.
Săptămâna trecută, preşedintele sud-sudanez Salva Kiir Mayardit a acuzat Khartoumul că a orchestrat asasinarea lui Kuol Deng Kuol, şeful suprem al tribului Ngok Dinka. Kuol a fost ucis în regiunea disputată Abyei, în timpul unui atac asupra unui convoi al Naţiunilor Unite pe 4 mai.
John Akec, vice-cancelar la Universitatea din Northern Bahr el Ghazal din Sudanul de Sud, a scris într-un e-mail către Epoch Times: "Aceste probleme vor continua să afecteze relaţiile dintre cele două guverne, iar ambele ţări vor trebui să implementeze o politică matură şi să dea dovadă de înţelepciune pentru a avansa, până când aceste probleme sunt abordate pe rând."
Din moment ce Sudanul de Sud se bazează pe petrol pentru 98 la sută din bugetul său anual, ţara încearcă să găsească alternative pentru exportul de petrol fără a se baza pe conductele din Sudan.
În septembrie anul trecut, Sudanul de Sud a semnat un acord cu Etiopia şi Djibouti pentru a construi o conductă prin cele două ţări. Sudanul de Sud se aşteaptă să semneze un acord similar cu Kenya, ce ar permite construirea unei conducte spre portul kenyan Lamu începând cu luna octombrie.