2008 Beijing, Olimpiada rusinii

La fiecare 4 ani, Olimpiada aduce atletii si publicul din intreaga lume impreuna, pentru a sarbatori libertatea spiritului, a competitiei, a coeziunii umane. Cam acesta ar fi probabil spiritul in care s-au desfasurat pana acum Jocurile Olimpice - cu exceptia Olimpiadei din 1936, organizata de regimul nazist.

In 2001, atunci cand China a depus cererea de gazduire la Comitetul Olimpic International (IOC), contracandidatele Beijing-ului au fost Istambul, Osaka, Paris si Toronto.

China — desi una dintre marile castigatoare de medalii si o imensa putere economica, era una dintre cele mai delicate alegeri — poluarea foarte grava, libertatea de expresie si abuzurile in materie de drepturile omului faceau ca posibilitatea organizarii de Jocuri la Bejing sa para mai mult o gluma.

Promisiuni fara acoperire

Deoarece stiau ca cea mai mare bila neagra pentru China era politica extrem de abuziva a guvernului pe care-l reprezentau, in 2001 oficialii chinezi nu s-au sfiit sa promita marea cu sarea. Wang Wei, secretar general al comitetului de organizare a Jocurilor declara: "Vom oferi libertate deplina massmediei, atunci cand va veni in China”.

Liu Jingmin, vice-presedintele comitetului de organizare a Jocurilor, declara catre France-Presse cu o zi inainte de alegerea Beijing-ului ca gazda: "Permitand Beijing-ului sa organizeze Jocurile, ne veti ajuta sa ne imbunatatim dosarul de respectare a drepturilor omului.... China si lumea din afara ei trebuie sa se integreze. Deschiderea Chinei este ireversibila”.

Daca Beijing-ul a castigat dreptul de gazduire a Jocurilor Olimpice din 2008, o mare parte din aceasta victorie s-a datorat probabil promisiunilor facute de regimul comunist pentru imbunatatirea drepturilor omului.

Beijing-ul facea aceste promisiuni dupa pierderea primei propuneri de gazduire in 1993, esec datorat in mare parte masacrului din Piata Tiananmen.

Bazandu-se prea mult pe promisiunile oficialilor chinezi, in IOC a ales Beijing-ul. Istoria a aratat insa ca promisiunile lui Liu Jingmin au fost doar vorbe in vant.

Anul 2007 s-a caracterizat printr-o deteriorare constanta a drepturilor omului in China. Militanti pentru drepturilor omului au fost pusi sub arest la domiciliu, avocati care pledeaza cazuri sensibile politic (de exemplu cele ale protestantilor din Tibet) au fost amenintati si atacati, jurnalisti (locali si straini) au fost molestati si detinuti, iar apelanti care depun petitii impotriva abuzurilor de drept comun au fost izgoniti din Beijing.

In afara lipsei libertatii de exprimare si a abuzurilor, autoritatile de la Beijing au ales sa puna paie pe foc cu o politica sistematica de expropriere. De prin 2004, zeci de mii de oameni au fost dati afara din case pentru a face loc constructiilor pentru Jocurile Olimpice.

All Headlines News (AHN) scria la sfarsitul anului trecut: "lunar sunt evacuati 13.000 de oameni pentru Jocurile Olimpice”. Constructiile care s-au ridicat in vederea gazduirii Jocurilor, si pentru a oferi Beijing-ului o infatisare grandioasa, s-au platit cu suferinte din partea locuitorilor orasului si cu masive distrugeri ecologice. Procesul demolarilor si evacuarilor a fost arbitrar si lipsit de cadru legal. De multe ori locuitorilor li s-a dat un preaviz de evacuare foarte scurt si li s-au refuzat compensatiile promise, transmite ABC News.

Daca anul 2007 a fost teribil, adevarata fata a Chinei a inceput sa se vada in 2008. Pe 10 martie 2008 in Tibet a izbucnit cel mai serios protest anti-guvernamental din ultimii ani, subliniind resentimentul acut al tibetanilor impotriva dominatiei despotice chineze.

"China - scria Washington Post la 26 martie 2008 - risca sa transforme Jocurile intr-o parada a represiunii violente, a cenzurii si persecutiei politice de catre un regim care nu s-a ridicat deasupra nivelului unui stat politienesc. Desi se prezinta drept reformisti, presedintele Hu Jintao si echipa sa - continua ziarul - par sa nu inteleaga de ce politica lor a subminat onoarea gazduirii Jocurilor Olimpice si ca risca sa distruga prestigiul international al Chinei.”

Beijing, orasul interzis

Din capul locului, pentru a-si face clare intentiile si metodele de lucru, regimul chinez a pus in fruntea Comitetului de Organizare a Jocurilor pe Liu Qi, un oficial gasit vinovat intr-o Curte din Statele Unite de tortura si agresiune sexuala in perioada 1992 — 2002, pe vremea cand era primar al Beijing-ului.

Motto-ul sub care se desfasoara Jocurile spune si el multe: “O singura lume, un singur vis”. Este tulburator de asemanator cu un alt motto chinez, mostenit din timpul Revolutiei Culturale: "O singura sala, o singura voce” — motto care se referea la utopia comunista de a aduce pe toata lumea "in consens”.

Aparent pentru a respecta motto-ul si a se asigura ca toata lumea care urmareste Jocurile de la fata locului are acelasi vis, de mai multe luni autoritatile chineze au inceput expulzarea a mii de straini rezidenti in China — in coplesitoarea lor majoritate oameni de afaceri, unii cu o vechime de sedere in China de 10 ani. Concomitent, regimul chinez a anuntat oficial ca va impune restrictii deosebite pentru vizele de vizitator in perioada desfasurarii Jocurilor.

Strainii care vor participa la Jocuri au fost avertizati ca nu se vor permite activitati politice de nici un fel, si nici desfasurarea de bannere sau demonstratii care sa tulbure "ordinea sociala”. Festivaluri culturale au fost anulate pentru motive politice vagi privind "securitatea”, conferinte academice au fost contramandate si chiar unii investitori straini gasesc greu cai de a mai intra in China.

Toate biletele la evenimentele olimpice din Beijing sunt prevazute cu microchipuri RFID (care contin date de identificare), asigurandu-se practic monitorizarea detinatorilor lor. Pentru a executa un control si mai strict, biletele pentru ceremoniile de deschidere si inchidere contin date personale: adrese de email, numere de telefon, fotografii, date de pasaport si numele detinatorilor.

Aceste masuri au transformat Beijing-ul intr-un imens "oras interzis”. Ca urmare, industria turismului chinez a inceput deja sa sufere. In aprilie, numarul de vizitatori era deja mai mic decat cel inregistrat in 2003. Hotelurile, care isi triplasera preturile la camere in vederea Jocurilor Olimpice, raporteau rate de ocupare substantial mai mici decat cele de anul trecut.

Promisa libertate a presei se lasa si ea asteptata. La inceputul lunii iunie numeroase companii de media si sponsori sau parteneri oficiali ai Jocurilor Olimpice si-au exprimat frustrarea fata de sistemul chinez, care nu acrediteaza filmari in afara locurilor de desfasurare a evenimentelor sportive. Lipsa permisiunilor pentru filmari in Beijing (in special in Orasul Interzis si in Piata Tiananmen) precum si intarzierile enorme la trecerea prin vama a echipamentelor de filmare au determinat escaladarea conflictului, care a ramas pana in prezent nesolutionat.

Persecutii religioase

Libertatea religioasa, sau mai bine spus lipsa ei in China este un alt aspect care a creat deja probleme in organizarea Jocurilor Olimpice.

Desi a promis transparenta, inaintea Olimpiadei, China a emis un document de peste 50 de pagini unde sunt specificate regulile care trebuiesc respectate de strainii care sunt destul de norocosi sa obtina viza.

Una dintre reguli era ca nu se permite aducerea in China a "materialelor care dauneaza politicii chineze”. Intrebarea lumii crestine a fost daca aceasta categorie include cumva Bibliile. China este o tara in care importul de Biblii este inca pedepsit aspru. Ultimul exemplu fiind cazul cetateanului chinez Li Guangqiang (2008) condamnat pentru import, dar care a beneficiat de o reducere a sentintei (3 ani) numai din cauza vizitei presedintelui Bush la Beijing.

La presiune internationala, China a relaxat politica, "recomandand” celor care intra in China sa aduca maximum o Biblie sau carte religioasa de persoana. Insa relaxarea nu se aplica pentru miscarea Falun Gong, pe care guvernul a ales sa o reprime in continuare, si de ale carei apeluri pasnice se teme cel mai mult.

Persecutia impotriva practicantilor Falun Gong in China, inceputa in 1999, este poate cea mai mare campanie de genocid din prezent. Aderentii Falun Gong sunt trimisi in lagare de munca fortata si supusi unor torturi greu de imaginat; de multe ori ei sunt omorati doar pentru credinta lor in principiile Adevar — Bunatatate — Toleranta.

Dintre miile de cazuri de tortura la care sunt supusi aderentii Falun Gong, foarte socante sunt cel al lui doamnei Gao Rongrong, torturata si desfigurata de autoritatile chineze, care inainte de a muri a facut publice poze si materiale pe internet. Foarte reprezentativ pentru torturile, deseori cu conotatii sexuale, la care sunt supuse practicantele Falun Gong este cel al doamnei Wang Yunjie, ai carei sani au fost complet macelariti prin tortura.

Manfred Novak, raportorul ONU in probleme de tortura, sustine ca practicantii Falun Gong alcatuiesc cel putin 50% din totalul prizonierilor inchisi lagarele de munca din China, si sunt victime in 66% dintre cazurile cunoscute de tortura din China.

Nu numai practicantii Falun Gong si crestinii sunt persecutati religios. Nici tibetanilor nu le este mai usor sub dictatura comunista. Alice Thomson de la Telegraph relateaza povestea lui Tsering Wangmo, o femeie din Lhasa a carei crima a fost ca purta poza lui Dalai Lama. Pentru ca a refuzat sa scuipe pe fotografie, a fost luata pe sus de soldatii chinezi si inchisa trei ani intr-o puscarie, unde, impreuna cu aproximativ 1.000 de alte femei a fost supusa torturilor si violurilor. Dupa eliberare a aflat ca sotul ei a fost fortat sa se casatoreasca cu o femeie din China.

Poluarea

O alta problema cu care se confrunta China in organizarea Jocurilor Olimpice este poluarea.

Statisticile arata o tragedie care nu mai poate fi ascunsa sau oprita: dezastrul ecologic cauzat de folosirea excesiva a resurselor, in special arderea de carbuni. Conform datelor curente, Beijing-ul este capitala poluarii pe glob.

Nivelurile de poluare a aerului (in special cu dioxid de azot, substanta care poate induce probleme pulmonare fatale) cauzeaza un numar estimat de OMS la 750.000 de morti premature pe an.

Guvernul chinez a admis ca peste 70% din rauri sunt nepotabile si ca 360 de milioane de oameni nu au acces la surse de apa potabila. In cele 7 sisteme fluviale, 41% din apa nu poate fi folosita nici in zootehnie, iar 60% dintre rauri au ramas fara peste; ploi acide cad pe aproximativ 30% din teritoriul chinez. Oamenii de stiinta straini declara ca peste 700 de milioane de chinezi beau apa care este departe de standardul minim de puritate.

China a ajuns in ultimii pe locul doi in ceea ce priveste productia de gaze responsabile pentru efectul de sera si este tara in care se afla primele 20 dintre cele mai poluate orase ale lumii. Lumea intreaga declara China "cel mai mare poluant al lumii”, cu peste 100 de milioane de chinezi traind in orase unde calitatea aerului este foarte periculoasa. Dupa standardele Uniunii Europene numai 1% din cele 560 de milioane reprezentand populatia urbana respira aer care nu este primejdios pentru sanatate.

Pozitia Chinei

In fata presiunilor internationale, in locul unui dialog deschis, China a ales sa dea vina pe "fortele reactionare” si pe "dusmanii poporului” care "urasc” China, ii vor raul si vor sa "destabilizeze” statul.

La ceremonia aprinderii Tortei Olimpice din Lhasa, capitala tibetana, Zhang Qingli, secretarul Partidului Comunist in Tibet a considerat nimerit sa afirme ca: "pentru a aduce mai multa glorie Spiritului Olimpic, trebuie sa zdrobim hotarat orice incercare de a ruina Jocurile Olimpice pusa la cale de Dalai Lama, clica sa, si fortele ostile din interiorul si exteriorul natiunii.”

Ce face opinia publica?

Din pacate declaratia de incitare la ura de mai sus a smuls doar o slaba reactie de "regret” din partea IOC — de fapt singura declaratie critica la adresa exceselor regimului comunist pana in prezent. Pozitia IOC a fost de la inceput una de neimplicare in numeroasele probleme care au aparut datorita inchistarii regimului de la Beijing.

Dick Pound, membru in conducrea IOC a afirmat: "suntem atat de departe de sperantele de la inceput (ale IOC)”. IOC ar trebuit sa ia o pozitie ceva mai demna si sa aduca in discutie macar abuzurile care incalca spiritul Cartei Olimpice.

Toate aceste comportamente abuzive, cat si spiritul dictatorial complet diferit de cel Olimpic au atras deja atentia opiniei publice internationale. Prim ministri, oficialitati ale Parlamentului European, si organizatii din domeniul drepturilor omului au luat deja pozitie fata de deraparile Beijing-ului.

Recent Edward McMillan-Scott, vicepresedintele Parlamentului European a declarat: Comunitatea internationala nu mai poate ignora probele pe care le are in fata. […] S-au emis numeroase rapoarte de catre organizatii ale drepturilor omului, cum ar fi Amnesty International. Organizatia Reporters sans Frontiers a afirmat ca “in ciuda promisiunilor […], guvernul chinez nu a facut nimic pentru a imbunatati libera exprimare sau drepturile omului…In fiecare an cateva mii de oameni sunt executati in public, adesea pe stadioane, printr-un glonte in ceafa sau printr-o injectie letala”.

“Lumea civilizata trebuie sa evite China” sunt cuvintele vicepresedintelui dupa o calatorie in Beijing in 2006, prilej folosit pentru a se intalni cu mai multi practicanti Falun Gong, care i-au marturisit persecutiile la care sunt supusi. Toti cei care s-au intalnit cu dl. McMillan-Scott au fost arestati si au disparut imediat dupa intalnire.

Ce se poate face ca Beijingul sa-si onoreze promisiunile?

In primul rand, presiune internationala. Istoria recenta a aratat ca Beijing-ul poate fi constrans cu presiune. Sefii de state care vor participa la Jocuri ar trebui sa insiste ca guvernul chinez sa-si onoreze promisiunile. Comunitatea internationala ar trebui sa insiste ca regimul comunist sa elibereze jurnalistii chinezi incarcerati, restul de 8 participanti ai demonstratiilor din Piata Tiananmen inchisi din 1990, precum si persoanele aruncate in puscarie pentru criticarea politicii Beijing-ului fata de Olimpiada.

Marile corporatii, care prin sumele uriase platite pentru sponsorizare sustin financiar Jocurile Olimpice, ar trebui sa reuseasca sa aiba un cuvant de spus. Altfel risca sa finanteze cel mai mare eveniment de public relations, pentru unul dintre cele mai represive regimuri din lume.

Pentru milioanele de oameni care vor privi Olimpiada la televizor sau pe stadioane, Jocurile de la Beijing ar putea sa devina o amintire placuta. Insa lucrurile stau cu totul diferit pentru zecile de mii aruncati in puscariile umplute pana la refuz ale Chinei.