Xuan Zang, Maestrul Tripitaka al Marii dinastii Tang
Xuan Zang (602-664 d. Hr.), cunoscut şi sub numele de Maestrul Tripitaka al Marii dinastii Tang este unul dintre cei mai veneraţi călugări budişti chinezi din istoria Chinei. Pelerinajul său în India antică, pentru a studia budismul şi a aduce înapoi în China scripturile canonice, a fost portretizat în foarte popularul roman Călătorie către Vest.
Xuan Zang a fost interesat de budism încă de când era foarte tânăr şi i s-a permis să devină călugăr de la vârsta de 13 ani, acest lucru fiind o excepţie. S-a dedicat practicării doctrinei budiste şi a călătorit de-a lungul Chinei, pentru a asculta prelegerile ţinute de călugării învăţaţi. În timp ce învaţa budismul a constatat că există diverse grupări budiste, care se contrazic una cu cealaltă şi, de asemenea, contradicţii în scripturile traduse. Pentru a găsi adevărata esenţă a budismului, Xuan Zang a decis să meargă personal în Tianzhu (nume chinezesc pentru India antică) să găsească scripturile canonice originale (Sutre) şi să caute îndrumare.
În anul 629, Xuan Zang a plecat din Chang'an, capitala dinastiei Tang şi s-a îndreptat singur către pământul sfânt din India. Pe drum, a dat peste numeroase dificultăţi şi pericole şi i-a luat 4 ani de eforturi grele şi de perseverenţă uimitoare să treacă de munţii Hami, Turfan, Kharashahr, Kucha, Aksu, Ţian Shan către Kyrgyzstan, Shar-i Sabz (Kesh), Tashkent, Munţii Pamir din Samarkand (Uzbekistan în zilele noastre) către Uzbekistan, Bactria în Afganistan, munţii Hindu Kush şi Jalalabad din Pakistan, prin 16 ţări, apoi a mers pe drumul mătăsii şi a ajuns în cele din urmă în Ţara Sfântă Budistă, în partea de nord-est a Indiei antice, majoritatea timpului de unul singur, pe jos sau călare. De-abia a scăpat să nu fie ucis de tâlhari, aproape a fost ars de viu de piraţi şi a supravieţuit unei furtuni de nisip în deşert şi pericolelor din acei munţi înalţi acoperiţi cu zăpadă, unde mulţi dintre cei care l-au urmat de-a lungul călătoriei sale au murit.
Acesta a studiat cu sârguinţă pentru a înţelege limba sanscrită, limba originală utilizată pentru a înregistra învăţăturile lui Buddha, iar apoi a petrecut câţiva ani luând lecţii despre budism în Nalanda, cea mai faimoasă mănăstire. Mai târziu, a vizitat toţi acei maeştri bine-cunoscuţi şi stupe (n.t. monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste) şi şi-a îmbunătăţit în continuare înţelegerea asupra budismului. A devenit unul dintre foarte puţinii care au obţinut titlul de Tripitaka, care stăpânea învăţături din scripturile Budiste deprinse de la mii de călugări, iar cunoştinţele şi înţelegerile sale i-au adus din ce în ce mai multă faimă în India.
Odată, un adept al brahmanismului a scris 40 de scripturi şi le-a atârnat pe poarta unui templu budist, anunţând că el este atât de convins că, dacă cineva ar putea respinge una dintre cele 40 de scripturi, este dispus să-şi taie capul. Au trecut câteva zile şi nimeni nu a fost capabil să-l conteste. Regele i-a cerut lui Xuan Zang să fie reprezentantul călugărilor şi să facă o dezbatere cu adeptul brahmanismului. Xuanzang a infirmat atunci fiecare din cele 40 de scripturi cu argumente convingătoare. Adeptul brahmanismului nu a avut de ales decât să accepte înfrângerea şi a solicitat să fie executat aşa cum a promis. Xuanzang i-a spus că este interzis călugărilor să ucidă fiinţe vii şi, în schimb, l-a luat ca însoţitor. Mai târziu l-a lăsat să plece liber.
În anul 642 regele Harsha al Indiei de Nord a fost foarte impresionat de acesta şi l-a rugat pe Xuan Zang să ţină prelegeri şi dezbateri în public. Au participat regi din optsprezece regate vasale şi între şase şi şapte mii de călugării din toate grupările din budism sau din alte religii. Prelegerea a câştigat aprecieri unanime din partea audienţei. În timpul prelegerii, urmând practica normală a Indiei antice, Xuanzang a atârnat pe uşă lucrările sale în ce priveşte doctrina budismului, pentru a solicita provocări. Acest eveniment a durat timp de 18 de zile şi nimeni nu a fost capabil să conteste teoriile sale. Xuan Zang a câştigat respectul atât al călugărilor din budismul Theravada (Micul Vehicul) cât şi al celor din budismul Mahayana (Marele Vehicul). A devenit cunoscut peste tot în India, drept călugărul dinastiei Tang şi a fost respectat ca un sfânt de către poporul antic indian.
În anul 643, Xuan Zang a plecat acasă cu 657 de cărţi din budism şi cu multe statui ale lui Buddha. A sosit în Chang'an în anul 645, iar apoi s-a axat pe traducerea cărţilor budiste. Majoritatea acelor cărţi au dispărut mai târziu din India, iar versiunile traduse în China au devenit cele mai importante documente pentru a studia literatura antică indiană şi realizările ştiinţifice.
După ce s-a întors acasă, Xuan Zang a fost primit la Curte de împăratul Taizong al dinastiei Tang, care l-a rugat să scrie despre călătoria sa către vest. Celebra carte "Marile Arhive Tang ale Regiunilor din Vest" (sau "Călătorie către Vest în timpul dinastiei Tang") a înregistrat experienţele lui Xuan Zang timp de 17 ani, în peste 130 de regate. Aceasta este o înregistrare preţioasă din punct de vedere istoric, geografic şi arheologic pentru studierea Indiei antice, Nepalului, Pakistanului, Bangladeshului şi zonelor din Asia Centrală. Fluiditatea lejeră şi cuvintele elegante duc cititorii în scenele reale. A fost publicată în mai multe limbi diferite, inclusiv limbile engleză, franceză, japoneză şi altele.
În anul 664, Xuan Zang a murit în Chang'an. La înmormântarea lui a participat peste un milion de oameni şi treizeci de mii de oameni au rămas în mod voluntar peste noapte lângă mormântul său pentru a-şi arăta respectul.
