Ziua mărcii poştale româneşti. Povestea celui mai vechi timbru: capul de bour
Primul timbru din lume s-a emis pe 6 mai 1840, în Marea Britanie, având un portret al Reginei Victoria. Alte ţări urmează rapid exemplul Regatului Unit.
După 1856, ca urmare a Tratatului de la Paris, Moldova şi Ţara Românească au luat drumul unor reforme printre care şi cea a sistemului poştal. Primele timbre de la noi ies la Iaşi, în 1858, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride care a numit un comitet poştal şi a chemat oameni instruiţi din Austria. Timbrul se numeşte „cap de bour” şi prima serie iese de la tipar pe 15 iulie. S-a folosit în acest caz un model austriac, iar tipărirea s-a produs prin intermediul unei matriţe de oţel. După o săptămână, timbrele sunt puse în circulaţie la biroul poştal din Iaşi, urmat ulterior şi de restul birourilor poştale moldoveneşti.
Timbrul nu este bine primit de Imperiul otoman, care îl consideră un abuz întrucât îl clasifică drept un însemn naţional, ca şi moneda sau drapelul. Într-un fel reprezintă şi un mesaj politic la adresa unei suzeranităţi nedorite. Astfel, sunt retrase trei luni mai târziu.
Însă alegerea simbolisticii timbrului este mai interesantă: ea face trimitere la legenda întemeierii Moldovei. Este vorba despre acea legendă în care voievodul Dragoş se află la vânătoare şi îl atacă un bour. Îl apără căţeluşa Molda, care moare în confruntare şi este îngropată acolo, de unde şi toponimia mitică a regiunii respective: râul Moldova, Ţara Moldovei. Capul de bour devine simbol heraldic pentru casa domnitoare, iar cinci secole mai târziu încă se mai observă legătura ancestrală a regiunii cu protagonistul întemeietor.
Pe marcă putem observa într-un cerc capul de bour, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri şi legenda “porto scrisori” scrisă cu litere chirilice şi plasată în interiorul buclei pe care o formează goarna. Există valori de 27, 54, 81 şi 108 parale (adică 57 de bani, 1,14 lei, 2 lei, respectiv 2,28 lei), iar cercul se măreşte şi el în funcţie de aceste valori. Cu 27 de parale se puteau trimite scrisori la Piatra Neamţ, Roman, Târgu Neamţ, Vaslui, Bacău, Dorohoi, Huşi. Costa mai mult pentru a trimite la Adjud, Bârlad, Cahul, Focşani sau Ismail.
Tirajul “capului de bour” nu atinge mai mult de 6000 la 27 şi 108 parale, 2000 la 81 de parale şi 10.000 la 54. Colile utilizate sunt coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri de câte opt bucăţi. Gumarea s-a realizat prin guma arabică galben-brună, aplicată manual şi inegal. Valoarea unor astfel de timbre depinde de calitate, dar în general este cuprinsă între 5000 şi 100000 de euro.
După ce se introduce tariful poştal unic, se emite a doua oară “capul de bour” în noiembrie 1858, cu valorile de 5, 40 şi 80 de parale. Diferenţele constau în steaua cu şase colţuri, legenda “porto gazetei” şi scrierea cu litere latine a valorii. Nici forma nu mai este chiar rotundă, ci dreptunghiulară rotunjită uşor la colţuri. Timbrele se scot tot pe hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului, în Iaşi. Emisiunile încetează pe 1 mai 1862 şi de reţinut este faptul că au fost valabile doar în Moldova. O a treia serie este emisă până în 1865, de data aceasta bourul fiind acompaniat de vulturul valah, iar expresia “porto” este înlocuită cu “franco”. Aceasta apare la Bucureşti, sub auspiciile Principatelor Unite, potrivit historia.ro
