Vladimir Putin, candidatul preferat la alegerile prezidenţiale din Rusia
Vladimir Putin rămâne favoritul campaniei electorale din Rusia: şansele sale la victorie, poate chiar din primul tur, sunt destul de ridicate. Echipa candidatului Putin a reuşit să tragă concluziile necesare din eşecul partidului 'Rusia Unită' în alegerile parlamentare. Cu toate acestea, atunci când, în septembrie 2011, Putin şi-a făcut publică intenţia de a reveni în funcţia de preşedinte, el nu a crezut că actuala campanie se va dovedi atât de dificilă, notează cotidianul rus Kommersant.
La sfârşitul lui 2011, situaţia părea una cu adevărat critică. Rezultatele mici, comparativ cu cele aşteptate, ale 'Rusiei Unite', pierderea de către acest partid a majorităţii constituţionale, protestele în masă împotriva fraudării alegerilor parlamentare - toate acestea păreau să fi creat un fond negativ pentru campania prezidenţială a lui Putin. Însă, Putin şi echipa lui au reuşit să tragă unele avantaje din această situaţie, consideră cotidianul menţionat.
'Rusia Unită' se transforma din de ce în ce mai mult pentru Putin într-o povară politică, fiind ţinta ideală pentru criticile oponenţilor. Apelul lansat în reţelele de socializare de a vota 'împotriva partidului infractorilor şi hoţilor' a găsit ecou nu doar la Moscova şi Sankt Petersburg, ci şi în provincie. Rezultatele finale ale alegerilor parlamentare i-au permis 'Rusiei Unite' să-şi păstreze controlul în Duma de Stat, însă Putin a primit posibilitatea de a se distanţa de acest partid. 'Rusia Unită' şi-a îndeplinit încă în noiembrie 2011 datoria de a-l înainta drept candidat la preşedinţie, însă în rest partidul nu mai e în prim plan, iar acest lucru este în avantajul lui Putin, potrivit Kommersant.
Amplele mitinguri de protest din Rusia au fost pentru putere şi pentru liderul ei un şoc prost disimulat. Totuşi, deja la începutul lui 2012 echipa lui Putin a decis să facă din protestul în masă principalul lor oponent. Pentru aceasta, protestul trebuia demonizat. Mitingurile cetăţenilor ruşi au fost declarate 'semne de revoluţie portocalie', liderii protestelor - acuzaţi de legături cu SUA, în timp ce mobilizarea adepţilor lui Putin s-a desfăşurat sub lozinci privind menţinerea unităţii statale. De fapt, constată cotidianul rus, actualele alegeri prezidenţiale se transformă într-un fel de referendum privind încrederea acordată nu doar lui Putin, ci şi statului.
Eforturile echipei lui Putin au făcut ca două din trei cele mai importante instituţii de sondare a opiniei publice din Rusia să afirme că lucrurile se vor rezuma la un singur tur. Acest lucru este important atât pentru candidat, cât şi pentru echipa lui: ţinând minte alegerile municipale din Sankt Petersburg din 1996, Putin ar dori să evite un al doilea tur, iar echipa sa a auzit probabil despre cât de radicale au fost schimbările care s-au produs atunci în anturajul lui Boris Elţin între primul şi al doilea tur.
În afară de strângerea de voturi - procedură oarecum pusă la punct - Putin va trebui să rezolve, în timpul campaniei electorale, o problemă mult mai serioasă. Sistemul puterii, construit de el la începutul anilor 2000 a început să scârţâie cu mult timp înainte de alegerile parlamentare. Practic, de-a lungul anilor 2000 stabilitatea acestui sistem se fundamenta pe ratingul ridicat al preşedintelui ţării, iar recâştigarea acestui rating, nu în condiţii de campanie electorală, ci ca bază permanentă, constituie principalul obiectiv al echipei lui Putin. Vladimir Putin va trebui să demonstreze că decizia sa de a reveni la Kremlin este o necesitate obiectivă, că tocmai el este omul care poate nu doar să propună un program de acţiuni clar, ci să şi reuşească realizarea lui.
Pe de o parte, Putin conştientizează că doar prin publicitate electorală lucrurile nu pot fi rezolvate. De aceea, în timpul activei sale campanii, el nu doar strânge mâinile alegătorilor şi le împarte promisiuni, ci şi stabileşte direcţiile viitoarelor schimbări. În acelaşi timp cu actuala campanie prezidenţială a început şi reforma politică. La mijocul lui decembrie, Putin a anunţat revenirea la alegerile directe ale guvernatorilor, iar peste câteva zile preşedintele Dmitri Medvedev a prezentat propuneri şi mai radicale, a căror realizare va face ca politica rusă să fie mai puţin reglementată. Guvernul, în schimb, va fi supus după alegeri unei mari epurări. Se aşteaptă ca cele mai nepopulare şi mai odioase figuri să plece de la Casa Albă.
Pe de altă parte, în articolele sale electorale, publicate în presa rusă, Putin enumeră multe puncte dureroase ale sistemului, însă de fiecare dată propune practic aceeaşi metodă de soluţionare a problemei: întărirea puterii, consolidarea statului. În opinia lui Putin, problema puterii nu constituie subiect de dezbateri. Adică, despre o corecţie strategică sau una tactică a cursului nici nu poate fi vorba: Putin rămâne un etatist.
Nu există certitudine despre cât de convins este Putin de necesitatea liberalizării vieţii politice a Rusiei, însă este clar că Putin conştientizează necesitatea iniţierii de reforme politice. De altfel, cea mai actuală întrebare care ar putea fi pusă în legătură cu ce va face Putin după alegeri este, potrivit Kommersant, cea care a fost pusă în 2000, la Davos: 'Who is Mr. Putin?'.
